Joi 17.03.2016, EVZ publica o ştire intitulată “TRAIAN BĂSESCU: VOCILE SECURITĂȚII. Fostul Președinte anunță începerea luptei pentru respectarea drepturilor omului” (aici). În ciuda semnificaţiei sale, pe care eu o găsesc de-a dreptul premonitorie, această luare de poziţie a fostului preşedinte a trecut neobservată. Ba, mai mult decât atât, două ore după prima lectură, când am vrut să recites știrea ca să mă asigur că nu mi-a scăpat ceva important, ea dispăruse din ediţia electronică a EVZ.
Întâi de toate m-a surprins supra-titlul: TRAIAN BĂSESCU: VOCILE SECURITĂȚII. Cine o fi cutezat să vorbească de funie în casa spânzuratului? M-am lămurit însă uşor, ducându-mă la sursă (pagina de facebook a autorului): chiar “spânzuratul” amintise despre infama instituţie. Încă o probă de tupeu superlativ. Pe care am luat-o ca pe o confirmare a faptului că muştele sunt constante în felul lor de a murdări geamuri. Depun pe ele niște pistrui. Prin acest comentariu se mai completa, cu un punct negru ca un pistrui, caricatura pointilistă a personajului.
În corpul mesajului băsescian, cuvântul “securitate” lipseşte. Fusese folosit doar în titlu. Pentru efect. În schimb se vorbeşte despre un “cor de trâmbiţaşi”. Iată, dar, “vocile”! “Vocile securităţii”. Ele sunt cele din cor. Ale “trâmbiţaşilor din presă”. Pe care, adică, TB îi consideră oamenii securităţii sau, actualizat, ai serviciilor secrete. Ai SRI, ca s-o spunem pe șleau, ce mai atâtea precauții! Infiltraţi, acoperiţi, adormiţi pe timp de pace dar care fac degrabă ochi când misiuni anticonstituţionale îi cheamă.
Aceștia, și oficinele lor, au nume proprii: Tapalagă, Pora, EVZ, B1TV, Revista 22… Dragii “foşti” ai lui TB, cei care i-au cam întors acum spatele, stâlpii lui mediatici de până mai ieri. Că doar nu s-o referi fostul președinte la A3 atunci când reproşează trâmbiţaşilor ca nu recunosc şi nu sustin “respectarea drepturilor fundamentale înscrise în Constituţie”.
Să lăsăm însă forma; ne presează fondul. Care ne rezervă o surpriză, cum spuneam, cu sonorităţi premonitorii. TB anunţă, după un preambul nervos (“cor de trâmbiţaşi”, “prostie entuziastă”), încetarea războiului rece cu binomul şi presa aservită acestuia şi deschiderea focului, cu proiectile fierbinţi, întru apărarea “drepturilor fundamentale garantate de Constituţie”. “O voi face de-acum înainte” nu mai sună a dulce şantaj, a negociere de gangster cu “dacă” şi “s-ar putea”, ci a vuiet de stindard dac cu cap de lup şi foale de balaur, înfoiat de vântoaica evenimentelor.
Piratul cu şlapi şi spirt pe pâine la micul dejun amarează la pontonul Curţii Constituţionale şi trece la atac terestru de demolat idolii de lut chiar de el creați pe când se credea demiurg.
Ce să-i fi declanşat o astfel de atitudine care creşte riscurile şi limitează ieşirile?
Cel mai probabil, o defecțiune în sistemul de protecție. O informație din interiorul binomului care l-a îngrijorat peste măsură. Ceva de genul lațului care se strange în jurul lui, și se strange, și se tot strange.
Lovitura data frăției SRI – DNA prin intermediu CCR cu o săptămână în urmă, s-a dorit un semnal de forță, un ultim avertisment. Ea a fost inteligent pusă la cale de TB pentru că a combinat forța fidelilor săi infiltrați acolo (Zegrean, Morar), cu justețea cauzei. Astfel, s-au raliat inițiativei de a bloca tăvălugul securistic al binomului și alți judecători ai CCR, de bună credință, care au votat hotărârea pe considerente strict constituționale.
Urmarea imediată a acestei lovituri năucitoare data binomului a fost scoaterea la lumină, ca o ieșire din camuflajul tranșeelor, a două tabere. Conduse de doi proeminenți procurori băsiști: Kovesi și Morar.
Am asistat apoi la ceva total neobișnuit până acum: interviuri zilnice ale doamnei Kovesi. Care, desi trădau pe alocuri și slăbiciune și iritare, aveau evident, prin chiar cadența și virulența lor, scopul de a amenința. De a intimida. Iar referirea la dosarele ANRP pe care predecesorul ei, Daniel Morar, le-a ținut ani buni la sertar, în nelucrare, a fost o formă de denunț-autodenunț, un misil DNA-DNA.
Abia după această scoatere a pistoalelor la vedere de către Laura Codruța Kovesi împotriva lui Daniel Morar, Traian Băsescu și-a declarat și el, fără echivoc, beligeranța. Va lupta pentru apărarea drepturilor fundamentale garantate de Constituţie. “O voi face de-acum înainte”.
Ce este premonitoriu aici? Faptul că trebuie să ne așteptăm la ceva nou din partea lui TB. La ceva ce nu a făcut până acum dar va face de-acum înainte.
Va lovi cu o nouă apariție a lui Darren White, de data asta împănată și cu ceva dezvăluiri documentate (pe care acesta a propus, fără succes, să le comenteze public cu Laura Kovesi, cu Petre Tobă și cu Codruț Olaru)? Sau vor apărea, pe surse, lucruri scandaloase despre șefa DNA, care să clatine certitudinea viitoarei ei re-numiri pe post?
Desigur, am așteptări și invers: ca “justiția independentă” practicată de binom să încerce a lovi ea prima: explodarea vreunui dosar – bombă cu TB în rol principal ori denunțuri proaspete și demolatoare incriminând același protagonist.
Declanșarea pe față a războiului fratricid între procurorii lui Băsescu mi se pare plină de promisiuni.
Oamenii ăștia se au la mână, din greu, unul pe celălalt. Întrebarea este dacă vreunul din ei va cuteza să descleșteze primul pumnii sau vor cădea inca o data la pace, cu zgârieturi minore, copleșiți de “rațiuni superioare”?
http://www.conteledesaintgermain.ro/
