Caderea globalizarii dictata de dobinzile zero sau negative percepute de bancile centrale.

Dobinda negativa la bancile centrale, element al disperarii si dorintei de a salva o sleahta de imbuibati.

Ratele negative ale dobinzilor, practicate de bancile nationale, nu sint istorie si vor avea incidenta majora asupra viitorului sistemului financiar monetar dar si asupra globalizarii, al carei proces va fi intrerupt.
Omenirea este debusolata de miscarile financiare haotice efectuate de bancheri in speranta lor de a iesi basma curata din aceasta criza enorma a sistemului financiar capitalist. Acesti bancheri au incercat toate mecanismele artificiale, indiferent de incidenta la public, pentru a stabiliza situatia, care evident le convine.

Nimic nu a functionat, totul a fost in zadar si nivelul disperarii bancherilor creste pe zi ce trece.

O serie de cititori ai site-ului ma intreaba ce ar putea face pentru a-si securiza bunurile , avind in vedere ca sint in jurul virstei de 50 de ani si rata acumularilor este destul de redusa pentru ei. Alti cititori ai site-ului, ma intreaba care ar fi mecanismele cele mai eficiente pentru a-si conserva bogatiile acumulate pe parcursul vietii si daca bunurile imobiliare sint sau vor fi ceea ce le poate asigura confortul ultimilor ani de viata.
Nu exista raspuns magic la aceste intrebari, mai ales pentru faptul ca vedem zilnic decizii incredibile si fara sa tina cont de intersul popoarelor, ale bancilor centrale. Vedem zilnic cum in disperare, capitalisti calca in picioare orice principiu al sistemului capitalist si creaza modalitati hibride pentru a iesii din incurcatura si a putea in continuare sa fure.

Toate mecanismele au esuat si lumea este total confuza legat de viitorul lor si al copiilor lor. Asta se si doreste de catre bancheri, pentru ca este un fond moral pe care ei pot lua orice dcizii si le pot motiva. Dar, mai exista decizii pe care sa le ia?
Este foarte clar ca o continuare a cresterii negative a dobinzilor bancare este o conceptie financiara total eronata.

Pentru ca oamenii sa inteleaga de ce o crestere negativa a dobinzilor poate stimula o crestere economica, trebuie derulata o gindire economica complexa si greu de inteles pentru omul de rind, dar este atit de complexa incit bancherii si investitorii in marile concerne financiare sint multumiti.  In ultimul rind, confuzia generala este creata in jurul diferentei de vederi si interpretarii teoriei banilor si circulatiei lor in societate(economie).
Intr-o lume clasica, furnizarea banilor multiplicata de o viteza de circulatie corspunzatoare a lor in societate, duce la o crestere economica nominala. Dar, dupa cum arata teoria banilor exprimata de Keynes, viteza de circulatie a banilor intr-o economie, nu este mereu constanta, existind o functie a cererii de bani pe piata si urmare a acesteia, o teorie a dobinzii care ne arata ca o crestere a volumului de bani furnizat pe piata nu conduce inevitabil la o crestere economica nominala odata cu un volum mai mare de bani detinuti de companii si individuali.
In lumea financiara a lui Gesell, furnizarea de bani devine invers proportionala cu viteza de circulatie, datorita faptului ca el gindeste ca o caracteristica a banilor, faptul ca acesti bani sint superiori bunurilor. Este evident ca exista costuri de stocare a acestor bani.

Din teoria lui Gesell, intelegem ca productia de bani si viteza lor de circulatie sint considerate  ca cereri efective si necesare pentru economie, dar el vede faptul ca in situatia unei extinderi a furnizarii de bani pe piata, viteza lor de circulatie scade. Noii bani furnizati de bancile centrale pe piata sint „stivuiti” sau stocati, datorita faptului ca dobinda este in scadere pentru ca acesti bani sa fie absorbiti de piata. Cistigul din capital depozitat scade si el, datorita furnizarii din ce in ce mai mult de bani pe piata, situatie in care pentru agentii economici si individuali, bunurile si acumularea lor ramine mai putin atractiva decit banii.

Deci, cererea de bani creste odata cu o scadere a vitezei lor de circulatie, dupa cum vedem paradoxal, in situatia actuala. Aceasta arata o simpla spirala deflationista, in care sint bani pe piata, stocati, fara miscare, grupruile de afaceri cer si mai mult si cheltuie din ce in ce mai putin, ceea ce pune presiune pe preturi prin lipsa existentei banilor reali pe piata si efectul deflationist nu intirzie sa apara.

Potentialii clienti amina achizitiile de bunuri, stocind banii pentru potentiale perioade mult mai bune in care cu acesti bani pot face achizitii mai semnificative, deci asteptind o cadere a preturilor bunurilor pe piata.
Ceea ce trebuie inteles, este faptul ca pentru o economie care sufera de un declin major al cererii de produse pe piata, micsorind ratele dobinzilor nu au un efect pozitiv, atita timp cit aceasta scadere a dobinzilor duce la un cistig de capital prin furnizarea de bani piata, cu mult peste necesar.
In SUA, aparitia si credinta in fracking si posibilitatea ca acest fracking sa rezolve problema energetica si sa creeze capcitati de export si control al anumitor tari, acest fracking este tapul ispasitor ale mersului eronat al economiei si este gasit vinovat pentru furnizarea de bani ieftini.

Gesell arata in teroia lui economica, faptul ca pentru a distruge capitalismul nu este nevoie ca munctorii sa iasa in strada la greva si sa inchida fabricile capitaliste ci este necesar ca acesti munctori nemultumiti sa organizeze si sa construiasca o alta fabrica chiar linga fabrica capitalista care si-a batut joc de ei ani de zile.
Ce inseamna aceasta? O necesitate a interventiei statului in stingerea conflictului in mod constructiv si arata ca productia nu este nimic mai mult decit valorificarea muncii, a miinii de lucru. In acest caz, furnizarea cu mult peste necesar a unor produse, distruge capitalismul in mod natural, asa cum se intimpla acum cu banii.
In acest caz, eliminarea ratelor pozitive a dobinzilor bancare nu arata decit modul in care reactineaza economia globala la o furnizarea ireala si mult peste necesar de bunuri in impact cu globalizarea, deschiderea formala a unor economii si implementarea progresului tehnologic.
Fara discutie ca o crestere a ratelor dobinzilor, nu este de departe o solutie, intr-un sistem economic care se doreste sa fie ghidat de fortele pietei si nu de mecanisme artificiale si fara relevanta de ani si ani.
Daca cererea efectiva este in declin datorita stocarii de bani noi de catre  companii si individuali, iar declinul in viteza de circulatie a banilor este o realitate al carei efect negativ este catalizat de o crestere a volumului de bunuri pe piata, situatia devine din ce in ce mai greu controlabila, iar cererea este deficienta si dependenta de orice schimbare a vitezei de circulatie a banilor, chiar in aceasta situatie de furnizare de bani.
Dobinda poate creste, chiar pe fondul unei stabilizari a preturilor si senzatia unei refaceri economice, dar totul se va derula pe fondul crearii unui somaj de proportii si unor tensiuni sociale greu de controlat.

In acest moment s-a creat o ruptura fantastica intre furnizarea rationala a banilor pe piata, directionarea lor si pretul produselor pe piata, dictate nu de furnizarea iresponsabila de bani ci de stocarea acestor bani si incetinirea vitezei lor de circulatie in economie, din ce in ce mai mult.

Asta duce evident, in continuare, la o scadere a preturilor bunurilor si mai ales a imobiliarelor, o crestere a pretului aurului, care nu poate fi tiparit asa cum se intimpla cu banii si a carui cantitate pe tari si zone, nu este cunoscuta cu exactitate nicidata si deci acest aur este foarte greu de controlat sau valorficat dupa retete logice.
Realitatea este ca parintii acestui capitalism nu au vazut rezolvarea unei deficiente majore in cerere, decit prin politici fiscale si nu monetare, in vederea restaurarii unui nivel optim al cererii. Politica monetara NU va functiona si economia globala va cadea si mai mult, deoarece asistam la o capcana a lichiditatilor, in care cererea pentru cash este infinita si nejustificata economic. Rata dobinzilor nu poate fi redusa sau directionata spre zona negativa, la nesfirsit, pentru ca eventual sa stimuleze economia si cererea.
In actuala conjunctura economica, se incearca sa se acrediteze ideea ca banii insusi trebuiesc taxati pentru a prevenii stocarea lor si pentru a egaliza valorea banilor cu cea a bunurilor, incercindu-se sa se forteze o cerere de bunuri pe piata.

Se va putea schimba mentalitatea din moment ce bancile centrale tiparesc bani si ii arunca permanent pe piata? Este greu de crezut, iar tendinta oamenilor de a stoca banii si a elimina din ecuatia consumului o serie de bunuri, este una autodistructiva de proportii, inca inimaginabile.
Daca cash-ul este taxat, atunci viteza de circulatie a banilor in sistem este stabilizata, cererea pentru bani va scadea si cererea de bunuri va creste, venind intr-o situatie in care bunurile sint primordiale in fata banilor, pentru populatie.

Cit vor trebui banii cash taxati? Keynes spunea ca un prag util al dobinzii negative in cazul unei crize economice de proportii, este de 5,2%, ceea ce dupa mine ar aduce disfunctionalitati majore in economiile capitaliste si in perceptia politica a acestui capitalism, cu riscuri enorme pentru clasa politica.
Europa are o obsesie cu aceste rate negative ale dobinzilor, bancherii europeni creind confuzie legat de o lipsa de anticipare a cit de negative aceste rate ale dobinzilor pot fi si care ar fi efectele ce acompaniaza fiecare scadere a ratelor dobinzilor in teritoriu negativ.

Combinatia dintre ratele penalizarilor la excesele de capital pe care bancile  stocheaza nepermis si tiparirea de bani, aceasta combinatie este destinata sa extinda potentialul volum de credit oferit sectorului privat al economiei, sector care face insa un joc murdar, stocind la rindul lui banii si intirziind achizitiile de bunuri din economie, ba mai mult, plimbind capitalul obtinut dintr-un loc intr-altul al planetei, acolo unde mina de lucru este ieftina. Acest mecanism nu va duce sub nici o forma la promovarea(stimularea) productiei de bunuri.
Mecanismele artificiale de furnizare de bani si bunuri in economiile capitaliste, nu pot duce la o crestere a cererii, aceste economii creind sincope la intervale nedeterminate, de natura sa distruga increderea agentilor economici.
Riscul major al acestei situatii, este ca QE sau procesul tiparirii de bani in mod iresponsabil, este un proces in urma caruia acesti noi bani sint stocati, dezchilbrind cererea si scazind semnificativ viteza de circulatie a banilor in economie, lasind cererea la un nivel din ce in ce mai redus.

Caderea ratelor dobinzilor, dictata de bancile nationale, , poate promova tendinta de obtinere a noi imprumuturi si in final o crestere a furnizari de bani in economie, in ideea ca cererea de bani este din ce in ce mai mare, dar la raft, efectul deflationist si lipsa de interes a comnsumatorior in a cumpara, sint vizibile, iar bancherii vor duce dobinda si mai jos in zona negativa.
Daca banii cash ar fi taxati, depizitele bancare ar scadea semnificativ, iar viteza de circulatie a cash ului ar fi cum mult mai mare. Insa, cea mai mare problema este ca omul de rind nu are cum sau nu are la dispozitie sumele necesare pentru a investii si a-si asigura o existenta decenta.

In cazul in care el depoziteaza bani, are sansa sa piarda o parte din ei prin dobinda negativa, iar daca investeste, pretul bunurilor este dictat dintr-o zona care nu are nimic comun cu economia reala.

Viteza de circulatie a banilor in economie, ar putea duce la o stabilizare si chiar crestere a cererii in mod efectiv, daca oamenii ar dorii sa aiba in proprietate bunuri si nu bani.

Deocamdata furia voluntar intretinuta de Wall Street, prin care totul inseamna bani, face ca oamenii sa arate o lipsa de interes fata de bunuri si o dorinta de a acumula bani. Europenii merg in aceasta directie iar proprietatile imobiliare vor fi urmatorul mare soc, valoarea lor fiind din ce in ce mai scazuta si in final un soc de proportii, prin existenta unui paradox economic in care banii sint furnizati in economii din ce in ce mai mult, iar setea de stocare a lor este  din ce in mai mare. Cine va face pasul in directia demararii consumului, in acese conditii?

Nimeni si cu siguranta spirala deflationista se va amplifica pina in momentul cind nici dobinzile negative, indiferent de procent, nu se vor mai dovedii utile. Achizitia de bunurui de catre cei ce acum stocheaza bani, nu va mai fi o solutie pentru ei, findca stocarea banilor si detinerea unor sume din ce in ce mai mari pe fondul saraciei si lipsei de interes in consum, nu face altceva decit sa incetineasca viteza de circulatie a banilor in economie si sa duca cererea la nivel existential….

Cine ar mai putea sa stimuleze economiile capitaliste dezvoltate? Nimeni si nimic, iar singura solutie este cautarea unor noi piete ale muncii, extrem de ieftine si in final infectarea intregii planete in furia capitalista dupa valorificarea la maxim a unor investitii derizorii facute in tari ca Peru, Ecuador, El Salvador si altele, tari emergente, unde au distrus tot mediu inconjurator aruncind in riuri deseurile de la expoatarile petroliere si imbolnavimd de cancere mase largi de populatii, infometate si tinute in regim de cini cu farfuriile goale, dupa o munca salbatica, dar capitalista.
In acest moment, Europa este mai mult decit oricind in capcana lichiditatilor, si procesul de autodistrugere va continua cu o viteza din ce in ce mai mare. Europa va prefera in perioada urmatore, mai mult QE, deci tiparire masiva de bani, in detrimentul generalizarii dobinzilor negative practicate de sistemul bancar european. Aceasta tiparire nebuneasca de bani va elimina preferintele pentru lichiditati ale consumatorilor si va pune intreg procesul in minile bancherilor de la bancile centrale, care prin achizitionarea de bunuri vor duce preturile din ce in ce mai sus.

Bancherii trebuie sa recunoasca faptul ca un esec total al dobinzilor negative este un colaps al bancilor centrale capitaliste, care acum se joaca cu focul.
Singurul bun care nu poate fi controlat de bancile centrale si pe care bancile centrale incearca sa ii duca pretul permanent mai jos, de cel mai multe ori nerusind, este aurul….in rest totul este sub controlul acestor bancheri care au adus si vor mentine economia mondiala in genunchi in disperarea lor de a-si mentine bogatiile parcate in paradisurile financiare…..

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/