Ma intreb cand te-ai oprit ultima data din agitatia si vartejul vietii pentru a te privi in „oglinda”. Si nu ma refer la a-ti privi corpul ci a te privi pe tine cel adevarat, dincolo de roluri, masti si etichete (auto)imprimate.
Ma intreb cand ti-ai luat ultima data timp de petrecut cu tine insuti in liniste si comtemplare; timp in care sa privesti in interior si sa te descoperi, sa-ti reamintesti cine esti Tu.
Ma intreb cand ai acordat ultima data o atentie completa dorintelor si nevoilor tale profunde. Si nu ma refer la ambitii si cereri ale egoului tau, ci la ceea ce sufletul tau simte cu adevarat.
Astazi vreau sa-ti propun un exercitiu simplu. Poate prea simplu pentru nevoia de complicat a mintilor noastre. Este un exercitiu de intoarcere spre tine, autenticul Tu.
Rezerva-ti un timp special pentru tine intr-un spatiu retras in care sa nu te deranjeze nimeni. Amineste-ti sa-ti inchizi telefonul. S-ar putea sa simti ca iti doresti sa lasi sa merga in fundal o muzica de relaxare (sau poate vreo mantra cantata armonios). Sau poate vrei sa aprinzi niste betisoare parfumate sau sa folosesti uleiuri esentiale intr-o candela.
Aseaza-te confortabil si mergi cu toata atentia in centru inimii tale. S-ar putea sa simti cum parca treci prin starturi si straturi de povesti, ganduri si „judecati”. Imagineaza-ti ca mergi in centrul inimii, chiar in interior.
Si cand esti acolo da-ti voie sa simti complet cum se simte energia inimii tale. Permite-ti sa-ti simti Esenta, natura ta reala, autentica.
Si daca este pentru prima data cand parcurgi un asemenea proces s-ar putea sa fii foare surprins de energia minunata care se ascunde acolo in interiorul tau. S-ar putea sa fie pentru prima data (in aceasta experienta umana) cand simti aceasta energie de pace si iubire.
Imagineaza-ti cum aceasta energie a naturii tale adevarate se extinde si iti cuprinde incet fiecare structura din fiinta ta; parca fiecare celula isi reaminteste care este Esenta ce o anima. Si lasa energia aceasta sa curga armonios.
Ramai cateva minute cu toata atentia focalizata pe aceasta vinbratie apoi revino incet in momentul prezent aducand cu tine aceasta (noua) reamintire a Esentei tale interioare stiind ca poti trai fiecare moment al vietii din spatiul constientei naturii tale adevarate.
Probabil te-ar ajuta sa faci acest exercitiu macar din cand in cand.
Iti trimit lumina, iubire si pace,
Acum mult timp cand am facut pt prima data asta ,fara sa-mi zica cineva nu-mi venea in minte decat scrie Simona ,scrie tot ce simti ,sper ca nu va suparati dar as vrea sa impartasesc cu voi ce-am simtit si scris acum vreo 12 -14 ani ;
Durere ,gust amar,vid
Ma caut si nu ma gasesc .Strig!
Nu aud ,nu vad,nu simt.
Ma cheama universul cu alui stele
Sa ma alatur langa ele.
Lumina argintie ma atrage.
Eu trec mai departe strain .
As vrea sa ma agat de o raza ,
Sa urc spre lumina ce se-ndeparteaza.
Dar vidul castiga si spune ;
Nu aici e popasul pt tine.
Gonesc nebuneste,simt pulsul cum imi creste
Imi dau seama ca orice lupta
Devine pana la urma absurda.
Timpul dispare,eu stau pe loc;
In fata lumina,intuneric ,toate ca un joc
Caldura si frig ,frica ,bucurie,toate la un loc
Si totul imi spune ca apartin acestui loc.
Ca m-am intors la Primordii… acasa
Si ca nimic nu mai conteaza .
Te bagi in raul de foc si frigul dispare,
Te-ndrepti spre lumina si vezi,
Ingenunchezi spre-ntuneric si simti.
Sunt EU si disting
Acel ceva ce nimeni n-a vazut vreodata,
Imi face semn sa ma asez in fata-i
Si ma inteaba ;
Asa-i ca-i bine sa fii din nou acasa?
N-am mai aratat nimanui poezia asta si sper ca nu o sa crede-ti ca m-am gasit acum marea poeta care are nevoie de public ,eu scriu foarte rar ,doar pt mine si nu pot face versuri decat cand se-ntampla un eveniment in viata-mi de asta nici nu am scris decat 15 poezii in toata viata mea .Lupule iti multumesc pt postare azi chiar se potrivea cu starea mea ,nu ne-am vazut niciodata dar simt ca cumva ca avem aceleasi nazuinte in viata .