Cuvinte blocante și remediul

Ce și care sunt cuvintele blocante?

„La început a fost Cuvântul”…asta ne lasă să înțelegem cât de important este cuvântul în tot ceea ce facem. Emoția apare de la un gând, iar în momentul în care gândul a fost rostit, săgeata a plecat în Univers.

Aceste cuvinte blocante au o frecvență foarte joasă, frecvența de supraviețuire. Noi, cu adevărat putem trăi această viață, căci corpul se poate adapta la multe extreme.Doar că o astfel de viață nu poate fi considerată niciodată fericită, deoarece noi suntem creați tocmai pentru a crea, nu pentru a trăi în monotonie.

articol realizat de Răzvan DANC după învățăturile Niculinei Gheorrghiță

Acum câțiva ani, am vorbit cu un doctor ce spunea: tensiunea arterială crește și scade zilnic. Dacă mai multe zile, luni la rând ea e mai mare decât valorile „normale”, corpul tău ajunge să se obișnuiască în această stare; adevărata provocare pentru el va fi atunci când va crește sau va scădea brusc…practic atunci când îl scoți din zona de confort. Ce înteresant. De aici am înțeles că el se poate obișnui în extreme până apare un stimul ce să îl supra-solicite. Atunci de cele mai multe ori el cedează.

Sunt multe cuvinte blocante, eu am să vă scriu trei din ele pe care eu le evit, le-am urmărit în vocabularul meu și de mai bine de un an nu le mai folosesc aproape deloc.

a) DAR

b) TREBUIE

c) SPER

d) PROBLEMĂ*

Am citit în cartea Cuvintele deschid fluxurile de conștiință cuantică, autor Niculina Gheorghiță, faptul că aceste trei cuvinte, alături de „încerc” sunt cuvinte blocante. Și am citit, apoi am pus în practică. Am observat ce simțeam eu atunci când le spuneam și mai departe de atât, atunci când le auzeam la alții le spuneam: STOP! chiar asta ai vrut să zici? Și răspunsul a fost întotdeauna: „nu…”

Și acum stau și îi ascult pe cei din jurul meu și când spun DAR (nu ca parte de vorbire) îmi e clar ce vor ei să spună.

Vreau să mă fac bine, dar nu știu cum, nu știu ce să fac.. EGAL Nu vreau să mă fac bine și tocmai de aceea nu caut, nu fac nimic pentru asta. Da există oameni care se complac în starea de victimă – puțin mai sus spuneam că magnificul nostru corp are puterea de a se adapta la extreme. Nu mai vorbim de EGO, ce caută și caută și ar face orice pentru un gram de atenție. Pentru a vedea și în viața voastră efectul lui DAR urmăriți ce vorbiți și tot ce e înainte lui DAR tăiați, iar adevăratul sens este cel de după. Vă veți surprinde și veți spune, la fel ca mine, WOW!

Așa se întâmplă și cu răspunsurile venite de la Sine vs EGO. Căci e mare bătălie între ei. Dacă stau bine și simt ce reacție are acum corpul meu, nu, nu e mare bătălie între Sine și EGO, ci EGO este cel care face doar prea multă gălăgie.

Căutați și în viața voastră să vedeți cum vă simțiți când spuneți DAR.

---

Cu TREBUIE m-am învățat repede. Tocmai de aceea în aceste articole, în video, în tot ce spun eu veți găsi obsesiv E NEVOIE SĂ, E BINE SĂ. Acestea sunt cuvintele înlocuitoare acestui cuvânt blocant. De ce e TREBUIE un cuvânt blocant? Deoarece sugerează o acțiune pe care o faci pentru cineva din exterior, pentru o entitate supremă, nu pentru că vrei tu. Ești pe aproape de poziția Salvatorului.

În fond nimic nu trebuie, ci eventual este necesar, util sau bine. Am întâlnit această idee și la profesorul meu de psihologie care spunea frumos: trebuie pentru cine? cine a impus acest standard?

M-am dezobișnuit foarte repede de acest cuvânt, nu îl mai folosesc DELOC și le spun ori de câte ori am ocazia și cele din jur „nimic nu trebuie.”

---

Ultimul cuvânt pe care îl adaug pe lista cuvintelor blocante este SPER. Eu îl înlocuiesc cu CRED, VREAU, ÎMI DORESC. Acest cuvânt lasă loc neîncrederii să își facă loc în viața ta. Când spui SPER nici tu nu crezi în ceea ce spui, însă încerci marea cu degetul. La polul opus, prin „sper” vrei să repeți o situație din trecut – nu ești în prezent deci nu îți e deloc util.

În ultima vreme am adăugat la lista cuvintelor blocante cuvântul PROBLEMĂ. Am citit eu într-o carte ce spunea concret: atunci când ești conștient, când trăiești în clipa de ACUM, nu poți avea niciun fel de problemă. Toate aceste „probleme” sunt fie niște retrăiri ale trecutului, fie anticipări ale unei situații din viitor. Mai mult, ne putem confrunta zilnic cu multe situații de viață (provocări), însă acestea nu sunt viața noastră. Atunci când alegi să trăiești conștient, să trăiești în prezent, nu ai nicio „problemă.” Fă chiar tu acest experiment: ACUM, ÎN ACEASTĂ CLIPĂ, FĂRĂ  A TE RAPORTA LA TRECUT SAU VIITOR, ÎN ACEST MOMENT AI VREO PROBLEMĂ?

Dacă răspunsul este NU, atunci, oare avem noi probleme? Sau ele se nasc din faptul că trăim inconștient, că retrăim trecutului și „sperăm” (alt cuvânt blocant) la un viitor luminos. Orice faci în afara lui ACUM, e cu semnul întrebării. Singurul moment de care poți fi cu adevărat sigur este PREZENTUL. Prețuiește-l.

---

Antidotul pentru cuvintele blocante 

Cum „dar”, „trebuie” și „sper” ne blochează orice cale de a evolua și practic de a face ceea ce ne dorim, există câteva cuvinte salvatoare. Desigur, lista e foarte lungă. Putem găsi numeroase sinonime pentru cuvintele blocante. De exemplu: pentru „dar” – însă, și totuși; Pentru „trebuie” – e firesc, e bine, e normal, e indicat, e benefic. Pentru „sper” – vreau, cred, îmi doresc. Lista poate continua.

Într-o dimineață am mers în gară să îmi cumpăr bilet să merg la Deva. Mi-am propus să spune doamnei care vinde bilete MULȚUMESC. Zis și făcut. Îmi ia datele de pe legitimație și când îmi oferă biletul îi spun: „Mulțumesc! Faceți o treabă minunată!” Femeia s-a blocat! Eram primul client poate care a spus asta atât de sincer, suficient de încet încât să audă doar ea.

Prima ei reacție a fost să zâmbească, ea probabil a crezut că glumesc. Mă întreabă „de ce?” Vă puteți imagina cât de neînsemnată credea ea că este. „Pentru că fără dumneavoastră nu am putea ajunge acolo unde ne dorim.” A zâmbit și a spus…„eh! Mai sunt și alte mijloace de transport.”

Am plecat tare bucuros. Am știut că acea femeie va avea ziua mai bună datorită mie, însă dincolo de asta, datorită a ceea ceea face. Acum parcă îmi zâmbește diferit de fiecare dată. Mai prietenoasă, nu doar diplomată. Mulțumesc!

Da, MULȚUMESC este unul din acele cuvinte de-blocante. Atunci când ești recunoscător pentru ce ai, pentru ce ai primit, toate ușile ți se deschid și nimic din jurul tău nu mai pare o provocare sau un obstacol. Tu mulțumești pentru tot.

În acest sens, Niculina a formulat o mică rugăciune pentru detașarea de anumite persoane și lăsarea în urmă a resentimentelor: IARTĂ-MĂ (căci ți-am greșit, sunt sigur), TE IERT (căci mi-ai greșit simt eu), TE IUBESC (pentru că mă iubesc), MULȚUMESC (că ai apărut în realitatea mea și am învățat ceva alături de tine). Iar în final, o îmbrățisare, chiar mentală.

Dacă CRED, VREAU și ÎMI DORESC sunt cuvinte opuse ca frecvență cuvântului SPER atunci sunt cuvinte de-blocante. Când speri nu ești sută la sută sigur de rezultat, însă tu ai vrea sau nu ai vrea. Nu știi exact ce simți și ce vrei. Poate că în fond tu chiar vrei lucrul ăla, însă pentru că TONUL face MUZICA, folosind niște cuvinte care nu te ajută nu faci altceva decât să tai din rădăcină dorința ta.

Atunci când spui CRED, VREAU, ÎMI DORESC culoarea semaforului se schimbă din ROSU în VERDE. Când doar speri este semn că nu îți dorești ceva din tot sufletul, că ai anumite îndoieli. Îndoiala produce teamă, iar teama amână momentul împlinirii a ceea ce tu îți dorești. Unii spun că VREAU este un cuvânt caracteristic EGO-ului. Dacă și voi credeți asta, nu e nicio problemă, folosiți altul.

Tocmai din acest motiv este bine să te întrebi înainte de a porni pe un drum: „vreau eu cu adevărat asta?” Și taci! O secundă, două…După asta din interiorul tău va veni acel răspuns care poate fi doar DA sau NU. Tot ce este sub forma „da, dar…” nu e de la Sinele tău Divin, de la acea bucată de Dumnezeu, ci mai degrabă e din personalitate și faci lucrul acela doar pentru cineva din exterior. Nu are sens acest lucru, căci dacă nu ești fericit și dorința ta nu te face să vibrezi, nu se va îndeplini.

Alege după ce ai ajuns la concluzia că vrei cu adevărat, să VREI, nu să speri. Ia privește cum am formulat eu topica: „vreau eu cu adevărat?” Și să presupunem că răspunsul e DA. Atunci de ce să speri când ai folosit VREAU? Nu ai formulat „sper eu cu adevarat?”

Modul în care alegem cuvintele este foarte important, pentru că un cuvânt creează un flux, o realitate în care tu să experimentezi acel lucru. Renunță la teamă! Bucură-te de ceea ce ești. Dorește-ți din tot sufletul, pentru că meriți cu adevărat!

De mic copil știam și cred și voi, că „nemulțumitului i se ia darul.” Oare ce se află în spatele acestor cuvinte, mă întrebam ieri în condițiile în care eram nevoit să merg prin ploaie, frig, iar eu dădeam semne de răceală. De ce e bine să fiu recunoscător pentru această experiență? De ce e bine să fim recunoscători pentru tot ce ni se întâmplă.

Pentru început, prin experimentare și lectură am ajuns la concluzia că ni se întâmplă tot ceea ce gândim. Povesteam despre potență, prezență și sciență. Subconștientul nostru nu acceptă negația și toate lucrurile care încep cu NU intră în acesta cu „DA” cum ar veni. De exemplu: nu vreau să stau în trafic blocat. Subconștientul înțelege VREAU SĂ STAU ÎN TRAFIC BLOCAT. Și uite așa întârziem la muncă sau la școală, șefii sau profesorii ne mustrează și începem să avem o zi „foarte proastă.”

Remediul este unul simplu: formulați-vă gândurile afirmativ. În loc de „nu vreau să stau în trafic blocat” spuneți „vreau să am drum liber până locul de muncă și să ajung la timp.” Pentru mine punctualitatea, de exemplu, este extrem de importantă. Sunt genul de om care dacă la ora 15 e nevoie să fiu într-un loc, cel târziu la 14:50 sunt acolo, chiar dacă aștept. Mi se pare de bun simț să îl respect pe cel de lângă mine care mă așteaptă, deoarece mă respect pe mine.

Odată ce v-ați setat în gând ceva afirmativ, subconștientul înțelege întocmai ce i-ați spus și prindeți verde la semafor, găsiți o rută mult mai lejeră și așa mai departe. Oportunitățile vor fi la tot pasul. Să vă dau un exemplu concret: în luna septembrie am fost nevoit să merg la Timișoara pentru a-mi lua în primire locul de cazare în cămin. Era ziua în care erau programați cei mai mulți studenți. Am plecat de acasă la ora 3 dimineața și în drum spre Timișoara mi-am repetat de multe ori în gând „voi fi singur când ajung acolo, preiau camera și mă întorc acasă învingător.”

Am ajuns la Timișoara și aveam nevoie de o copie xerox. Știind că lângă cămin este un magazin, nu am intrat la altele (care erau mai departe de cămin). Ajung în fața magazinului: ÎNCHIS. Primul gând: oh! ce ghinion, e clară ziua mea…STOP! Ziua mea e excelentă, voi prelua camera și merg acasă învingător. Spun mereu cuvântul „învingător.” însă nu în fața cuiva sau în detrimentul altcuiva.

Mă rog, una peste alta găsesc xerox și ajung la cămin. Între timp mi-am tot repetat cele de mai sus: „voi fi singur când ajung acolo, preiau camera și mă întorc acasă învingător.”. La intrare nu era nimeni. În biroul doamnei administrator nu se afla niciun student. Am așteptat 2 minute cât am completat un document, am intrat, am preluat camera DORITĂ în mai puțin de 10 minute, am plecat acasă învingător. După ce am coborât din camera, în holul căminului erau peste 20 de studenți care voiau să se cazeze. Eu m-am cazat la ora 11, deși cazările au început la ora 8 și prima tură ținea până la 12. Deci SE POATE. Experimentați și veți vedea. Când am găsit închis și am „pierdut” 30 de minute, mă puteam descuraja.

Ce am învățat din asta: să mă bucur, să schimb gândurile care vor să mă facă să renunț. Sunt recunoscător că am putut face asta și chiar mă bucură faptul că am fost nevoit să mă întorc. Întoarcerea m-a învățat lecția: CÂND AI GĂSIT CEVA CE AVEAI NEVOIE – FĂ ACEL LUCRU ȘI NU JUDECA. Puteam intra de la bun-început acolo și să nu mi se pară „dubios” și aș fi ajuns mai devreme. Până la urmă am ajuns în locul ăla „dubios” și era chiar foarte cochet. Interesant, nu?

E bine să fim recunoscători pentru fiecare persoană care intră în viața noastră, pentru că trăim o altfel de experiență, învățăm ceva nou. Chiar și pentru boli sau necazuri e indicat să fim recunoscători. Toate bolile au la bază o emoție, iar „necazurile” sunt gândurile noastre materializate. O boală te ajută să afli ce din tine nu e în armonie sau cu ce din tine TU nu ești în armonie. Și când ai aflat, apar vindecările. Pentru ce să fii recunoscător unei boli? Pentru că te-a motivat să intri în contact cu tine, cu Sinele tău Divin.

Mare grijă la gândurile voastre. Am multe exemple din viața personală și a celor din jur care așa cum au gândit (bine sau rău) așa li s-a întâmplat. Toate așa-zisele probleme sunt niște binecuvântări, oportunități pe care le vedem sau nu. Eu îmi doresc să reușesc și să reușiți să priviți viața altfel, să conștientizați că un gând = o faptă mai devreme sau mai târziu.

Acest lucru este valabil și în domeniul material. Din păcate, mulți oameni sunt invidioși pe capra vecinului, îi interesează de ce fac așa, se comportă astfel, de ce au instincte de turmă în loc să își vadă de ei, de pătrățica lor și să își „pună mintea la contribuție” pentru a avea și ei ce își doresc – NU CE ARE VECINUL – pentru că nu acesta e modul corect, productiv, util de gândire. Fiecare avem nevoile, dorințele și țelurile noastre.

Iată cum poți formula afirmații pentru a-ți îndeplini anumite dorințe. Afirmațiile de tipul EU SUNT DINTOTDEAUNA reunesc toate celelalte. Este starea maximă a Sinelui Divin. Atunci când ești prezent total, când vrei, ai credință că acel lucru e deja al tău. Totuși, dacă alegi să nu folosești EU SUNT, poți formula:

EU VREAU DINTOTDEAUNA…

EU CRED DINTOTDEAUNA…

EU ȘTIU DINTOTDEAUNA…

EU SIMT DINTOTDEAUNA…

CU IUBIRE ȘI DĂRUIRE PENTRU ÎNCÂNTAREA SINELUI DIVIN!

https://astrocercetas.wordpress.com/