„Iată că şi în SUA, patria capitalului, este nevoie să se ia nişte măsuri de neconceput până acum: tocmai bogaţii, aceşti idoli de mucava, trebuie să fie treziţi din somnul lor dulce la realitatea cruntă: să-şi aducă aminte ca au şi îndatoriri faţă de patria care le-a creat aceasta poziţie socială, nu numai privilegii. Iar o datorie elementară este aceea de a plăti taxe şi impozite conform averii pe care o au. Nu se mai poate ca pătura socială de mijloc şi cea de jos să contribuie la efortul financiar al ţării lor.
Oamenii care compun aceste pături sociale s-au săturat să muncească pe brânci şi să dea tot rodul muncii lor în taxe şi impozite, iar ei să se aleagă cu mai nimic! Iar sumele acumulate în acest buget al SUA pe ce se duc? Pe cheltuieli de înarmare, pe susţinerea aparatului administrativ şi poliţienesc, pe „tainul” luat de FED (singura bancă autorizată să tipărească dolari), plus pe acoperirea jafului făcut de capitalurile speculative, principala sursă din care bogătaşii sus-menţionaţi îşi trag averile. Poate că mai rămân câteva firimituri pentru fonduri de urgenţă, atât de necesare în caz de dezastre naturale. Şi America a avut parte de multe asemenea dezastre! Un lucru este clar: „modelul american” este total falimentar şi trebuie modificat în esenţa lui. Cum? Folosind calea de mijloc existentă între cele două extreme: capitalismul sălbatic şi egalitarismul comunist. Fără a intra în detalii teoretice, ar trebui ca nu numai în State, ci şi în toată lumea, să fie un sistem bazat pe coexistenţa între unităţi productive cu capital de stat şi firme private (mici, mijlocii şi mari), iar capitalul să fie majoritar autohton şi minoritar străin. Aşa va fi un buget solid, care ar permite susţinerea cheltuielilor sociale şi de investiţii în infrastructură, învăţământ, sănătate, plus un aparat de stat redus la strictu necesar. Iar toţi oamenii ar avea şanse egale în viaţă, diferenţa urmând a fi făcută numai de munca fiecărui individ. Se impune un sistem de impozitare progresiv, conceput astfel încât toţi cetăţenii să fie contribuabili, după puterile lor. Nu cum este acum: unii să fie scutiţi, iar alţii să devină datori cu sume mai mari decât pot câştiga. Istoria omenirii a arătat că o lume în care toţi să fie egali, conform teoriei comuniste, nu poate exista. Trebuie să fie o lume a şanselor cât de cât egale, diferenţa urmând a fi făcută de efortul fiecărui individ, aşa cum am arătat mai sus. Au existat şi există diferenţe sociale oriunde în lume, chiar şi în socialism. Problema este ca aceste diferenţe să nu devină enorme, să nu se ajungă la o polarizare socială extremă. Fiindcă atunci cei năpăstuiţi se vor ridica cu violenţă pentru a-şi revendica dreptul la viaţă. Iar istoria este plină de asemenea exemple: răscoale ţărăneşti, revoluţii cum a fost cea de la 1789 din Franţa şi cea bolşevică din Rusia din 1917. Aşadar, liderii tuturor ţărilor din această lume ar trebui să ţină cont de aceste lucruri şi să nu-şi forţeze popoarele să îndure mai mult decât pot răbda! Altfel, cine nu învaţă din istorie riscă să o repete!”Vocea Rusiei 12 noiembrie 2012
