Observ la multi cum li se spune ca noi cream realitatile, deci….
Iarasi ni se leaga ochii de a privi in exterior….
Ni se spune sa lucram in interior, insa sa asteptam in exterior sau mai bine zis sa avem asteptari ca daca am lucrat intr-un anumit fel, exteriorul se schimba…
Nu se schimba nimic avand asteptari…
Ceea ce percepem ca schimbare in exterior este de fapt oglinda miscarii constiintei noastre in infinitul din noi..
Noi umblam in noi, in starile din noi..nu schimbam nimic, doar ne plimbam…
in functie de pe unde ne plimbam, asa se proiecteaza pe ecranul din fata noastra..
Si cum nu exista „‘ïn fata noastra”, de fapt este in jurul nostru emoticon smile
Ti-a venit o masina pentru ca ai fost bucuros..ai pierdut o slujba pentru ca ai fost plin de frici etc…
Insa sa nu ne tot legam de lucruri materiale..
Crearea de realitati se face din pozitia CO-CREATORULUI, si se face pur si simplu luand din imensul puzzle din noi franturi de stari de constiinta…
Realitatea este in noi, nu in exterior..
Nu cream ci reasamblam….
Ne putem juca cat vrem cu asta, cu piesele puzzle DEJA CREATE ca stare insa nu si ca forma, pana cand nu mai vrem nimic ci pur si simplu observam ca o constiinta mai extinsa, constiinta sinelui, stie mult mai bine ce sa creeze pentru ca noi sa avem beneficiul maxim din experimentarea starilor bucuriei..
Si in acel moment, doar zambesti si renunti la a crea realitati, intrand in rolul de a te juca , a te bucura de realitatile armonioase care vin spre tine..
Nici macar nu iti mai trebuie vreun efort sa creezi ceva, ci doar te vei deschide spre a primi,,..
Mda, a venit timpul sa si primim emoticon smile emoticon smile
parerea mea…. emoticon smile emoticon smile emoticon smile
tare greu ne vine sa primim …tare greu emoticon smile
Laura Averchi
