Mă tot întreb ce-i mână pe tehnocrații lui Dacian Cioloș în luptă. Majoritatea miniștrilor sunt extrem de bogați, unii sunt funcționari cu zeci de mii de euro pe lună, care s-au suspendat de la Bruxelles pentru un salariu de…6000 lei în România. Ei nu sunt votați de nimeni și deci, în consecință, conduc țara fără nicio responsabilitate. Când se satură sau se plictisesc se vor întoarce din nou la slujbele lor bine plătite de eurocrați, lăsându-i pe români în continuare în sărăcie și subdezvoltare. Mai nou, aflăm că unii dintre membrii cabinetului sunt implicați în firme offshore, conform declarațiilor de avere sau din Dosarele Panama. Secretarul de stat din Ministerul Finanţelor, Gabriel Biriş, a fost asociat într-o firmă offshore din Cipru. E acuzat de opoziție că a intermediat crearea mai multor firme offshore. O declaraţie de interese depusă în 2010, când a candidat pentru un post de deputat, arată că actualul responsabil cu fiscalitatea al României a fost chiar asociat într-un offshore.
Un alt ”tehnocrat” Vlad Grigorescu, ministrul Energiei, primește de doi ani bani de la o companie din insulele britanice Turks&Caicos. În prima declarație de avere depusă la intrarea în mandat, demnitarul a ascuns proveniența banilor. La o lună de la numirea ca ministru al Energiei, pe 17 decembrie 2015, Victor Vlad Grigorescu a semnat declarația de avere de început de mandat. Conform acesteia, încasa anual 568.050 lei din “cedarea folosinței bunurilor”. În ciuda faptului că formularul declarației de avere cere în mod expres să fie specificată sursa veniturilor (nume și adresă), Victor Vlad Grigorescu a ignorat acest lucru. Alt ministru ”cioloșian”, Cristina Pasca Palmer, are o nouă declarație de avere după ce în prima au fost descoperite precizări care încălcau Constituția. În primul document, depus pe 17 decembrie, ministrul afirma ca are domiciliul in Bruxelles, Belgia. Insa, potrivit Constitutiei Romaniei, articolul 16 (3), “Functiile si demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in condițiile legii, de persoanele care au cetătenia română și domiciliul în țară”. Averea ministrului Mediului: Bijuterii si tablouri de 20.000 de euro și 11 conturi în bănci. Problema Cristinei Palmer este că din declarația sa de avere lipsesc precizările cu privire la averea soțului său. Cristiana Pasca Palmer este soția americanului Tod Palmer, ofițer superior al Armatei SUA.
Lista miniștrilor Guvernului Cioloș, membrii plătiți ai firmelor offshore, salariați la Bruxelles sau cetățeni străini dovedește clar că reprezintă interese globale și transnaționale. Kovesi și DNA se ocupă doar de plevușca autohtonă, neîndrăznind să atace corupția multinaționalelor și a marionetelor lor din Guvernul Dacian Cioloș. Marile firme transnaționale și multinaționale scot banii românilor din țară prin filiere offshore, ca cele din Panama, dar DNA nu anchetează aceste fapte grave de corupție. Bine că plătesc românii săraci taxe și impozite? Acum înțelegem clar, după scandalul Panama Papers, de ce miniștri aflați pe statele de plată ale unor offshoruri sau eurocrați bruxellezi au fost plantați în fruntea României: pentru a satisface interesele globale ale multinaționalelor și guvernelor marilor puteri străine. Privind corupția acestor mancurți ai offshorurilor și multinaționalelor din Guvernul Dacian Cioloș, DNA și Koveși nu au curajul sau nu au mandat de a începe anchetele. De fapt, anticorupția din România pare că este numai o extensie a intereselor globale financiare ale multinaționalelor și marilor puteri: se înlătură politicienii corupți autohtoni pentru a fi înlocuiți cu ”tehnocrații” lor, care au conturi în offshoruri, contracte cu firme străine sau salarii de eurocrați. E o paradigmă simplă și logică, un fel de epocă fanariotă redivivus. Nimic nou sub soare! România e preluată direct în primire de executanții ”tehnocrați” din afara țării, elita autohtonă coruptă e înlăturată de DNA pentru a se face loc unei clase suprapuse de angajați ai offshorurilor și multinaționalelor, care nu va fi deranjată de procurorii anticorupție pentru că nu au mandat de la cei care conduc de fapt cu adevărat România, cu centrul de comandă în afara granițelor naționale. De exemplu se înlătură din cursa electorală pentru Capitală politicianul autohton, pe motiv de corupție, și îl aducem primar pe omul lui Soroș/OMV/Schweighofer etc. Cine are curajul să-l caute la ouă pe magnatul american/german/austriac etc? Exemplele sunt numeroase de acest fel. În realitate, asistăm la un fenomen istoric de înlocuire a unei clase politice autohtone alese de români, cu o generație de ”tehnocrați” numiți și plătiți de multinaționale, offshoruri sau Bruxelles.
Ionuț Țene
