Calea Controlului este Calea Fortei si Dominatiei care se deserveste pe sine prin lume si planeta.
Calea Compasiunii este Calea Fortei si Gratiei care deserveste prin sine lumea si planeta.
Cele doua cai pot fi definite in mod sugestiv: Calea Serviciului orientat catre Sine, respectiv Calea Serviciului orientat catre Altii.
Serviciul Orientat catre Sine este magnetic, restrictiv, intunecat, rece.
Serviciul Orientat catre Altii este radiant, expansiv, luminos, cald.
Traim la confluenta dintre aceste doua cai care co-exista si se individualizeaza pana la extrem una prin cealalta pe aceasta planeta, la acest moment, in aceasta dimensiune spatiu-timp. De ce se intampla astfel? Pentru ca scopul si sensul ultim al existentei tridimensionale se pare ca este ALEGEREA individuala a unei cai sau a celeilalte intr-o masura intr-atat de articulata, la un nivel experiential intr-atat de intens, incat decizia cu privire la un drum sau la celalalt sa poata sa deschida poarta de acces a fiintei catre urmatoarele lumi Creationale, superior dimensionale, din ce in ce mai putin dense si foarte diferite de ceea ce traim aici si acum. Imediat mai sus de planul tridimensional, cele doua cai se despart ireversibil si ajung sa reprezinte drumul pe care individul – dupa ultima sa existenta aici si odata angrenat in alegerea facuta in acest spatiu-timp 3D – isi continua existenta ca fiinta in lumile Creatiei, parcurgand pe calea aleasa, de esenta pozitiva sau negativa, noi etape de cunoastere si devenire. La un moment dat, cele doua parcursuri evolutive se reintersecteaza si se combina intr-un intreg armonios si unitar dintr-o zona a existentei aflata in planurile inalt creationale, fara polaritate si fara contrast, avand la baza iubirea ca legitate.
O astfel de informatie care face conexiuni intre lucruri aparent disparate si raspunde la intrebari aparent fara raspuns provine din transmisiuni informationale de tip channeling. Orice dovezi materiale intr-un astfel de context nu sunt menite si nici capabile sa ateste pana la demonstratie o teorie holistica aflata atat de pronuntat la granita fizicului cu metafizicul, a sondabilului cu insondabilul. Tocmai pentru ca insondabilul isi are rolul si rostul lui in ecuatia vietii la scara planetara, universala si ultimativ creationala, legile planului tridimensional nu permit – cel putin in acest spatiu-timp – existenta unor dovezi palpabile in astfel de explorari de tip paradigma existentiala. Motivul? Acestea ar anula lucrul individual cu propria constiinta, a carei maturizare este necesar sa se produca progresiv si ingenuu, prin aspiratie personala si efort asumat in directia confruntarii cu misterul si provocarile vietii in materie.
Ceea ce poate valida sau invalida o astfel de teorie este exclusiv intuitia si logica experientei de viata a fiecaruia, felul in care individul observa lumea, modul cum se misca totul in jur, felul in care fiecare se resimte pe el ca fiinta in propria viata si, mai departe, nevoia de apartenenta prin gand-cuvant-fapta la un anume mod de a gandi, de a simti, de a fi.
Din nou se expun niste viziuni total limitate si incoplete rupte dintr-un intreg si scoase din context.
Si se uita si doua lucruri esentiale: ablele ‘cai’ sunt limitate de propria doctrica si ablele cai duc tot acolo.