Încă o revoluție

Încă o revoluție. De mai mult de 1000 de ani, oamenii sărmani, talpa țărilor din întreaga lume, s-au răsculat împotriva autorităților, a stăpânilor, pentru a dobândi o bucată de pământ, sau pentru a fi reduse poverile fiscale puse pe capul lor. De multe ori, în fruntea răsculaților, s-au așezat oameni din clasa de mijloc. Programul revoluțiilor mai tot timpul a fost bunăstarea poporului. Pentru acestă bunăstare, au fost omorâți regi, dictatori, despoți, președinți, împărați. Pentru atingerea acestor înalte idealuri au murit oameni din popor, mulți, foarte mulți, milioane de oameni. A fost îndepărtată o guvernare, o cârmuire considerată antipopulară, despotică și criminală. Revoluția a instalat oameni noi, mulți proveniți chiar din rândurile maselor sărace. Odată instalați la putere au uitat pentru ce au luptat, dar mai ales pentru cine. Noua conducere a pus noi biruri pe plebea oropsită, au fost făcute legi noi care, să lege și mai tare poporul de glia stăpânului.
După ani de  suferință poporul a făcut altă revoluție, alte sloganuri, aceleași simple idealuri. O viață mai bună pentru popor. Alt sânge vărsat, alți conducători omorâți. Noii stăpâni aplică aceeași tactică, exploatarea celor sărmani. Iluminiștii descoperă la jumătatea sec. al XVIII-lea un alt slogan : ”libertate, egalitate, fraternitate”. Pornește la sfârșitul sec XVIII revoluția franceză, cade Bastilia, simbolul tiraniei regale, este omorât un rege, o regină, mii de nobili și preoți, toate în numele unui ideal : ”libertate, egalitate, fraternitate”. Revoluția se canibalizează, dorința de putere este mare, conducătorii se omoară între ei. În final, un rege este înlocuit cu un împărat. Poporul sărac a câștigat :
-libertatea de a muri, de a munci pentru stăpâni, de a plăti biruri și de a executa orice ordin.
-egalitate, nu există egalitate între câini și căței, între stăpâni și slugi, între politicieni și alegători.
-fraternitate. Plânsul politicienilor pe umărul poporului, a fost un alt leitmotiv pentru ca ei, stăpânii, să poată strânge averi uriașe prin înrobirea poporului.
Toate aceste shimbări datorate unor revoluții, au fost schimbări de structură a conducerii, fără să se meargă în profunzime, fără a se reforma instituțiile.
Noile conduceri odată instalate, uitau de idealurile care le propulsaseră în fruntea statului. Sigurul lor ideal de acum încolo era, cum să se îmbogățească mai repede.
Ca o concluzie, niciodată de-a lungul vremurilor revoluțiile nu au creat poporului condiții de trăi mai bine.
Nici revoluția, răscoală, evenimente, lovitură de stat, ori cum s-a numit momentul în care au murit peste 1000 de tineri și a fost împușcat un președinte, nu a adus poporului o viață mai bună.
Revoluțiile sunt făcute pentru câini, nu pentru căței.
Un exemplu de sfidare a bunului simț: Indemnizațiile speciale pentru parlamentari.
Parlamentarii au dreptate când strigă că după ce ies la pensie, nu pot beneficia de perioada cât au fost în funcția de parlamentari. Corect, dar ce uită acești domni să spună ? Că ei nu au cotizat la fondul de pensii, în concluzie nu pot beneficia de vechime pe perioada de parlamentar. Avem Parlament de 26 de ani, de ce în acest lung interval de timp nu au reglementat această situație a lor printr-o lege? Cum pot veni cu o lege făcută fără temei, să ceară indemnizații de pensie? Nu mai vorbesc că sumele stabilite ca îndemnizații sunt făcute de neam proști. Susțin că banii ce li s-ar cuveni ca indemnizație nu ar veni de la casa de pensii, ci din buget. Păi în buget au pus bani spre păstrare, pe care acum să-i merite? De unde se iau acești bani?
Am să vă spun o întîmplare : eram proaspăt însurat, voiam să cumpăr ceva, nu valora mult, doar că eu nu aveam acea sumă de bani. Am mers la tata și l-am rugat să-mi dea câțiva lei, tata m-a privit în ochi, apoi mi-a zis: ”vezi că în cutia mesei sunt bani, dacă ști că ai pus acolo, ia cât îți trebuie”. Nu pusesem, am plecat capul și am plecat. Atunci am înțeles că de unde nu pui, nu ai cum lua.
Parlamentarii, dacă nu au depus bani, de unde vor să ia?
Simt că vin niște cățelandrii hămesiți, ce ziceți : mai facem o revoluție?

http://carstea-ionel.blogspot.ro/