85.000 de mii de italieni au aplicat pentru 30 de posturi în domeniul bancar în timp ce economia Italiei e într-o derivă totală
The Telegraph – VIAȚA REALĂ DIN UE. ITALIA: 85.000 de mii de italieni au aplicat pentru 30 de posturi în domeniul bancar în timp ce economia Italiei e într-o derivă totală
Italia țara care a inventat practic sistemul bancar – se mândrește cu cea mai veche bancă supraviețuitoare din lume, Monte dei Paschi di Siena, cu sediul în Siena, Toscana.
Dra lucrurile nu mai sunt așa cum au fost altă dată. Problema cronică a șomajului din Italia a fost scoasă din nou în relief, după ce 85 000 de persoane au solicitat să ocupe cele 30 de locuri de muncă scoase la concurs la o bancă – Au aplicat aproape 3 000 de candidați pentru fiecare post liber.
În ceea ce privește rata șomajului în rândul tinerilor, ea se apropie în Italia de aproape 40%, față de nivelul general dal șomajului de 11%, locurile de muncă stabile fiind căuttae cu disperare.
Dar chiar și așa, managerii de la Banca Italiei au fost uimiți de numărul mare de oameni care i-au contactat și care și-au trimis CV-urile.
Într-un editorial, un ziar național a caracterizat vânătorii de locuri de muncă ca fiind „naufragiații naufragiaților” cei care caută cu disperare o „plută de salvare” fără nici o șansă de a o mai prinde.
Peste 30 de posturi de asistent bancar adjunct au fost scoase la concurs la o bancă de stat, o poziție „junior” cu un salariu modest anual de doar 28.000 de euro brut (n.red. 2.333 euro brut pe lună – aproximativ 1500 euro net)
De asemenea, munca nu va fi foarte plină de farmec – una dintre îndatoririle angajaților va fi testarea de numerar în mașini care pot distinge bancnotele care sunt fie contrafăcute, fie uzate, astfel încât acestea să nu mai fie puse în circulație.
Mai multe bănci italiene sunt în prezent în dificultate, inclusiv Veneto Banca și Banca Popolare di Vicenza.
Nivelul uriaș de interes pentru cele cîteva locuri d emuncă apărute, e nu numai o reflectare a stării de rău a economiei Italiei, dar și a obsesiei italienilor pentru a-și găsi „post fix” – „un posto fisso” – un loc de muncă permanent.
Asigurarea unui loc de muncă echilibrat, cu beneficii ample și o pensie generoasă, de obicei în sectorul public, a fost ambiția a milioane de italieni timp de zeci de ani.
Dorința pentru o slujbă stabilă a fost scoasă în evidență de un film recent, „Quo Vado ?”, care a devenit unul dintre cele mai mari hituri ale țării în cinema.
În film, un slăbănog de vârstă mijlocie merge la orice distanță pentru a se obține un post fix, „un posto fisso” – o slujbă sigură și confortabilă în administrația publică – ajungând chiar în Africa și la Nord de Cercul Arctic.
Copleșită de „uriașul interes” a ce 85.000 de persoane pentru doar 30 de posturi libere, Banca Italiei, a redus, în cele din urmă, candidații la „o listă scurtă” de 8000, toți absolvenți de top și cu un record academic solid în spatele lor.
Ei vor trebui să dea un examen exhaustiv, în care vor fi testați pe statistici, pe matematică, la economie și la engleză, precum și un examen oral. Cei foarte puțini care vor fi norocoși în final își vor prelua noile slujbe anul viitor.
Restul vor rămâne șomeri așa cum sunt și azi…
Nu este pentru prima dată când un număr mare de tineri italieni au solicitat un număr mic de posturi.
Când regiunea Umbria a anunțat 94 de locuri de muncă în administrația publică în 2015, s-au depus mai mult de 32 000 de cereri.
Un spital din Milano, care avea nevoie să recruteze 10 asistente, a fost inundat cu peste 7.000 de candidați.
Aproape un deceniu de la începutul crizei financiare mondiale, economia Italiei continuă să scadă lent. De la căderea lui Silvio Berlusconi în 2011, o succesiune de guverne au încercat să relanseze economia, până acum cu foarte puțin succes.
„Regulile și Directivele”, Uniunii Europene au atârnat și atârnă și ele ca o ghiulea legată de piciorul economiei Italiei, iar invazia de sute de mii de migranți ilegali a secătuit și ea energia și finanțele țării.
