România după decembrie 1989, indiferent de culoare, duce un război parşiv cu propria ţară şi – mai ales! – cu propriul popor. În ce scop? Pentru a transforma teritoriul României într-o colonie, numai bună de exploatat la sânge de către puterile occidentale. Iar poporul român să devină o masă de troglodiţi care să se mişte de colo-colo prin Europa şi oriunde în lumea aşa-zis civilizată, pentru a face numai muncile cele mai josnice şi prost plătite, daca se poate numai „la negru” pentru a nu beneficia de dreptul la pensie, de asistenţă medicală şi de alte drepturi cuvenite unor cetăţeni ai UE.
Scopul acestui război este aservirea totală a acestei ţari către „micul licurici” de la Bruxelles şi către „marele licurici” de la Washington, vizând jefuirea până la ultima picătură a resurselor de care mai dispune România.
Atunci, se pune întrebarea fireasca: România nu este cumva o colonie? Este, categoric! O colonie cu supuşi dresaţi să trăiască din ajutoarele alimentare venite de la UE, din pensii şi alte ajutoare derizorii.
Autorităţile româneşti îşi manifestă slugărnicia şi umilinţa faţă de „Înalta Poartă” de la Washington şi oferă proprii cetăţeni pe tava unei puteri străine, urmând ca aceasta să dispună discreţionar de soarta acestora.
Se pretinde că România este un stat suveran, membru al NATO şi UE.
Ce ar trebui să facă numitele autorităţi, pentru a asigura mult-trâmbiţata independenţă energetică a României? Înainte de toate, trebuie să naţionalizeze tot ce s-a înstrăinat: petrolul şi gazele naturale din subsolul ţării, ale ţării trebuie să rămână.
Marian Rădulescu
https://www.facebook.com/Noua-Ordine-Mondial%C4%83-143141262536653/
