Aţi văzut acest clip publicitar ?
De mai bine de o lună, acesta este nelipsit din pauzele de publicitate ale tuturor canalelor TV româneşti. „ Chiar dacă ai peste 55 ani, şi tu eşti un exemplu pentru viitorul României. Dacă mai ai putere de muncă, ANGAJEAZĂ-TE!”
Cu alte cuvinte: măi, ăştia trecuţi de 55 de ani, ce dracu’ tot târăiţi de şomaj şi de ajutoare sociale, ce tot aşteptaţi pensia de boală sau pensia anticipată? Gata, puturoşilor, fiţi exemplu pentru viitorul democratic al României şi treceţi la muncă! Gata cu dezmăţul, ANGAJAŢI-VĂ, bă!!
Bine-bine, vrea să întrebe persoana trecută de 55 de ani, eu vreau să mă angajez, de ani buni tot caut şi caut, dar nimeni nu vrea să mă angajeze? Nici o problemă, îi va răspunde autoritatea statului român, am prevăzut totul! Ne-am impus în faţa angajatorilor, aşa că nu veţi avea probleme! Ia priviţi aici!
„Degeaba sunt calificaţi, dacă tu nu îi angajezi! Angajează şi persoanele calificate de peste 55 de ani! O să faci un bine şi ţie, şi economiei!” Ei, vedeţi? I-am scuturat zdravăn pe angajatorii ăştia, mama lor de evazionişti (…) Dragi seniori(căci aşa vă numiţi în toate programele create de noi) nu disperaţi ! Hai, angajaţi-vă (aţi ars gazul destul, ţi-ai dracu’ şi voi), pare a spune autoritatea statului.
Şi seniorul, astfel îmbărbătat, se apucă să caute. Primul lucru pe care îl face este să consulte listele cu posturi vacante oferite de AJOFM. Ei, parcă s-a mai îmbunătăţit ceva aici: se indică pentru toţi angajatorii adresele complete, numere de telefon, chiar şi adrese de mail. Seniorul, plin de speranţe, formează numărul de telefon al primului angajator pe care l-a ales: „ Johnson Control, bună ziua!” „Bună ziua, v-am sunat în legătură cu postul de gestionar flux producţie! Mai este valabil?” „Da, domnule, este valabil! Aveţi experienţă în lucrul cu gestiunea, aveţi cunoştiinţe operare PC? Cunoaşteţi limba engleză la nivel mediu?” „Da, am experienţă în lucrul cu gestiunea, la fostul loc de muncă am făcut parte dintr-un compartiment care se ocupa cu coordonarea gestiunilor, cu inventarierea lor”.. „Bravo, acest lucru constituie un avantaj! Am fi extrem de încântaţi să vă avem printre noi cu experienţa dumneavoastră! A, lucraţi bine la calculator şi cunoaşteţi engleza la nivel mediu, este OK! Transmiteţi, vă rog, CV-ul dumneavoastră la adresa de mail…. În trei zile veţi primi răspunsul nostru!”
Seniorul aşteaptă: trece o lună şi nici un răspuns! Bineînţeles, ia toată lista la rând, aplică CV-ul peste tot. Acelaşi rezultat! Nici o problemă:seniorul abordează următoarele liste, ia totul de la capăt. Acelaşi rezultat. Ba mai mult: angajatorii, transnaţionale de renume(că ăştia ce mai sunt pe acele liste) schimbă tactica. „Ne pare rău, dar postul s-a ocupat”….
Seniorul se gândeşte că n-ar fi rău să facă un curs de recalificare. Tot îi propune AJOFM-ul local treaba asta, ia să încerce! Se înscrie la un curs în domeniul alimentaţiei publice: este de mare viitor, cerere mare pe piaţa muncii. Cursuri de teorie, practică, totul pare OK!
Într-o bună dimineaţă apare la practică un individ într-o haină de piele, care se aşează pe un scaun şi urmăreşte activitatea cursanţilor: oamenii de toate vârstele, de la absolvenţi de liceu până la 5-6 seniori. Profesoara îl prezintă:este un angajator, patron de restaurant, aflat în căutare de personal. Da, iată un lucru bun, omul a venit să-şi vadă viitorii angajaţi la lucru. Chiar spune: „Singura condiţie este să vreţi să munciţi. Şi seriozitate.” Precizează apoi că oricine din acel colectiv poate veni să facă practică la restaurantul său. După o jumătate de oră în care urmăreşte la treabă pe toţi cursanţii, pleacă.
Curând apare un trepăduş care afirmă că vine din partea patronului şi face o listă. O listă cu şase-şapte nume. Precizează că dar cei de pe listă au dreptul de a veni să facă practică la acel restaurant, şi din aceia se vor selecta viitorii angajaţi. Nici un senior pe listă. Un senior întreabă: Bine, dar practica? Că patronul a spus altceva…” „ Domnule, dumneata nu vezi ce vârstă ai? Şefului îi trebuie oameni buni de muncă….” O uitătură cruntă a seniorului astfel înfruntat şi o înjurătură apăsată îl fac pe trepăduş să-şi înghită vorbele şi să iasă val-vârtej pe uşă.
Nu credeţi? Se întâmplă în România, în fiecare clipă a prezentului! Toţi oamenii trecuţi de 45 de ani sunt refuzaţi pe piaţa muncii! Acest obicei tâmpit, adus de transnaţionalele care ţi-au făcut sălaş în ţara noastră a fost preluat en-gros de patronii autohtoni, fără nici un fel de discernământ. Iar reîncadrarea lor în muncă este un proces deosebit de anevoios. Iar în cazul seniorilor( persoanele peste 55 de ani) situaţia este şi mai grea: ei sunt prinşi între obtuzitatea şi cinismul angajatorilor( „du-te, nene şi ia-ţi pensia, eşti expirat”) şi cinismul statului român care, pentru a menţine pensiile privilegiate, taie din drepturile oamenilor obişnuiţi, prin creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani.
Un raport al ANOFM pentru prima jumătate a anului 2013, dat publicităţii pe Realitatea NET , ne arată că şomerii din grupa de vârstă peste 55 de ani şi-au găsit cel mai greu un loc de muncă. Doar 24.600 de şomeri din această categorie s-au angajat, din totalul de 147.000 angajări. Vârstnicii au fost devansaţi chiar şi de tinerii sub 25 de ani care nu au experienţă de muncă – 26.400 angajări.
Ce reiese de aici? Că angajatorii, fie ei companii transnaţionale sau firme româneşti, refuză să angajeze seniori, preferând tineri fără experienţă chiar. De ce? În ciuda avantajelor ce le aduc seniorii (experienţă, conştiinciozitate, încredere, responsabilitate, capacitatea de a lua decizii importante, soluţii bune la probleme, etc), pretenţiile salariale mai mari, faptul că îşi cunosc bine drepturile, dar mai ales că nu acceptă să fie „reeducaţi”( în regim corporatist, mai ales) sunt tot atâtea criterii pe baza cărora angajatorii refuză cu obstinaţie angajarea acestor oameni.
Iar dacă suntem la capitolul „reeducare”, este necesar să spunem aici adevăratul motiv pentru care seniorii, ca de altfel toate persoanele trecute de 45 de ani sunt refuzate pe piaţa muncii. EI sunt oameni care s-au născut, s-au instruit şi s-au format în sistemul socialist. Ei pot compara cele două sisteme, cel socialist şi cel capitalist neoliberal şi pot face comparaţii jenante pentru cel din urmă. Ei pot deschide ochii tinerei generaţii, făcând-o pe aceasta să vadă toate dezavantajele sistemului actual.
Am explicat acest lucru într-un mai vechi articol: „Generaţia maşini-unelte: inadaptabilă sau mai degrabă incomodă? Iată că, în prezent, sunt iar de actualitate cuvintele scriitorului şi jurnalistului Alexandru Sahia, în al său articol intitulat „Şomajul”, ce a văzut lumina tiparului în 1932:
„Burghezia însă încearcă să uite că epoca sclavajului se repetă sub ochii ei în problema şomajului, cu mult mai acută, şi josnic, ca acum cîteva veacuri. Atunci milioane de oameni erau întrebuinţaţi ca simple obiecte, plătite fiind cu “pîine şi circ” – spre profitul unei clase de nobili abjecţi. Astăzi din nou milioane de oameni sunt exploataţi în profitul clasei capitaliste, dar care refuză cu indignare să mai ofere pîine şi muncă. (…..)Şomerul este cea mai devalorizată marfă din cîte există pe lume. Clasa capitalistă se arată din ce în ce mai revoltată împotriva acestei noi lumi de înfometaţi, care creşte vertiginos. Ea nu vrea să înţeleagă că existenţa şi fericirea ei se datoresc numai exploataţilor, îngenunchiaţi şi zvîrliţi peste bord”.
Nu vi se pare, stimaţi seniori, că vă încadraţi în acest tablou oribil, prin “grija neţărmurită” pe care ne-o poartă, nouă tuturor, clasa politică aflată la cârma ţării de mai bine de un sfert de veac? Acea clasă politică preocupată doar să adune averi imense din jaful ţării, în loc să găsească soluţii pentru scoaterea economiei româneşti din criză!
Da, există soluţii pentru scoaterea economiei româneşti din criză, soluţii care ar crea, printer altele, acele numeroase locuri de muncă de care avem cu toţii nevoie. Şi care i-ar pune pe seniori acolo unde se cuvine: în locurile unde experienţa lor de muncă şi de viaţă ar da roade, de unde s-ar retrage cu demnitate la pensia bine meritată!
Pe scurt, soluţia constă în:1) Recâştigarea pieţelor de desfacere pierdute în 1990 datorită politicii iresponsabile dusă în acea vreme. În primul rând, recâştigarea pieţei estice, reprezentată de fderaţia rusă şi statele CSI; 2) Refacerea unităţilor productive ce au lucrat pentru această piaţă, ca unităţi cu capital de stat, cu toate avantajele c ear decurge de aici; 3) Încheierea acordurilor comercialeşi a contractelor economice pe termen scurt, mediu şi lung; 4) Relansarea producţiei, care implică refacerea tuturor locurilor de muncă necesare. Vezi articolul “Cum se poate rezolva problema spinoasă a locurilor de muncă din România ?
Aceasta este soluţia ce poate crea cu adevărat locuri de muncă! Nu nişte lozinci cretine din nişte videoclipuri aşijderea, făcute cu fonduri europene destinate programului POSDRU! Această campanie publicitară nu va realiza decât: 1) îmbogăţirea unor şmecheri care mânuiesc fondurile europene destinate programului-fantomă POSDRU; 2) Blamarea cu mai mult spor a seniorilor în faţa opiniei publice (“Ai dracu’ trântori, aşteaptă pensia în loc să muncească!”).
Pentru seniori rămâne realitatea cruntă: marginalizarea, excluziunea socială, urmate de boală şi de moarte lentă. Pentru cei care nu întrunesc deocamdată condiţiile de pensie, rămân următoarele opţiuni:1) Fie pleacă în alte ţări, la copii sau la alte cunoştiinţe, unde sistemul existent le mai permite să muncească; 2) Fie îşi întemeiază un PFA sau o firmă, urmând a-şi plăti din greu dreptul la muncă prin taxe împovărătoare; 3) Fie, dacă au pământ mai mult şi puterea de muncă necesară, să devină agricultori.
Ar mai fi o opţiune, cea mai importantă de fapt: să-şi unească forţele, să se organizeze, să lupte împotriva marginalizării la care sunt supuşi sistematic. Să fie călăuziţi de acest crez: SENIORI DE PRETUTINDENI, UNIŢI-VĂ !
