Astăzi are loc referendumul pentru ieșirea sau rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. Apropierea evenimentului a dat naștere mai multor scenarii apocaliptice : moartea Uniunii Europene, dezintegrare, catastrofă. Scenariile catastrofale nu ocolesc nici România : muncitorii români, chipurile, ar fi obligați să se întoarcă în țară, comerțul nostru (destul de slab) cu Marea Britanie ar avea de suferit de pe urma taxelor vamale. Chiar și Banca Națională a României s-a alăturat acestui cor pesimist și a prezis un adevărat cutremur în sistemul bancar european.
În eventualitatea Brexit-ului, cele 8000 de reglementări comunitare, în vigoare din 1973, de la aderarea Londrei la CEE, vor rămâne în vigoare pentru un timp cuprins între 6 și 24 de luni, până la intrarea în vigoare a unui tratat între UE și Marea Britanie. Uniunea Europeană are experiența integrării unor state nemembre în spațiul economic european – Norvegia, Elveția, Islanda. Cele trei state menționate contribuie chiar și la bugetul UE! Prin urmare, este greu de crezut că circulația bunurilor și a persoanelor va fi afectată. În caz de Brexit, nu vor părăsi teritoriul britanic nici cei 300 000 de francezi și nici cei 159 000 de români. Vor părăsi instituțiile europene funcționarii britanici dar acest lucru este cu totul altceva.
Consecințele vor fi, în schimb, geopolitice iar acestea vor afecta și România. Marea Britanie este cel mai important aliat al Washingtonului în Uniunea Europeană. Prin intermediul unor state ca Marea Britanie, Statele Unite sunt considerate « o mare putere europeană », pentru a o cita pe Catherine Durandin (« Leș Etats-Unis, grande puissance européenne », Paris, Armand Colin, 2004). Ieșirea Londrei din uniune ar reduce semnificativ influența americană pe continent și ar restrânge tabăra atlantistă la țările din Est. Influența cuplului franco-german, adept al unei autonomii strategice europene în raport cu SUA, s-ar găsi întărită.
O altă consecință notabilă, chiar dacă britanicii vor consimți să rămână, va fi instituționalizarea așa-numitei Europe a nucleului dur, a statelor inițial fondatoare (cele 6 – Franța, Germania, Italia + statele Benelux-ului) împreună cu unele state dezvoltate din zona euro (în primul rând Suedia, Austria, Finlanda, Danemarca, Irlanda). Acest lucru va însemna o politică bugetară și financiară comună, crearea unui post de ministru al Finanțelor al acestei zone și a unui parlament. Spania și Portugalia, prin importanța lor de « ferestre » către ariile hispanică, respectiv lusitană, țările Grupului de la Visegrad, prin importanța lor de trait-d’union către spațiul oriental al continentului, vor reprezenta o anticameră ce va fi, într-un anumit orizont de timp, integrată nucleului-dur. Acest lucru va consfinți în mod durabil statutul de periferie al României, statut pe care noi înșine l-am ales prin lipsa unui model de dezvoltare și al unui rol pasiv în instituțiile europene.
– – – – – – – –
Informaţiile din materialul de mai sus sunt culese din barometrul privind starea business-ului romanesc, un proiect dezvoltat de KeysFin prin analiza datelor financiare privind societăţile comerciale şi PFA-urile active din Romania.
