La orizont în ceaţă, impunător, călare,
O umbră luminată, cu un stindard în mână
Se-apropie din stele, se-apropie de lună
Urmat de Dacii mândrii, gătiţi de sărbătoare.
N-au apărut aievea, n-au gânduri neştiute
Ei vin acum aici, chemati de-un dor ascuns
Ce zace-n fiecare, ce vrea acum răspuns.
Ei vin cu adevăruri de inamici pierdute.
Sunt cei, care odată, erau exemplul lumii
Sunt cei care acuma, vin la chemarea noastră
Să-şi apere onoarea, ca să te ocrotească.
Sa fi tu drept în lume, să recunoşti nebunii.
Pe-acest pământ, se ştie, Dacii ne-au fost Străbunii
Nu cei care acuma se vor stăpânii lumii
Ei au născut cuvântul în gânduri şi în piatră
Ei au fost începutul, la europa toată!
Cu ei să mergi de-acuma, alături braţ la braţ,
Cu ei sa-ţi faci cetate, din dor adevărat,
Sa te arăţi în lume, aşa cum este drept
Şi cum Zalmoxe spune că e cel mai corect!
Dacul Mailo
Compus azi 02-10-2014, pentru toti Dacii Liberi!
http://dacul-mailo.blogspot.ro/
