Astazi iarasi sunt contemplativa, iar asta pentru ca ceva (sau cineva) din mine, m-a invitat la un dialog. N-am sa va scriu acum tot “interviul” pe care mi l-am luat, emoticon smile dar va voi face un scurt rezumat, din care sa rezulte ceea ce am “discutat”.
Sigur ca aceasta “vorbarie” a avut loc dupa procesarea mai multor aspecte din trecutu-mi si dialoguri cu semenii mei din prezent.
Astfel, am ajuns la concluzia ca:
Eva (energia feminina) nu a “pacatuit” cu nimic atunci cand a muscat din mar (cate prostioare mai poate suporta si omul :))), iar sarpele si-a facut doar datoria. Dar cum sarpele era/este energia kundalinii care a urcat spre glanda pituitara (trezind-o brusc pe Eva), spre pineala (deschizandu-i cunoasterea) si asezandu-i “coroana” (activandu-i sursa, floarea de lotus)…,totul este cum trebuie sa fie si nu mai trebuie sa zdrobim capul sarpelui cel plin de pacat.
Plin de reptile si prin „biblia” asta de zi cu zi.
Pai bine, o sa spuneti, emoticon wink dar de ce nu s-a luat sarpele de Adam…, hmmm, fiindca el Era, fiinta/exista (asa cum suntem toti “impamantati” in activitatile zilnice), astfel ca fiind el asaaa…, s-a plictisit de monotonia raiului (unde curgea numai lapte si miere) si a dorit sa acceseze si alte spatii.
Asadar i s-au activat intuitia, imaginatia, creatia (aspectele feminine, Eva) si gata cu huzurul, a plecat din raiul primordial cautand sa creeze alte si alte raiuri…
De fapt nu exista energie feminina si energie masculina, ori energie buna sau rea…, energia este energie si atat, de noi depinde spre ce directie o canalizam, cum o percepem si cum o prelucram.
Buuun, pe asta am lamurit-o, imi zic, dar de ce unii oameni simt ca se sufoca in anumite locuri, asociind aceasta cu o energie rea, joasa?
Pai, pentru ca asa cred ei, acestia conectandu-se la astfel de vibratii. Caci daca ar fi in armonie cu ei insisi (cu sursa divina interioara) nu s-ar mai simti agresati, fiind pe alt nivel de constiinta, unde astfel de energii prelucrate de oameni ce rezoneaza cu prejudecati, invidii, materialism exacerbat, etc. nu au acces.
Nu degeaba se spune ca omul sfinteste locul.
Si cum este cu plata serviciilor catre maestrii, terapeuti…?
Intr-o vreme credeam ca totul trebuie sa fie gratuit, caci vine din iubire, dar se pare ca nu functioneaza intotdeauna acest aspect. Cel care te ajuta sa te trezesti, investeste energie si timp (uneori si energie sub forma de materie mai densa, ca: benzina, materiale didactice, carti, spatiu/locatie…).
Apoi daca ii spui omului ca este gratuit, el considera ca nu are valoare si deci nu are cum sa il ajute. Cu cat anuntul suna mai pompos, mai senzationistic, mai complicat, mai dupa ureche si are de la doua zerouri in sus, cu atat este mai “benefic” (asta fiindca traim la nivel de suflet al senzatiei si nu al simtirii emoticon frown ). El vrea neaparat sa pui mana pe el, daca se poate cat mai mult (unii vor chiar “scuturati” emoticon smile ) si sa il coste ceva “materie” – fiecare cat considera ca isi permite – in general bani, desi platile au atatea alte forme, spre expemplu sa incepi sa fii mai bun (du-te si nu mai pacatui, spunea Cineva emoticon heart…).
Si merg asa oamenii de la unii la altii (socializeaza), cerandu-le terapeutilor si maestrilor sa faca ceva pentru ei, sa munceasca ei, cei din exterior, pentru ca lor sa le fie bine.
Este foarte bine si asa caci dumnezeu exista peste tot, dar tu omule, tu personal, ce faci pentru tine?
Pai cum ce? Ma agit necontenit pentru grija zilei de maine, prin toate metodele, creând tot mai multa materie densa (energie condensata la max.) si stress, pentru ca sa nu le lipseasca nimic celor dragi ( neobisnuit mod de a darui )…
Hmmm, ciudat, dar cu tine insuti cand mai dialoghezi? Cate minute iti acorzi zilnic pentru ati linisti mintea ? Stai macar 15 minute/zi intr-un colt linistit (ca de plimbat in natura ce sa mai zic, abia o data pe saptamana) din casa ta, facand respiratii constiente, ascultand o muzica ce iti place, ori facand si pentru scurt timp ceea ce sufletul tau simte ca ii produce bucurie?
Fii serioasa, n-am timp pentru asa ceva, eu am familie, serviciu (care mai are), obligatii de care trebuie sa ma ingrijesc, etc., etc.
Pai atunci este explicabil de ce se duc oamenii sa pupe moaste, sa isi zdreleasca genunchii inconjurand biserici si de ce le da preotul sa faca diverse canoane…Pentru linistirea mintii sunt toate acestea.
Nimeni si nimic pe lume nu te poate schimba daca tu nu doresti cu adevarat (chiar daca juri cu mana pe inima ca asta vrei, creierul doreste fapte, iar cele doua, creierul-care este pe frecventa electromagnetica – si inima – ce emite pe energia fotonica – trebuiesc sa colaboreze la unison, sa se completeze in armonie…) – poti cutreiera pamantul in lung si in lat pe la toti maestrii, daca tu omule, omule bun, nu faci nimic pentru tine si energizezi mereu si mereu partile vietii care te deranjeaza si te fac sa suferi.
Energia este neutra, iar ea se va indrepta spre ce te vei focaliza mai mult, astfel ca nu apar empatiile, sincronicitatile, acel…”deja vu”, iar viata ta este un fel de rebus ce iti face capul „girofar” emoticon wink
Discutam zilele acestea cu un coleg de birou (el fiind foarte religios) despre dumnezeu. Ma intreaba: “crezi in dumnezeu?”, iar eu ii raspund ca…depinde. E clar, imi zice, nu crezi, tu esti cu budistii, mahomedanii…, aia cu zeii, care nu cred de cat in ei. Am incercat sa-i explic ca dumnezeu este in fiecare dintre noi si ca pentru asta nu este nevoie sa ma duc nu stiu unde pentru al gasi, caci este suficient sa inchid usa in urma mea si sa ma rog la mine acasa, daca asta doresc, caci daca sunt in mine sunt cu dumnezeu oriunde…
Mi-a spus ca el numai la biserica simte ca este cu divinitatea – foarte bine, fiecare sa se duca acolo unde il indeamna sufletul, fiindca stie el sufletul si spiritul care sunt “conditiile’ de linistire a mintii si de accesare a inimii.
Ma gandesc acum, ce ar fi daca i-as spune ca univesul nostru face parte din infinitul multivers si ca fiecare univers are dumnezeul lui ?!
Nu voi face aceasta si stiti de ce? Fiindca exista cartea aceea pe care mai toti am citit-o, Biblia si fiecare intelege altceva din ea. Consider ca este cartea cartilor, fiindca este scrisa pe nivele de constiinta si fiecare isi gaseste “sigiliul” in functie de ce fila a propriului nivel vibrational acceseaza.
Este foarte bine asa si nu trebuie sa ne contrazicem, caci toti avem dreptate.
In fond, ce este religia, daca nu o forma de manifestare a credintei, o re-legare la sursa divina si cum toti avem liber arbitru, este perfect !
Totusi, oare de ce majoritatea oamenilor, atunci cand le spui sa faca ceva si pentru sufletul lor, te privesc ciudat (in cel mai bun caz)…?!
Asadar, Tu Omule Bun, Omule Iubit, TU, PENTRU TINE, CE FACI ?
