Pierdută în lumina palidă rătăceşte între amintiri
Şi-ar vrea să se înece în propria-i mare de iluzii
Să-şi caute visurile pierdute în adâncurile ei
Să adune clipele de altă dată aduse de valuri din larg
Pe corăbii ghidate de lună şi păzite de stele
Să-i aştepte gândurile tăinuite de pânzele inocentei
Să îl găsească pierdut şi rătăcit ca un nomad
Implorându-i ochii să plângă să poată să îl vindece
De veninul care i-a otrăvit pe amândoi
Dor. Un dor bolnav.
Şi se droghează în fiecare zi cu propriile cuvinte
Injectându-şi în vene aducerile-aminte
Ca şi o dependentă şi-ar vinde sufletul oricui
Care ar putea să îi promită că îi va da o licurire din privirea lui
Sau poate un zâmbet, un cuvânt să-i ridice starea în apogeul fericirii
Cu riscul ca în momentul următor să cadă din nou
Un dor care o calcă în picioare-n miez de noapte
Şi-i pare că se-nchina voit în faţa lui ca un supus
Gata să moară decât să-i fie azi ucis stăpânul
Un dor ce o subjuga, o domina, o ţine la pământ
Nu poate, sau nu are curajul să se ridice
E frică de luptă nevoită să o dea cu propriul sine
De groază că nu va mai găsi în ea o fărâmă de bine
Un dor ce o paralizeaza-n zori de ziuă
Răpindu-i pofta de-a se scălda în răsăritul dimineţii calde
Orbindu-i privirea şi lăsând-o într-o lume aparte
Un dor ce o arde, o mistuie o sfâşie nemilos
Sângerând sub privirile lui fără rost
Un dor, un dor însetat şi flămând de de dreptate
Văzând că viaţa îi frânge pe rând toate.
Dor. Un dor târziu…
http://delliriums.blogspot.ro/
