Există trei instituţii în România care evaluează ceea ce atât de des, dar, din păcate, atât de imprecis poartă denumirea de „investiţii străine“ şi care, urmărind aspecte diferite, obţin estimări complet disjuncte.
Institutul Naţional de Statistică (INS) urmăreşte contribuţia capitalului fix la formarea PIB. Din anul 2000, de când capitalul străin a început practic să conteze cât de cât în domeniu, reiese din anuarele statistice că s-au efectuat în România aproximativ 400 miliarde de euro (în echivalent) investiţii, revenind unei rate medii de circa 16,5% în PIB. Participarea cumulată a capitalului străin este de puţin peste 1% (unu la sută!), în anii în care acesta s-a dovedit cel mai „generos“, participarea depăşind 3% din totalul capitalului fix investit. Asta apropo de elucubraţia dezvoltării prin investiţii străine!
A doua instituţie este Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), care nu face altceva decât să consemneze participarea oficială (parafată de decizii judecătoreşti) la capitalul companiilor. Din date reiese o participare oficială în valoare de aproape 43 miliarde de euro a capitalului străin la capitalul companiilor din România în 2015, cu care capitalul străin a obţinut jumătate din cifra de afaceri realizată pe ansamblul companiilor din România şi peste jumătate din valoarea adăugată. Și cifrele de ansamblu nu ne spun nimic despre importanța sectoarelor și segmentelor de piață, care se agregă sub egida capitalului străin.
Banca Naţională a României (BNR) estimează şi ea investiţiile străine şi, adăugând capitalurilor proprii şi împrumuturile luate de subsidiarele din România de la corporaţiile-mamă occidentale, evaluează stocul de investiţii străine la peste 60 miliarde euro în 2015. Relevanţa acestui cuantum substanţial mai mare păcătuieşte prin faptul obiectiv că, luând în considerare fluxurile pe termen lung din relațiile subsidiarelor cu societățile-mamă, nu amendează stocul net al investiţiilor străine cu ieşirile în timp sub formă de profituri repatriate. Ieşiri care sunt imense şi – obligatoriu de subliniat – în mod halucinant camuflate!
Concluziile sunt nete şi dramatice. Angajamentele financiare ale capitalului străin în România sunt derizorii. La un asemenea nivel, indiferent de calitatea angajamentelor, aceste participaţii nu pot aduce decât contribuţii tot derizorii la dezvoltarea României, oricare ar fi aportul la creşterea economică sau ocuparea forţei de muncă.
De fapt, capitalul străin urmează în România cea mai pură matrice colonială, obţinând rezultate maxime cu cheltuieli minime din unghiul său de interes: 1) foloseşte capital ridicol de mic; 2) îşi realizează câștigurile amețitoare prin exploatarea salariilor mici de tip colonial din România și prin acces la resurse și active la costuri reduse; 3) își sporeşte cu asupra (de măsură) rezultatele financiare prin mascarea adevăratei rentabilităţi obţinute, îndeosebi prin externalizarea înainte de fiscalizare a grosului profiturilor (probabil, în proporție de 80-90%). Cele circa 45 miliarde de euro participaţii la capital în România – singura cifră cu un anumit suport obiectiv în aprecierea plasamentelor străine reale în economia din România (pentru că, pe lângă investiţii propriu-zise include şi fondurile pentru achiziţii de active) – reprezintă doar 12-14% din efortul investiţional făcut în ţară în perioada 2000-2014. Cu această participaţie investiţională rizibil de mică pentru dimensiunea capitalurilor străine implicate s-a ajuns să se deţină jumătatea de control a economiei din România şi să se obţină peste jumătate din cifra de afaceri pe ansamblu. Nici în termenii PIB-ului situaţia nu este mai onorabilă: cu un capital de circa un sfert în echivalent PIB se realizează peste jumătate din PIB. Sunt rate nu din zona afacerilor, ci din zona furtului!
Prin afaceri legale şi concurenţial-capitaliste nu se pot obţine asemenea rate. De aceea, răspunsul oferit de aceste date oficiale la tulburatoarea întrebare „cum se face că România furată de români se află de fapt la străini?“ este, fără ezitări: România furată de români este un episod depăşit, de acum România este furată de străini! Şi încă la rate de jaf!
Acum cateva saptamani citeam un alt articol asemanator care facea o analiza a Romaniei „postcomuniste” din care reiesea ca practic pana acum am fost furati cu peste 1000 de miliarde. Ca practic cea mai mare parte a tarii e in mainile strainilor cu toate „consecintele”, o stim cu totii. Ceea ce as vrea sa zic s-ar vrea o completare, pentru ca nu ar trebuii disociat din toate aceste „calcule economice” rolul diasporei mai bine zis al celor 3-4 milioane de romani care aduc un „aport real” de vreo 400 miliarde euro/an (adica cu indulgenta peste 6000 miliarde in ultimele doua decenii) in principal economiilor vest europene , iar ptr. noi nu raman decat resturi. Sunt doua modalitati de a verifica acest lucru .. primul care il zicea Isarescu cred ca acum vreo 2-3 ani si anume ca cei care creeaza-produc efectiv PIB-ul unei tari sunt practic „persoanele active” – lucratorii , ceilalti ( copii, pensionati, bugetari etc.) sunt doar consumatori de pib ( chiar daca si nou nascutul vine pus la imparteala finala). Daca socotim asa si luam statisticile observam de ex. in cazul Italiei ca aceasta forta activa romana reprezinta cam 10%.(aport real peste 150 miliarde/an). O a doua modalitate ar fi de a lua drept reper comunitatea chineza, ptr. ca e singura care avand un stat puternic in spate reuseste practic sa nu fie intimidata-manipulata-controlata si sa isi gestioneze afacerile la prima mana, reusind sa puna mana practic pe ceea ce produc real, spre deosebire de noi care trebuie sa acceptam subapalturi la a trei patra mana( adica noi ne rupem oasele iar altii i-au malaiul). Statul Italian prin serviciile sale secrete ne-au „jucat cum a vrut muschiul lor” si chiar Vaticanul ( minimalizeaza bine importanta noastra cica 1% ..?? si nu dezinteresat). Si uite asa se face si dau exemplu anul 2007 cand din statistici reiese cum 250000 de chinezi trimit din Italia in China peste 12miliarde euro adica aprox. 48000 euro pe cap chinez, iar romanii aprox. 1100000 de abia reuseau sa trimita vreo 2,8miliarde inspre Romania adica sub 2600 eurpe cap de roman de vreo 18 ori mai putin in conditiile in care chiar sursele italiane recunosteau ca eram mai bine pregatiti educativ si profesional. Cred ca acum se intelege care este adevarata miza pentru care suntem atat de hartuiti-discreditati, pentru ca daca si noi am fi de calibrul chinezilor si ne-am gestiona afacerile la prima mana ar trebuii sa intre in Romania peste 100 miliarde in fiecare an pe de-o parte, iar pe de alta i-am cumpara chiar la ei acasa cum fac chinezii acum ( Interul .. Milan le-au achizitionat recent ca sa nu mai vorbim de mari parti din economia italiana de varf..) Eu am dat exemplul Italia .. dar daca extindem la toata comunitatea (diaspora) si nu separam lucrurile tara-diaspora o sa avem un tablou mai complet al situatiei… situatie care nu e buna deloc pentru ca se vede clar ca in acest context nu ni se va permite niciodata da ne dezvoltam , ptr. ca asta ar afecta masiv statele din vest le-am lua profiturile care le fac pe spatele nostru si in plus am devenii o concurenta ptr.ei, iar in situatia dezastruasa in care sunt nu se vor a in laturi de la nimic sa ne tina asa . Ca o concluzie personala noi nu avem cu nimic nevoie de UE ci ei au de noi..