artea I – Manipulare și trădare
Motto:
“Drumurile, Telefonul le-am vândut,
Am vândut și-am revândut,
Și pe dracu l-am vândut
Da cu asta ce-am făcut!?”
Constantin Tănase (cuplet)
La începutul anului 1989, România se declara a fi pe deplin independentă din punct de vedere economic și politic. Nu mai avea de plătit tribut nimănui. Datoria externă către FMI și BIRD ce înregistra la finele anului 1980 peste 11 miliarde de dolari, fusese integral plătită. Din 1975 până în martie 1989, România a plătit datorii de peste 21 miliarde de dolari din care dobânda a înregistrat 7 miliarde de dolari.
La aceeași dată, România avea de încasat credite acordate diferitelor state, de peste 2,5 miliarde de dolari iar bugetul de stat înregistra un excedent de 300 de miliarde lei.
Plata datoriei externe a impus fără nicio îndoială eforturi imense și sacrificii pe măsură. Prin Legea nr. 3/18 aprilie 1989, MAREA ADUNARE NAȚIONALĂ interzicea cu desăvârșire contractarea de credite din străinătate.
Au existat multiple critici aduse efortului românilor de a exporta mult și de a importa puțin, pentru a plăti datoria externă, anticipat și cu sacrificii ca fiind determinat de o gândire economică rudimentară sau de un patriotism excesiv. Această problemă poate fi dezbătută și analizată, criticată sau apreciată de români și numai de către români, în nici un caz de către străini. Pentru a reflecta bilanțul “Ce-am avut, ce-am pierdut, ce-am câștigat!”, propun să comparăm fresca economico-socială din trecut cu realitatea de azi, din noua orânduire capitalistă postdecembristă și să vedem care este diagnosticul cruntei realități în care ne aflăm.
Azi, la finele unui sfert de veac de capitalism românesc original, înregistrăm o datorie externă totală, publică și privată, de aproape 90 de miliarde de €.
Sub oblăduirea celor 13 guverne postrevoluționare, o parte considerabilă din patrimoniul național a fost înstrăinată pe nimic.
– Din patrimoniul național au dispărut capacități productive în valoare de peste 100 miliarde de €.
– Statul român a pierdut decizia în peste 85% din potențialul economico-financiar al țării în favoarea noilor companii europene sau internaționale.
– Prin așa zisa “privatizare pentru dezvoltare europeană, competitivă și eficientă” s-au vândut peste 7700 societăți comerciale (din care numai 22% mai sunt active), cu numai6 miliarde de €, față de valoarea lor reală, 60 miliarde €.
– Au dispărut peste 5,8 milioane de locuri de muncă.
– S-a distrus potențialul agricol al țării, care asigura hrana populației. Am ajuns să importăm peste 70% din produsele agro-alimentare necesare pentru care plătim 2,5 miliarde €.
– Mai mult din 50% din populația României trăiește în sărăcie.
– Capitalul românesc din economie este pe zi ce trece tot mai mic și nesemnificativ.
– Milioane de oameni au plecat să muncească în străinătate. Dintre aceștia foarte mulți tineri au ales chiar să emigreze definitiv.
– Sistemul de sănătate s-a prăbușit.
– Am devenit o veritabilă “piață de desfacere”.
– Suntem și vom fi mult timp de acum înainte sursă de mână de lucru ieftină (salariu minim 250 €/lună în România).
– Suntem sursă de rezerve naturale pentru statele europene, pentru marile corporații care se îmbogățesc pe seama noastră.
Cum s-au putut produce astfel de lucruri?
Simplu, cu premeditare.
Propaganda antiromânească și antinațională a avut drept scop descurajarea și deprecierea sentimentului național, a atașamentului la valorile românești, la viitorul neamului românesc. În paralel, s-a propagat ideea că salvarea și instaurarea bunăstării românilor stă în europenizare și americanizare, în atragerea capitalului străin, a marilor corporații, a marilor investitori de regulă a celor cu capital majoritar de stat.
Cu certitudine că aderarea ROMÂNIEI la UE a fost necesară dar a creat atât avantaje cât și dezavantaje.
Situația economică, politică și socială a României de azi, ne demonstrează că intrarea noastră în familia europeană ca o țară “de mâna a doua”, ne-a adus mai multe dezavantaje decât avantaje.
Monitorizarea și supravegherea de tipul controlului contabil-financiar excesiv și dirijat, de către FMI și Banca Mondială pe de o parte și organele financiare ale UE pe de altă parte, ne-au condus către stabilitate de suprafață, privatizări eșuate și în special austeritate ce s-a soldat cu sărăcirea populației. Toate acestea au fost impuse de dragul echilibrelor financiare macroeconomice create pentru a înlătura așa zisul“RISC DE ȚARĂ”.
Astăzi nu mai datorăm niciun ban FMI-ului și astfel presiunea externă asupra politicii financiar-bugetare a scăzut și nici nu mai poate reveni, nemaiavând mai nimic de privatizat sau de vândut.
După această succintă analiză, putem afirma cu tărie că patrimoniul național a fost înstrăinat bucată cu bucată de către vânzătorii de neam și țară care au încheiat contracte de privatizare (vânzare) cu iresponsabilitate, ascunzând prin clauze de confidențialitate, concesii păgubitoare.
După cum se știe, nimic nu este mai rău pe lume decât trădarea de țară.
Foarte mulți români consideră că România anului 2015, seamănă tot mai mult cu o colonie străină, pentru că ea astăzi nu mai poate folosi resursele naturale și umane în interes propriu, iar deciziile strategice îi sunt “recomandate” de la Bruxelles sau Washington de fel de fel de comisari europeni sau birocrați americani, în timp ceconducătorii politici români „stau în genunchi”, se supun sau fac înțelegeri numai de ei știute, secretizate pentru zeci de ani.
În partea a doua a postării de față voi încerca să aduc argumentele pro și contra pentru a valida sau nu raționamentul: România- colonie străină.
PARTEA A II-A: TRANZIȚIE RATATĂ
MOTTO:”Poporul meu să afle și să înțeleagă
că la nivel global cărțile sunt făcute”
Acad. Anghel Rugină
La începutul anilor 2000, în talk-show-ul lui Marius Tucă de la Antena 1 TV, academicianulAnghel Rugină, prof. universitar de anvergură mondială, făcea următoarele afirmații:
“Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice și super-bine informate, care trăiesc ca “în sânul lui Adam! ”. Oamenii ăștia dețin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice și la cele mai recente descoperiri tehnico-științifice, multe ținute în secret, au la dispoziție în toate țările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora țin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică “personajele politice cele mai potrivite” pentru “a câștiga alegerile în mod democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziția lor strategică.
Practic toți conducătorii statelor importante ale planetei sunt “aleși” cu „binecuvântarea” acestui GRUP, și toți cei aleși nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate de acesta…”.
Întrebat ce interes are să facă astfel de declarații, profesorul româno-american a răspuns:
“Am interesul ca poporul meu să afle și să înțeleagă! Să înțeleagă că la nivel global cărțile sunt făcute! Oamenii ăștia sunt prea deștepți și prea puternici! Grupul se concentrează asupra unei noi strategii de putere și anume Globalizarea. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, BANCA MONDIALĂ, BERD, COMUNITATEA EUROPEANĂ, etc.”.
PROFESORUL RUGINĂ, ADEPTUL CELEI DE-A TREIA REVOLUȚII ÎN GÂNDIREA ECONOMICĂ, a propus României postrevoluționare, un plan de refacere și stabilizare economică, monetară și financiară, prin instaurarea unui sistem de economie socială liberă, cu o monedă de argint convertibilă în diferite produse naționale pe piața internă.
Curentul celei de-a treia revoluții în gândirea economică are la bază premiza conform căreia ideile lui Keynes și Marx sunt depășite din cauza principiului imposibilităților din practica secolului XXI. Spiritul mercantil care pledează pentru supremația întreprinderilor comerciale și financiare și spiritul reformist care atestă că problemele sunt de nivel global sunt desuete în concordanță cu Marea Transformare.
Așa vedea profesorul Rugină calea de ieșire din criză, calea pentru renașterea economică a României. Nimeni nu l-a luat în seamă, nimeni nu l-a crezut, dar viața ne-a dovedit că am ales calea ce ne-a condus spre colonizare economică și nu numai.
I. DE UNDE AM PLECAT
1) În 1989, INFRASTRUCTURA INDUSTRIALĂ situa România în TOPUL PRIMELOR 10 țări din EUROPA.
INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ PRODUCEA:
- Calculatoare la PIPERA (patent francez).
- Autocamioane la BRAȘOV (patent german).
- Autobuze la BUCUREȘTI (patent german).
- Locomotive la CRAIOVA (patent elvețian).
- Motoare de vapoare la REȘIȚA (licență germană RENK).
- Avioane ROMBAC (colaborare cu englezii).
- Anvelope gigant pentru autobasculante de peste 110 T– România era al treilea producător după SUA și Japonia.
- Șuruburi cu bile pentru industria nucleară și spațială – România era al doilea producător după Japonia.
- Centrala nucleară de la Cernavodă (licență canadiană).
De asemenea, anual produceam:
- 14 milioane tone de oțel, 400.000 tone de aluminiu, 19 milioane de kwh energie electrică, 1600 excavatoare, 70.000 tractoare, 600 vagoane pasageri, 14.000vagoane de marfă, 144 nave tonaje diferite, 13 milioane tone petrol, 8,5 milioane tone motorină, 10 milioane tone de păcură, 500.000 tone uleiuri minerale.
- ROMÂNIA se mândrea cu uzine și combinate siderurgice, metalurgice, petrochimice, rafinării, fabrici constructoare de autoturisme, fabrici de produse electronice și electrocasnice, fabrici de ciment, mobilă, de sticlărie și ceramică, întreprinderi de mecanică fină, întreprinderi și fabrici de confecții, încălțăminte, tricotaje, pielărie, țesături, stofe.
- Hidrocentralele și termocentralele alături de Centrala nucleară de la Cernavodă produceau energie suficientă pentru ca România să fieINDEPENDENTĂ în acest sector.
2) Aveam flotă comercială, turism apreciat cu baza materială la mare și la munte și în stațiuni balneo-climaterice, o rețea de căi ferată dezvoltată.
3) Eram grânarul Europei cu cel mai fertil teren agricol. Agricultura și sectorul agroalimentar asigurau necesarul pentru consumul populației iar valoarea exporturilor în acest domeniu atingea cote care demonstrau în fapt că nu suntem dependenți de nimeni și de nimic. Produceam 30 de milioane de tone de cereale la 23 de milioane de locuitori. Dispuneam de o rețea de canale și conducte prin intermediul căreia se irigau 5,6 milioane de hectare de teren agricol.
4) Construcția de locuințe era impresionantă, numai în anul 1989 au fost construite 55.000 de apartamente (nivelul maxim s-a atins în 1981 când s-au construit 150.500 de apartamente).
II. CE-AM FĂCUT CU CE-AM AVUT?
1) Am privatizat pripit aproape totul fără rațiune și eficiență cu inconștiență sauimpresionați de presiunea externă acerbă.
2) Cea mai mare parte a patrimoniului românesc format din fabrici, uzine, combinate și material rulant a fost distrusă după privatizare, în urma procesului de demontare, și tăiere în urma căreia s-au exportat 50 milioane euro fier vechi și deșeuri de cupru, aluminiu, argint etc în valoare de peste 10 miliarde de euro.
3) Pădurile românești seculare au fost tăiate cu sălbăticie de pe o suprafață totală de peste 4000 km2. În loc să producem și să exportăm mobilă, am permis exportul de lemn brut în valoare de peste 8 miliarde de euro.
4) Din agricultura românească rămasă s-au exportat produse brute neprelucrate (cereale, animale vii, legume și fructe etc.) în valoare de peste 5 miliarde de euro.
5) Resursele naturale au fost transmise prin concesiune sau vânzare, pentru explorare, exploatare și distribuție capitalului străin, privat sau de stat, încălcându-se ideea privatizării în scopul formării economiei de piață românești, în beneficiul nivelului de trai al românilor. Astfel am înstrăinat producția și distribuția următoarelor resurse de mare importanță pentru securitatea națională:
ENERGIA ELECTRICĂ se vinde românilor de către:
a. ITALIA – FIRMA ENEL – 25% din distribuție fiind proprietară la ELECTRICA MUNTENIA SUD, ELECTRICA BANAT, și ELECTRICA DOBROGEA.
b. CEHIA – FIRMA CEZ – 15,56% din distribuție la ELECTRICA OLTENIA.
c. GERMANIA – FIRMA E-ON ENERGIE – 12,38% din distribuție la ELECTRICA MOLDOVA.
GAZE NATURALE sunt vândute populației de către:
a. GERMANIA – FIRMA E-ON RUHRGAZ – 23% din piață. A cumpărat DISTRIGAZ NORD.
b. FRANȚA – FIRMA GAZ DE FRANCE – 32% din piață. A cumpărat DISTRIGAZ SUD.
c. AUSTRIA – FIRMA PETROM-OMV – 43% din piață.
Cei trei dețin 98% din piața gazelor naturale din România.
PETROLUL și DERIVATELE (COMBUSTABILII) sunt asigurate de către:
AUSTRIA (OMV) – care a cumpărat SNP PETROM S.A., singurul producător de țiței din România și cel de-al doilea producător de gaze naturale. Valoare aproximativă a zăcămintelor de petrol din România – 14 miliarde $.
6) SISTEMUL BANCAR românesc a fost predat capitalului străin prin bunăvoința și cu sprijinul neprecupețit al BĂNCII NAȚIONALE a ROMÂNIEI.
III. CU CE NE-AM ALES
După 25 de ani de CAPITALISM ORIGINAL, România care ar fi putut fi BIZANȚUL EUROPEI de SE a ajuns la periferia EUROPEI, comportându-se ca un animal bolnav șihăituit.
- Instituțiile statului sunt la un pas de DISOLUȚIE.
- Clasa politică a devenit arogantă, mincinoasă, incompetentă, iresponsabilă, îmbogățită și compromisă. Clica hoților (clicocrația cleptocrată) a ajuns și a rămas permanent la putere.
- Presa este divizată, manipulată și folosită în scopuri politice.
- Starea economică socială este definită de următoarele rezultate semnificative: industria este lichidată, agricultura este la pământ, sistemul de sănătate este în colaps, învățământul este în criză, administrația publică infestată de germenii corupției, capitalul străin din economie este majoritar și pe deplin decident, iar capitalul românesc este nesemnificativ.
- Patrimoniul românesc a fost jefuit constant, cu sânge rece și cu premeditare.
- Importul a devansat cu mult exportul (anomalii: cumpărăm mere din Olanda, cereale din Ungaria și carne din America).
- Libertatea statului român este limitată, decizia UE primează.
- Exodul forței de muncă românească în căutare de locuri de muncă în afară este în continuă creștere.
- Regulile UE, impun obligații țării noastre, ne neutralizează identitatea pentru că puterea de decizie în principalele probleme este la instituțiile europene.
- Standardul de viață al românilor de când au intrat în UE a scăzut în loc să crească. Deși există o aparență de promovare a unei economii compensatorii, Europa are în fapt două viteze și un sistem diferențiat, în care unele state sunt integrate mai mult iar altele mai puțin în funcție de gradul lor de dezvoltare. Salariul minim lunar este de 235 de euro în timp ce în Germania 1473 de euro.
- Suntem o țară europeană de mâna a doua.
- Îndeplinim fără îndoială condițiile în care o țară poate fi considerată COLONIE și anume:
- Am înstrăinat RESURSELE NATURALE
- Am vândut PRODUCȚIA ȘI DISTRIBUȚIA ENERGIEI
- Am înstrăinat SISTEMUL BANCAR
Toate aceste înstrăinări (vânzări) sunt probleme de securitate națională care impun instituțiilor statului să intervină și să procedeze în consecință față de trădarea națională.
IV. COINCIDENȚE STRANII LA DECIZII BIZARE
Nevoia de a atrage învestitori străini pentru renașterea capitalistă a României, a fost ideea principală care a fost propagată, susținută și impusă de organismele internaționale și europene la negocierile pe probleme importante cu statul român.
Dar să vedem ce este straniu și uimitor în unele decizii deosebit de importante luate de Guvernele României în perioada de integrare europeană și euroatlantică.
1) CONSTRUCȚIA AUTOSTRĂZII A3 (2003-2004)
CONTRACTUL “BECHTEL” pentru construcția AUTOSTRĂZII A3 BRAȘOV-ORADEA atribuit fără licitație pentru 2,2 mld euro pentru 415 km. În final, Compania Bechtel – sprijinită de administrația americană a construit 60 km pentru care a încasat 1,6 mld euro.
Coincidență.
În aceeași perioadă România negocia și obținea acordul SUA pentru aderarea la NATO.
2) PRIVATIZAREA SIDERURGIEI
2001 – contractul pentru vânzarea SIDEX Galați complex industrial strategic către firma ARCELORMITTAL (al cărui patron este un indian care trăiește în Anglia) pentru 77 milioane $ (aproximativ 10% din valoarea fierului vechi pe care-l ascundea SIDEX Galați – GUVERNUL NĂSTASE i-a acordat facilități financiare de 1,6 miliarde dolari).
Coincidență.
În octombrie 2001, România încheie un nou acord cu FMI, care impune o serie de condiții obligatorii printre care și aceasta.
3) PRIVATIZAREA PRODUCȚIEI DE ALUMINIU
2001 – Contract de vânzare al ALRO SLATINA – perlă a coroanei economiei românești încheiat cu grupul american MARCO din New York a produs României o pagubă de cel puțin 300 milioane de dolari.
Coincidență.
În octombrie 2001, România încheie un acord cu FMI, care impune o serie de condiții obligatorii printre care și pe aceasta.
4) PRIVATIZAREA PETROM
2004 – Petrom a fost cumpărat de către OMV AUSTRIA cu 669 milioane de eurovaloare a 33% din acțiuni. OMV avea 5000 de angajați. Petrom avea 60 000 de angajați. OMV era considerat investitor internațional strategic. A dat afară 20 000 de angajați. A închis combinatul DOLJCHIM și rafinăria ARPECHIM. Având în vedere că PETROM gestionează producția de petrol, 50% din producția de gaze și 8% din producția de energie a României. NĂSTASE afirma la semnarea contractului de privatizare “Cine controlează economia, controlează și politica”.
Coincidență.
BANCA MONDIALĂ a convenit cu 3 guverne (Ciorbea, Vasile Isărescu) să fie privatizat PETROM în cadrul programului PSAL 2, proces încheiat în timpul guvernului NĂSTASE.
5) PRIVATIZAREA CELEI MAI MARI BĂNCI ROMÂNEȘTI
2006 – B.C.R. – a fost vândută către ERSTE BANK AUSTRIA la prețul de 3,7 miliarde € (61,8% din acțiuni). În 2013, BCR a ajuns la o cifră de afaceri 14.470 milioane euro.
Coincidență.
1 ianuarie 2006 – AUSTRIA preia președinția U.E. pentru 6 luni.
6) CUMPĂRAREA FREGATELOR
2004-2005 – S-au contractat și cumpărat 2 fregate uzate cu 40 milioane euro din Angliapentru a căror modernizare s-au mai cheltuit 100 milioane de euro. În 2016 reparația acestor nave se va face cu aceleași costuri.
Coincidență.
Președintele Parlamentului European era PAT COX, un irlandez.
7) CUMPĂRAREA DE AVIOANE MULTIROL
2013 – contract de achiziție între guvernul Republicii Portugalia și Guvernul României pentru cumpărarea a 12 avioane F16 uzate cu peste 600 milioane euro.
Coincidență.
Președintele Comisiei Europene era portughezul José Manuel Barroso.
Pentru început, atât! Concluzia celor scrise mai sus este simplă: Dacă pentru mulți români aderarea la UE a fost o victorie, aș putea afirma că această victorie este mai degrabă una “a la Pyrrhus”, ceea ce se traduce prin a câștiga o bătălie dar a pierde războiul.
Voi continua în următoarele postări să exemplific, să analizez și să reamintesc celor interesați cum a fost jefuită economia românească și cât de nefastă pentru viața românilor, a fost politica de liberalizare de tip capitalist promovată și impusă de către Comisia de la Bruxelles și F.M.I.
