
Haideti sa-l trezim pe Ion.
Iubirea de tara.
de Catalin Nadabaica
Am fost, voi fi si voi ramane,
Cu dragoste de tine…
C`asa-mi sopteste gandul stramosesc
Si sangele-mi din vene :
…sa nu te parasesc..!
Mirosul ierbii eu il simt, si gustul de tarana
Ma uit in sus si printre nori, strabat sclipiri de Luna,
De parca dornice ar vrea, povestea lor sa-mi spuna !
Cu ochi` nchisi ma plimba gandul
In urm-a mii de ani ,
Te vad pe tine, zvelta si semeata,
Cum stai , in calea marilor dusmani.
Ai aparat Inalte Porti cu sacrificii multe,
Pierzand copii, tati si nepoti si cu ostasi in frunte.
Ca drept rasplata, tu iubita tara,
Cu lacomie- ai fost pradata si-atunci, si azi, mereu..
O.. Domane fa ceva ….de schimba aceasta soarta ,
Caci doar putin mai este, si tara este moarta!
Ei ti-au schimbat istoria , lasandu-te orfana
Si au rescris in loc cuvinte de ocara,
Cu gandul ca urmasii tai sa poarte o povara
Pentru a ucide a astfel, mai-marea lor comoara:
– Iubirea cea de Tara.. ca drept rasplata..!
Iubita mea cu munti si vai : -Ai fost zidul, Europei…
Caci in cale tu ai stat, a multor derbedei,
Din Est, din Sud si din Apus, dar tot nu scapi de ei..!
Si n-ai putut sa scapi, caci viclenia lor e „lege ” ,
Cu chipul lor schimbat, urzeala ei vor drege
Si vorbe dulci mieroase, in adunari marete
Ei vor rosti cu patima, discursuri cu franchete
Cu gandul sa te fure.. Ca drept rasplata!
Trezeste-te Ioane, trezeste-ti si copii
Da fuga mare-n gaba, trezeste-ti si vecinii
Si fugi intr-una cat mai poti, da fuga la nepoti
Trezeste Ioane, Dacul, ce doarme`n noi toti
Caci tara e pradata, de cei mai aprigi hoti,
Trezeste-te Ioane, acum cat tu mai poti…!
Catalin Nadabaica..!
