Ideea e simplă: Atâta timp cât în țara asta iei șase ani de pușcărie pentru că ai luat șpagă 1000 de euro la bac, dar scapi cu maxim doi ani pentru că ai păgubit banul public cu zeci de milioane de euro, cei care fură mult vor fi încurajați să o facă în continuare, iar cei care trăiesc cinstit vor fi în continuare scuipați în față. Iar mai devreme sau mai târziu, frustrarea cauzată de sfidarea celor mai elementare norme de justiție va izbucni în violență populară necontrolată.
Deci, din acest punct de vedere, unul din lucrurile care trebuie solicitate zilele acestea, dacă se va ieși în stradă, este o legislație mult mai aspră, chiar dacă încadrată de rigori procedurale. Nu dizolvarea parlamentului și alte forme de delir populist, ci instituții mai dure cu marii infractori, legi care să reflecte într-o mai mare măsură egalitatea reală în fața legii, care ar trebui să fie și egalitate în fața pedepsei.
După părerea mea, un sistem de justiție echitabil ar trebui să aibă la bază teoria valorii-muncă. Mai precis, se calculează prejudiciul adus statului în numărul de ore de muncă necesare pentru a-l acoperi, și numărul respectiv de ore de muncă urmează ca infractorul să le presteze la pușcărie. Și cum suntem republicani, calculul se va face la nivelul salariului mediu, care, după cum știm, în România este foarte scăzut.
Nu zic că asta ne va rezolva toate problemele, dar este un demers necesar de igienă publică, în absența căruia lucrurile vor scăpa de sub control. Gândiți-vă doar cum anume ar mai putea autoritățile, după aceste revelații sinistre, să-i convingă pe cei care refuză să-și vaccineze copiii că fricile lor sunt iraționale (și chiar ajungi să te întrebi dacă, nu raportat la ideea de vaccin în general, ci la contextul românesc unde se întâmplă asemenea orori, chiar sunt). Și la ce psihoză socială se va ajunge dacă, din pricina prăbușirii încrederii în sistem, vom ajunge fie la vreo epidemie, fie la campanie de vaccinare forțată.
Cât despre Condrea și toți complicii săi din administrația de stat, în condițiile în care valoarea unei vieți omenești este incalculabilă, dacă ar fi să fim corecți, al trebui să-i condamnăm nu după teoria valorii-muncă, ci după teoria talionului, adică să le dăm să bea câțiva litri de dezinfectant, nediluat. Dar cum sper totuși să reușim să rămânem creștini, e cazul cred să-i trimitem la muncă până la sfârșitul vieții, și să ne rugăm la Dumnezeu să-i ierte și să-i izbăvească de muncile cele veșnice.
Dar partea cea mai proastă este cercul vicios, faptul că pentru a rezolva această criză, care este o criză de încredere – și care te poate duce în cele din urmă la anarhie din care dai în dictatură – este nevoie de oameni în care să ai încredere. Or, din acest punct de vedere, sistemul pare să-și fi epuizat resursele de încredere sau, altfel spus, resursele de autocorecție. Faptul că cel mai mare partid de dreapta din țară a propus patru candidați la primăria capitalei, care mai de care mai ridicoli sau mai siniștri, este cât se poate de simptomatic.
În fine, Dumnezeu cu mila. Căci altminteri, în clipele de față, noi părem cu totul depășiți de provocarea de a construi și menține o societate cât de cât echitabilă și funcțională.
https://alexandruracu.wordpress.com
