Vechile civilizaţii ne-au lăsat moştenire nu numai opere de artă, ci şi obiecte şi instalaţii. Unele au un înalt nivel tehnico-ştiinţific şi chiar sunt încă funcţionale. Deseori se întâmplă ca pe fundul mlaştinilor, în cariere de piatră sau în vechi construcţii antice să fie descoperite obiecte misterioase, cărora nu li s-a identificat utilitatea. Sau obiecte care, spre surprinderea noastră, au fost inventate recent. Au fost făcute în epoca de piatră unelte cu ajutorul strungurilor? Egiptenii cunoşteau electricitatea? A fost folosit aluminiul cu câteva mii de ani înainte de a fi obţinut de chimiştii moderni? Bombe nucleare au explodat înainte deHiroshima? Iată doar câteva din enigmele tehnicii preistorice.
Radiografii în secolul III î.H.
În oraşul peruvian Ica, la Muzeul Municipal de Istorie, pt fi văzute câteva cranii operate cu bisturie şi o gamă largă de instrumente chirurgicale din os şi piatră. Nu se ştie nici acum de ce aceste cranii erau intenţionat alungite, la cererea clientului. Dentiştii egipteni implantau coroane şi dinţi artificiali, descoperite la mumii. În secolul V î.H., medicul indian Suşruta a descris 121 instrumente chirurgicale, multe destinate operaţiilor estetice. Împăratul chinez Ciu-Si (sec III î.H.) era stăpânul unei oglinzi magice în care se vedeau oasele corpului, dar răsturnate. Există dovezi că strămoşii noştri efectuau operaţii sub anestezie, inclusiv trepanaţii pe creier şi cunoşteau vacinul antivariolic. Vaccinarea a fost realizată pentru prima oară de către Edward Jenner în secolul XIII, care nu bănuia că cineva i-a luat-o înainte cu 32 de secole.
Operaţii pe cord înainte de Christian Barnard
Acum 20.000 de ani, în Asia Centrală se făceau operaţii pe cord. Profesorul Marmadjaidjan a descoperit 30 de schelete care prezentau urme de intervenţii chirurgicale în stânga toracelui, în urma căreia pacienţii mai trăiseră cinci ani. Cea mai veche dovadă a cunoştinţelor umanităţii despre grefele de inimă se află pe o piatră. A fost descoperită în Peru de către dr. Javier Cabrera. Pe ea se găsesc picturi care prezintă mai multe scene de transplant cardiac. Doctorul Christian Barnard a realizat primul transplant pe cord în 1967 la Capetown.
Câmpia de la Nazca, aerodrom?
Mayaşii cunoşteau roata, dar n-au folosit-o niciodată. Incaşii n-o cunoşteau. Totuşi, şi unii şi alţii au construit drumuri de piatră, o reţea complexă de şosele, largi şi perfect rectilinii, funcţionale de mai bine de 3.000 de ani. Faimoasele Freeway-uri din SUA nu rezistă fără reparaţii capitale mai mult de cinci ani. Destinaţia desenelor din câmpia Nazca nu a fost găsită încă, Erich von Daniken crede că pista lungă de 60 de km, văzută din avion, i-a sugerat ideea unui aerodrom. Desenele uriaşe ar fi reprezentat un sistem de coordonate pentru aterizarea navelor aeriene.
Lentile antice din cristal şlefuit
În Orientul apropiat a fost găsită o ţesătură atât de fină încât ceva similar n-a fost realizat decât după 1950. În Egipt şi Irak au fost descoperite lentile antice făcute din cristal şlefuit, prelucrat după parametri de înaltă precizie. Astăzi, asemenea lentile se obţin pe cale electrochimică sau prin şlefuirea cu diamante industriale fabricate prin metode extrem de complexe. În Turkestan au fost găsite câteva obiecte mici semicirculare, realizate dintr-un material necunoscut, intermediar între sticlă, porţelan şi ceramică. Nu se ştie la ce folosesc.
Centura de aluminiu a unui general chinez
Astrofizicianul american K. Jessup pomenea de „descoperirea în straturile de cărbune terţiar a unor unelte de oţel finisat, vechi de peste 300.000 de ani“. Oţelul alb a fost obţinut pe cale industrială abia în Anglia secolului XVIII. Săbiile samurailor japonezi, făcute în anii 1500 î.H. au un oţel înalt aliat cu wolfram şi crom, superior oţelului standard fabricat astăzi în Suedia. În mormântul generalului chinez Ciu-Su (sec. III) au fost descoperite catarame de centuri din aliaj de aluminiu. Aluminiul a fost obţinut pe cale chimică de Oersted abia în 1825, iar procedeul industrial (electroliza) a fost perfectat doar în secolul XX. În Peru s-au găsit obiecte de podoabă extrem de vechi. Platina nu poate fi topită decât la temperaturi extrem de mari, peste 1.800°C.
Fierul care nu rugineşte
În curtea unui templu din Delhi se găseşte un pilon de fier, alcătuit din bucăţi sudate printr-un procedeu necunoscut. Este înalt de 7,5 m, cântăreşte 6 tone şi are câteva mii de ani. Stâlpul Kupt Minar nu a ruginit încă şi nu a fost erodat nici măcar de ploile acide. În America de Sud a fost descoperită o cetate în stâncă săpată în epoca de piatră. În interior se află un pilon de oţel, înalt de cinci metri. Este înfipt în podeaua din granit extrem de dur, în care nu se pot înfige nici măcar pitoanele de alpinism. Pe lama cuţitului este gravată o creatură cu cap de jaguar, animal necunoscut în Munţii Anzi.
Computerul antic
În Atena există un mecanism numit „Maşinăria de la Antikytera“, datând din secolul I î.H. Ea se compune dintr-o placă de bronz gravată cu cercuri şi inscripţii astronomice, în dreptul cărora sunt fixate 20 de roţi dinţate. Există gravate câteva formule matematice. Când arborele cilindric se roteşte cu ajutorul manivelei, pune în mişcare roata centrală, apoi roţile dinţate şi cadranele gravate. Acest aparat indică mişcările şi poziţiile corecte ale sistemului solar, inclusiv cele ale planetelor recent descoperite. Este considerat prototipul unui computer modern.
Hărţi astronomice de acum 3.000 de ani
Mule din vechile hărţi şi atlase atestă uimitoare cunoştinţe geografice şi astronomice. Dar ridică şi problema inexplicabilă a cartografierii lor, posibilă doar din spaţiul aerian. Harta astronomică din China (1005 î.H.) reprezintă Calea Lactee. Multe dintre astre trebuiau să fie necunoscute la vremea aceea şi observabile doar prin telescop. Hărţi extrem de precise ale unor zone necunoscute la vremea aceea au fost descoperite şi la eschimoşii canadieni. Hărţile sunt gravate pe os şi piele de focă şi se suprapun exact pe cele întocmite de cartigrafii militari britanici.
Aparate de zbor în Biblie
În mitologia egipteană apar descrieri ale „corăbiilor cereşti“. Enkidu, din poemul sumerian Ghilgameş, este ridicat în aer cu „Vulturul cerului“. Îşi simte corpul „greu ca o stîncă“, simptome asemănătoare efectelor acceleraţiei gravitaţionale la viteze mai mari decât cea a sunetului. Ajunge să descrie Pământul din afara spaţiului terestru. Prima astfel de descriere a făcut-o în 1962 astronautul John Glenn. În mitologia indiană există precizări ale modului cum funcţionează vimanas, faimoasele nave zburătoare precum şi un regulament de ordine interioară la bord. Descrierea prezintă remarcabile similitudini cu motoarele ionice contemporane, aflate în stadiul de experiment. Mai multe despre vimanas si obiectul de la Aiud, aici.
Emiţătorul lui Moise
În Cartea lui Enoh se vorbeşte despre efectele relativităţii timpului: „Dar îngerul îi răspune: «Nu două ceasuri ai stat, ci 32 de ani»“. Chivotul legii, manevrat de Moise era un aparat din care adesea ieşeau scântei. Moise comunica cu Iehova ridicându-i capacul. În 1970, studenţii unei universităţi americane au construit un aparat identic, după indicaţiile din Cartea lui Moise. Spre uimirea lor, au obţinut un emiţător alimentat cu un generator electric de înaltă tensiune.
Explozii nucleare înainte de Hiroshima
Cele mai aprig contestate ipoteze sunt cele care susţin că, de-a lungul unei perioade cuprinse între anii 50.000 î.H. şi 1908, pe planeta noastră au avut loc explozii nucleare. La 300 metri de nişte fortificaţii din Peru se pot vedea numeroase roci vitrificate, răspândite pe sute de metri. În Irak şi deşertul Gobiau fost descoperite nisipuri vitrificate sticloase, care nu se puteau forma decât la temperaturi fantastice. În Liban, sute de tektite (roci topite la temperaturi foarte mari, cu aspect de sticlă şi puternic iradiat) au fost analizate. Ele conţineau izotopi radioactivi de aluminiu. S-a demonstrat că pietrele au suferit cu mii de ani în urmă puternice bombardamente radioactive, fiind expuse la 6.000°C, ca în exploziile atomice.
Ciupercă atomică în India antică
În celebra Vale a Morţii din Nevada se află ruinele unui oraş vechi de câteva mii de ani, distrus de o catastrofă. Clădirile de piatră au fost dărâmate de un suflu extrem de puternic, nisipul s-a topit, rocile s-au transformat în tektite. Pe unele ziduri sunt impregnate ciudate siluete negre, ca nişte umbre e fum. Cercetările au arătat că nu a explodat vreun meteorit şi nici nu există vulcani în zonă. Poemele hinduse vorbesc despre arme stranii cu o putere nimicitoare. Trei cetăţi au fost distruse cu „un singur proiectil încărcat cu toată puterea Universului“, iar după explozie „o coloană incandescentă de fum şi flăcări, strălucitoare cât o mie de sori, s-a ridicat ca o umbrelă peste tot Pământul“.
Baterii vechi de 2.000 de ani
La Muzeul Naţional din Bagdad sunt expuşi electrozi din cupru şi un electrolit necunoscut. Dar şi câteva baterii electrice cu pile uscate, identice cu bateriile galvanice. Toate datează de dinaintea erei noastre. Arheologul german Wilhelm Konig a descoperit câteva ulcioare astupate cu asfalt vechi de mai bine de 2.000 de ani. A umplut vasul cu sulfat de cupru, în locul electrolitului iniţial. Pila electrică a funcţionat ireproşabil, comportându-se ca o baterie din zilele noastre. Tot pe post de electrolit poate fi folosită cu succes zeama de struguri. În apropiere s-au găsit obiecte vechi de 4.000 de ani acoperite galvanic cu aur. Primul care a făcut studii de electricitate a fost Luigi Galvani (1792), iar prima pilă electrică a fost realizată de către Alessandro Volta (1800). Becul a fost inventat de Edison la 1876. A funcţionat 40 de ore.
Electricitate în piramide
O frescă egipteană prezintă o adevărată enigmă pentru arheologi. Multă vreme obiectele pe care le manipulează cele două personaje au fost considerate obiecte de cult. Ele se aseamănă izbitor cu două becuri cu filament, susţinute de izolatori pentru tensiuni înalte. Becurile sunt legate prin cabluri cu mai multe fire de o cutie care seamănă cu un comutator. Corpurile de iluminat este posibil să fi fost utilizate la construcţia galeriilor din interiorul piramidelor. Dacă s-ar fi folosit torţe cu seu animal pe pereţi s-ar fi găsit urme de fum. Obiectele au fost recreate după desene, iar experimentul a fost un succes, becurile au luminat. În timpul ceremoniilor religioase, preoţii egipteni realizau adevărate spectacole de sunet şi lumină, înspăimântând martorii: fulgere orbitoare coborau din tavan, păcătoşii cădeau electrocutaţi şi ofrandele erau carbonizate cu fascicule luminoase.
Columb nu a fost primul în America
În Palatul Topkapi din Turcia au fost descoperite în anul 1929 hărţile secrete de navigaţie ce aparţinuseră lui Piri Reis, comandant suprem al marinei otomane în sec XV. Pe aceste hărţi figurează coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi Antarctica cu lanţurile de munţi descoperite în 1952. Cele două Americi sunt reprezentate cu toate amănuntele geografice: lacuri, fluvii, vulcani, platouri. Cristofor Columb a acostat pe ţărmul Noului Continent abia în 1492. Autenticitatea hărţilor este incontestabilă. Hărţile lui Piri Reis prezentau contururile continentului sud-american mai alungite. După lansarea primilor sateliţi artificiali între 1960 şi 1970 de la aproximativ 100 km s-a observat un fenomen identic. Obiectivele aflate la periferia câmpului optic erau deformate şi alungite, fapt datorat sfericităţii planetei. Hărţile lui Piri Reis erau cópii. Se crede că hărţile originale au o vechime de circa 15.000 de ani, deoarece sunt consemnate forme de relief care au dispărut chiar în acea perioadă. Mai multe despre descoperirea Americii, aici: aici. 
Jucării antice care zboară
În colecţia naţională de obiecte de aur a Columbiei există un obiect vechi de 1.800 de ani, descoperit într-un mormânt. A fost considerat o pasăre sau peşte zburător. Dar el seamănă izbitor cu avioanele moderne cu aripă delta. Cercetătorul american J. A. Ulrich a demonstrat că este de fapt un avion cu reacţie care putea atinge viteze supersonice. Multe asemenea modele există în Egipt, datând din epoca faraonilor. Au stat mult timp prin muzee, etichetate ca jucării. Egiptologul Khalil Messiha a arătat că jucăria are caracteristici de avion modern, cu formă perfect aerodinamică şi ampenaj vertical, lucru neîntâlnit până acum la păsări. Jucăria de lemn zboară o distanţă considerabilă atunci când este aruncată cu mâna.
Cosmonautul de la Palenque
În 1949, profesorul mexican Alberto Ruz Lhuilier a făcut o remarcabilă descoperire arheologică la Palenque. În templul mayaş a găsit un sarcofag în care fusese înmormântat un om neobişnuit de înalt faţă de populaţia băştinaşă. Murise în jurul anului 692. Capacul de piatră a stârnit mari controverse. Gravura, foarte bine conservată, înfăţişează un personaj înconjurat de obiecte stranii. Una din interpretări susţine că este vorba de un pilot cu cască. În dreapta ţine o manetă asemănătoare schimbătorului de viteze al automobilului Citroen. În nas îi pătrunde un inhalator, ceea ce ne duce cu gândul la zborul stratosferic. Vehiculul pare să fie o navă cosmică. Se mai pot observa 10 acumulatoare şi un sistem complicat de tuburi. O secţiune printr-un avion cu reacţie seamănă izbitor cu gravura de la Palenque.
http://desecretizari.blogspot.ro/
