Cele mai recente experimente ale fizicii nucleare au făcut posibilă transmutarea metalelor
Unul dintre cele mai controversate subiecte în lumea oamenilor de ştiinţă a fost alchimia. Înconjurată de mistere şi simboluri, această ştiinţă nu a reuşit să scape de poziţia sa de doctrină ocultă, supusă persecu]iilor. Timp de secole, oamenii nu au făcut diferenţa între alchimist, vrăjitor şi şarlatan. În prezent, se ştie că alchimia, departe de a se reduce la simpla fabricare a aurului, este o ştiinţă complexă. O echipă de fizicieni a descoperit un mod de a reduce de 100 de ori toxicitatea deşeurilor radioactive. O rază laser gigant a fost folosită pentru a produce un efect pe care alchimiştii l-au visat de mii de ani: transmutarea elementelor. Aceasta ar putea fi soluţia pentru eliminarea deşeurilor radioactive produse de centralele nucleare. Şi şansa alchimiei de a deveni o ştiinţă acreditată.
Transmutarea cu laser
Deşeurile nucleare rămân radioactive milioane de ani. Eliminarea lor preocupă de multă vreme oamenii de ştiinţă, dar fără progrese remarcabile. Fizicieni din Marea Britanie şi Germania au demonstrat de curând posibilitatea transmutării cu ajutorul laserului a elementului iodine-129, cu rata de înjumătăţire de 15,7 milioane de ani, în iodine-128, un izotop mai uşor, cu o rată de înjumătăţire de numai 25 de minute. Cu ajutorul unei raze laser gigant a fost bombardat un depozit de materiale radioactive. Efectul a fost uluitor: substanţele toxice au devenit inofensive.
Experiment crucial
Echipa de fizicieni condusă de Ken Ledingham a acţionat asupra unei bucăţi de aur cu un laser de 360 de jouli, timp de 0,7 picosecunde. Laserul a ionizat aurul transformându-l în plasmă. Cercetătorii au refăcut experimentul cu o mostră de deşeu nuclear conţinând elementul iodine radioactiv. Transmutarea a avut loc. O rază gamma a eliberat un neutron dintr-un nucleu de iodine-129, transformându-l în iodine-128. Izotopul nou obţinut este inofensiv din punct de vedere radioactiv.
Aplicaţii în medicină
„Am dovedit pentru prima oară că putem transmuta izotopi cu ajutorul laserului. Acum trebuie revizuită metoda pentru a putea fi aplicată cantităţilor uriaşe de deşeuri radioactive. Utilizarea laserilor e relativ ieftină şi foarte eficientă. Reacţiile nucleare induse cu laser ar putea fi folosite şi în medicină“, explică Ledingham. Experimentul a împlinit visul de milenii al alchimiştilor: transmutarea metalelor. Aflată încă la început, transformarea metalelor dintr-unul în altul a pus pe treabă specialiştii. Principiile alchimiei tind să-şi câştige drepturile ştiinţifice.
Primul grăunte de aur
Cei mai mulţi alchimişti au plătit visul sau nebunia lor cu temniţa sau cu viaţa. Mulţi au pierit în timpul temerarelor lor experienţe. Deşi experimentele de odinioară au eşuat, s-a dovedit că extravaganta lor teorie era adevărată şi obţinerea aurului pe calea transmutării metalelor este posibilă. Cercetătorii britanici au reuşit acum două decenii, într-un experiment de laborator, să producă prima milionime de gram de aur. Dar cu un preţ imens, neprofitabil nici în prezent. Proba ştiinţifică a fost făcută.
Înapoi, la alchimie
De curând, cercetătorii britanici din Cardiff s-au apucat să studieze un manuscris vechi de 600 de ani. „Cartea roşie din Hergest“, datată în jurul anului 1.400, conţine o listă bogată de medicamente pierdute. Sarcina specialiştilor va consta în identificarea plantelor din care erau preparate prafurile, uleiurile şi cataplasmele alchimiştilor. „S-ar putea să venim cu câteva contribuţii semnificative la medicina modernă“, a declarat Terry Turner, farmacist la University of Wales. În opinia sa, întunecatul Ev Mediu ascunde şi câteva licăriri de geniu.
Hitler vâna alchimişti
Secretele alchimiştilor au fost căutate şi de nazişti. Jacques Bergier şi Louis Powels au descris în „Dimineaţa magicienilor“ cursa pentru obţinerea manuscrisele alchimiste declanşată imediat după cel de-al doilea război mondial. Ei spun că serviciile de spionaj sovietice şi americane plăteau cu bani grei orice însemnare lăsată de alchimişti. Înaintea lor însă, naziştii au vânat pur şi simplu alchimiştii din Europa, în speranţa că, prin intermediul lor, vor putea ajunge să pună mâna pe preţioasele manuscrise, convinşi că vor descoperi informaţii ştiinţifice care i-ar ajuta să creeze arme noi, mai puternice.
Primii au fost chinezii
Alchimiştii îşi spuneau filosofi, depozitari ai ştiinţei revelate oamenilor de către zeul Hermes. În Evul Mediu, cuvântul de ordine era „auri sacra fames“ („foamea de aur“). Este epoca alchimiştilor. Ei susţineau că, prin transmutaţie, un mineral banal poate fi transformat în aur. Teoria transmutării a fost acceptată şi de mari oamenii de ştiinţă: Newton, Boyle, Van Helmont, Spinoza şi Leibniz. Dar alchimia a început în China. În primul text alchimic datând din secolul II. î. H., magicianul Li Chao-Kiun îl sfătuia pe împăratul Wu-Li: „Adu sacrificii cazanului şi vei putea să schimbi praful de cinabru în aur galben. Din acest aur vei putea face vase din care, dacă vei mânca, îţi vei prelungi viaţa“.
Precursorii chimiei
Alchimia este considerată precursoarea ocultă a chimie moderne. În anul 1669, Hennig Brand, un negustor de chimicale din Hamburg, fost militar şi apoi medic, a făcut o descoperire epocală. Pasionatul alchimist a fiert urina umană în absenţa aerului. A distilat în prezenţa nisipului zeci de litri de urină până ce a observat o luminozitate deosebită, pe care a numit-o „focul rece“. Alchimistul a descoperit de fapt fosforul. Alchimiştii arabi susţineau că metalele sunt formate din „Kibrit“ (sulf). Când francezii au inventat chibritul s-au folosit de însemnările alchimiştilor arabi. Posibilitatea transmutării elementelor şi descoperirea unora noi au fost principiile care au clădit chimia anorganică modernă.
Medici din întâmplare
Pe măsură ce alchimiştii încercau să obţină aur din plumb, ei preparau substanţe chimice noi, pe care le testau medical. Multe dintre acestea au fost introduse în practica medicală. Astfel, atât clorura mercurină, cât şi clorura mercuroasă, găsite din întâmplare de alchimiştii Evului Mediu, se folosesc curent în medicină, ca antiseptic şi ca medicament. În 1675, alchimiştii au descoperit proprietăţile arsenicului alb din care preparau otrăvuri. Se spune că Papa Pius al III-lea şi Clement al XIV-lea au fost otrăviţi cu „aqua Toffana di Napoli“ obţinută din arsenic. Napoleon ar fost asasinat prin adaos regulat de arsenic în hrană de către un trimis al regelui Ludovic al XVII-lea. Efectul benefic al arsenicului a fost descoperit abia în secolul XX.
Laboratoare secrete
Alchimiştilor le era specifică formula „abracadabra“. Ei foloseau numerologia. Cifrele 3, 4, 7, 12, 40 desemnau numărul elementelor, al operaţiilor sau duratei procesului chimic. Cei mai mulţi alchimişti indicau 7 sau 12 operaţii ce conduceau la obţinerea pietrei filosofale, operaţii făcute sub patronajul celor 7 planete sau celor 12 semne zodiacale. Experimentele de laborator erau făcute în funcţie de poziţiile aştrilor, în special planetele ce aveau corespondenţe metalele cu care urma să se lucreze. Izolarea alchimiştilor era obligatorie. Totul se petrecea în secret şi cu cât ritualul era mai bizar, cu atât alchimistul era considerat mai priceput. Recuzita lor consta dintr-un athanor (furnal de formă dreptunghiulară, alimentat cu cărbune) şi un ou filosofic (recipient oval de pământ pentru sublimarea mercurului). Din ou ieşea un praf roşietic cu proprietăţi neobişnuite.
Piatra filosofală şi elixirul vieţii
Se credea că piatra filosofală, visul alchimiştilor, este o pulbere roşie care conferea posesorului puteri miraculoase: devinea invizibil, stăpânea puterile cereşti, se deplasa în spaţiu şi timp. Ea poate transforma orice metal în aur pur. Tot cu ea, se poate obţine Elixirul Vieţii, care îl face nemuritor pe cel ce îl bea. Piatra filosofală constituie un purificant pentru sânge şi, luat pe cale bucală, vindecă rapid orice boală. Acţionează şi asupra plantelor făcându-le să crească, să lege rod şi să facă fructe în câteva ore. Şterge negii şi pistruii. elimină ridurile, drege vinul acrit. Alchimiştii chinezi susţineau că praful de piatră filosofală refăcea dantura şi înnegrea părul albit.
Primii paşi
În secolul XX, alchimiştii au încetat să mai fie priviţi ca impostori, odată cu experimentele lui Sir Ernest Rutherford. Fizicianul a descoperit protonul în 1914. În 1918 a arătat că, ciocnind atomii de azot cu particule alfa, din aceştia pot fi extraşi protoni. Este prima formă de fisiune artificială cunoscută în istorie. Anul următor a realizat prima transmutaţie provocată a elementelor, transformând azotul în oxigen. Au urmat soţii Marie şi Pierre Curie care descoperă elementele radioactive radiu şi poloniu. Roentgen are o contribuţie importantă descoperind radiaţia care îi poartă numele. Astfel se deschide epoca radioactivităţii şi a posibilităţii transmutării elementelor.
Era fisiunii nucleare
Descoperirile ştiinţifice actuale autentifică procesul de transmutare a elementelor. Este vorba de transformarea însoţită de o declanşare uriaşă de energie, a unui element chimic în altul, obţinută prin dezintegrarea radioactivă naturală sau prin reacţii nucleare. Cercetările biologului L. Kervan au demonstrat realitatea proceselor de transmutaţie în cartea „Dovezi privitoare la existenţa transmutaţiilor biologice“. Omul a cucerit înfricoşătoarele forţe din structura atomică a materiei în ajunul celui de al doilea război mondial. Atunci s-a descoperit fisiunea nucleului atomului de uraniu. Acesta poate fi transformat în plutoniu, un element nou, cu o forţă potenţială ce o depăşeşte cu mult pe a aurului pe care trebuia să-l producă piatra filosofală. Noua sursă de energie a ajuns să fie folosită la scară largă, în toate domeniile ştiinţei moderne. Dar şi ca armă cu efecte devastatoare.
Tabla de smarald a lui Hermes
Tabla de smarald a lui Hermes Trismegistus este un text foarte vechi, text de bază al alchimiştilor şi utilizat în magie. Se spune că a fost scris pe o piatră de smarald pe care Hermes o ţinea în braţe. A fost găsit într-o peşteră întunecată în care Hermes ar fi fost înmormântat.
Nostradamus, alchimistul
Cei mai mari alchimişti europeni erau calugări: Albertus Magnus, Roger Bacon, Raymundus Lullus, Arnaldus Velanovanus, Toma d’Aquino. Născut la 14 decembrie 1503, în Franţa, Nostradamus este cunoscut îndeosebi ca „prezicător“. El a studiat matematicile şi medicina. Multă vreme a fost un medic oarecare, până când a experimentat cu succes noi medicamente pe bază de plante. Nostradamus a scris un „Tratat despre prăjituri şi farduri“. Pasionat de alchimie, el a pus la punct o serie de reţete pentru „prăjituri medicamentoase“. De fapt, îşi vindea leacurile într-o formă comestibilă. Fardurile erau unguente pentru bolile de piele.
Ştiinţa secretă a evreilor
Kabbala înseamnă în ebraică primire şi transmitere. Este considerată o lucrare magică, supranaturală. Kabbala este o tradiţie a poporului evreu care desemnează orice revelaţie divină transmisă oamenilor obişnuiţi pe alte căi decât Tora, deci este un fel de lege orală care a evoluat de-a lungul veacurilor codificată în Talmud. În Evul Mediu, Kabbala a aparţinut numai celor iniţiaţi De obicei, kabbala este considerată ca având două mari părţi: Kabbala de speculaţie – despre Divinitate şi atributele ei, numită Iyyunith şi Kabbala practică – Maasith sau ştiinţa secretă, care susţine că pot fi produse fenomene şi obiecte, cu ajutorul diferitelor nume ale lui Yahve. Kabbala s’a transmis înglobată ideologiei masonice.
Publicat de Camelia Onciu
http://desecretizari.blogspot.ro/
