Se vorbeste despre un mare munte ce plutea, varsand foc, Din foc si vant s-a nascut o femeie ce nu era vie. Ea a mancat doua bucati de fier. Si i s-au nascut doi gemeni. Unul cuminte si schiop, iar altul mai prost.
Cei doi gemeni necurati vor crea calul si caruta. Cel rau si prost il va inchide pe fratele sau in cal ca sa traga caruta. Apoi, dracul va vrea sa creeze pamantul. O va face cu ajutorul lui Dumnezeu. Lumea va fi creata dintr-o turta.
Dumnezeu se va certa cu dracul pentru impartirea pamantului. Si il va chema pe fratele schiop. Acesta va lua lanturi zdravene de fier pentru a lega pamantul pe apa. Ca sa stea cumpana. Il va pune pe diavol sa sprijine pamantul si il va inlantui acolo.
Si aceasta va fi cazna diavolului pentru ca l-a tinut in cal.
Cand dracul cel prost se infurie, pamantul se cutremura. Tot el a facut oamenii din lut. Doua perechi, barbat si femeie. Iar Dumnezeu i-a insufletit.
Apoi, dracul schiop va fi un fel de erou civilizator.
El va face din ochiul stang al mamei lor – luna. Sa faca lumina noaptea. Din ochiul drept – soarele. Sa dea caldura zilei. Din carnea ei – stelele.
Apoi, a trebuit sa populeze lumea. A luat pietricelele pe care dormea mama lor. Le-a pus in trei gramezi. Din cele rosii a facut pestii. Iar din cele vinetii, Dumnezeu a facut pasarile. Din cele albe, a facut dobitoacele.
Si dracul a vrut sa fie toate ale lui. A pus ramasag cu Dumnezeu. Dar nu le-a putut numara. Si Dumnezeu a luat luna si stelele. Iar dracul si-a ales soarele. Dar il frigea. Si nu se putea ascunde de el.
Asa ca a facut vantul. Iar pentru tunete si fulgere tot dracul e de vina. Iar ploaia tot el o da. Caci vrea sa se racoreasca de razele fierbinti.
