În spatele porții din Muntele Sfînt,  gînditori, Străbunii   stau și așteaptă !
Zamolxe ține în mîinile sale Piatra Sacră, care și-a schimbat culoarea în roșu sîngeriu.
Au trimes soli Străbunii  pe Deceneu, Moș Leandru, Muntean și Lupul Alb, la Cei din Vale .

Sfinxul, Străjerul Munților Sacri. veghează neclintit! Cu voia Străbunilor, va fi iarăși Om din neamul Oamenilor, atunci cînd va sosi timpul desrobirii, al adevărului și al luminii, pentru Cei din Vale.

Însă ani curg, la fel și secolele, vin vremuri din ce în ce mai grele peste poporul ales al lui Zamolxe, peste Cei din Vale.

Solii au primit poruncă, să nu intervină în viața cotidiană a acestora, ci doar să ducă mesajul de trezire.

Moș Timp, la cererea lui Zamolxe, le transmite solilor, ca Cei din Vale, să aprindă focurile pe dealuri. bucumurile (tulnicile ) să sune…

Focurile pe dealuri sau aprins, acum de-abia mai pîlpîie … focurile …

Buciumurile sună, sună, hăuie munții și văile, să se trezească Cei din Vale, să se ridice, să…

Acum focurile aproape că s-au stins, iar din sunetul buciumurilor, parcă a rămas doar o șoaptă efemeră, parcă a rămas… o șoaptă !

Cei din Vale sunt nehotărîți, gîndește Deceneu!

Poate că nu a sosit timpul !

 -Lasă-i să mai sufere, pînă la ultimii doi …un băiat și o fată! Spuse el cu voce tare și solii se uitară, nedumeriți la Marele Preot!

Solii repetă și ei

,, – Poate că nu a sosit încă timpul, lasă-i să …,, iar vorbele lor se pierd , duse de  vînt  ce se porni dintr-o dată, parcă de cei care așteptau răspuns  pe Muntele cel Sfînt !

De ce oare sunt nehotărîți acestia, se întreabă  Muntean, doar am trăit printre ei și știu ce fel de oameni sunt ?

Deodată, mintea i-se lumină pentru o clipă, ca apoi fața sa să rămînă întunecată, ca noaptea, cea mai neagră.

Veneticii și popoarele care s-au aciuat  pe nesimțite, unii după alții, pe meleagurile sfinte  ale Celor din Vale …da, da, asta trebuie să fie!

Au intrat ca viermii cei neobosiți, pînă au devenit majoritari, acolo unde Străbunii avuseseră cel mai vast imperiu, au schimbat tot ce se putea schimba, iar Cei din Vale, din acel popor de odinioară, au rămas ca o umbră palidă, ca o șoaptă efemeră gîrboviți sub povara necazurilor și a neputinței, a neputintei de a se răscula, împotriva celor care le-au luat țara, a celor fără de suflet și fără de Dumnezeu.

Puțini au fost cei care au avut curaj, puțini sunt cei care au cerut ajutor Străbunilor, iar aceștia s-au pierdut ca șoapta-n vînt, luați în derîdere de Cei din Vale și de multe ori batjocoriți de frații din același neam .

Zamolxe și Străbunii au auzit însă strigătul neputinței, au simțit necazurile și greutatea covîrșitoare a Celor din Vale. Nu pot să facă însă nimic, nu pot să-i ajute, pînă cind tot neamul  lor, vor striga după ajutor și se vor scutura de jugul asupritor al celor născuți din putreziciunea pămîntului.

Străbunii, nu pot interveni decît dacă neamul și tărîmul sfînt sunt în pericol. De aceea au trimis solii, ca să-i trezească pe Cei din Vale.

Se pare că însă nu a sosit timpul, se pare că Cei din Vale, deși încovoiați de povara cumplită  și apăsătoare a colonilor și veneticilor, au uitat  de Străbuni, au uitat că ei sunt urmașii civilizatorilor Eurasiei și pînă în centrul Africii.

Cei din Vale, ar putea să se trezească din această letargie a morții, ascultînd pe frații lor, care s-au trezit mai de mult, ar putea fi ajutați, dacă ar auzi solii veniți cu poruncă de la însăși Zamolxe și Străbuni.

Ar putea, da… numai că indiferența și nepăsarea Celor din Vale,   a dezamăgit solii și cu toate că au văzut, realitatea cruntă în care se zbat aceia , urmașii poporului sfînt al Străbunilor,solii au hotărît, să se întoarcă în Muntele Sfînt Koga-Ion, acolo unde îi așteptau Străbunii, împreună cu Zamolxe, zeul geto-dacilor.

Au plecat așadar,  cu toții înapoi la Zamolxe, încovoiați de răspunsul Celor din Vale, răspuns dat de indiferența sau neputința acelora, iar focurile pe dealuri aproape că s-au stins, au rămas doar cîțiva tăciuni …doar cîțiva care mai fumegă,  iar buciumurile aproape că s-au tocit, de atîta hăuit .

înăuntru Muntelui Sfînt , nerăbdători ,  aproape de stînca uriașă , ce slujea de poartă, Zamolxe și Străbunii, stau și așteaptă răspunsul Celor din Vale.
Sfinxul stă de veghe, iar în zare se vede Lupul Alb, Deceneu, Moș Leandru, Muntean și Moș Timpul.

Sfinxul, le deschide poarta și intrară toți la cei din neamul Oamenilor… la Străbuni.
Deceneu ia cuvintul ;
-Mărite Zamolze, tu cel mai luminat din zeii geto-dacilor, cel in care Piatra Sacră și-a găsit stăpînul, află că Cei din Vale nu au înțeles porunca ta !
-Ce răspuns au dat aceștia, întreabă Zamolxe, îngîndurat, iar Piatra Sacră ce zeul o ținea încă în mîinile sale, răspîndea, pulsînd o lumină ireală de un roș-purpuriu.

Moș Timp, îi spune Măritului Zeu că Cei din Vale nu au înțeles porunca dată, din cauză că, Fii Celor din Vale și-au lăsat țara, pe mîna popoarelor fără Dumnezeu, cei mai mulți plecînd în bejenie, slugi la porți străine.
-Păi nu v-am dat poruncă, să le spuneți, să aprindă focurile pe dealuri… să răsune buciumurile ? Îi întrebă Zamolxe .

Lupul Alb, la rîndul său, povestește Marelui Zeu, cum s-au făcut și rînduit toate cele, pentru trezirea din amorțeala letargică a Celor din Vale, numai că aceștia nu au avut urechi să audă și nici ochi care să vadă.

Cîțiva au auzit și au văzut, ba chiar au și vorbit celor care încă mai dormeau, dar ecoul trezirii, precum și vorbele solilor, nu se făceau  încă auzite!

Zamolxe, cerind mai multe lămuri, fu răndul lui Moș Leandru să răspundă .
-Mărite Zamolxe, Cei din Vale poate că ar vrea să se trezească dar nu pot din cauza celor pe care aceștia i-au primit in casele lor și in obcina lor. Aceștia s-au înmulțit fără de măsură și au început să îi extermine pe capete, la fel vă spun și eu ca și cei dinaintea mea că Cei din Vale au fost constrînși să plece în bejenie, la porți străine, lăsind țara pe mina veneticilor și al neamurilor fără de credință, neam de migratori, oameni sîngeroși si mîncători de pastramă crudă bătucită pe crupa calului.

-Am înțeles,  le spuse Zamloxe solilor !
-La sfat voi solilor si voi Măriți Străbuni … să ținem deci sfat și să vedem ce soartă să le hărăzim Celor din Vale, le vorbește tuturor Zamolxe, cu fața ginditoare și cu adăncă frămăntare sufletească, la care Deceneu Marele Preot  î-i răspunse ;

-Mărite Zamolxe, iartă-mă că îndrăznesc, să mai spun cîteva vorbe !
-Vorbește , Deceneu ce ai pe suflet?
-Mărite Zamolxe , mai avem totuși, un ultim lucru de făcut, pentru trezirea Celor din Vale și anume, să trimitem pe Spiritul Străbun să le vorbească, poate așa vor înțelege, poate așa vor auzi și vor vedea… poate așa se vor trezi din somnul letargic al morții.
– Facă-se voia ta ,Deceneu ! Am să trimit pe Spirit Străbun să le vorbească Celor din Vale, să-i învețe de la început cine au fost ei, cit de viteji și de înțelepți și ce țară mîndră aveau.

Vor trebui să audă și să vadă …apoi vor înțelege!

– Vom mai aștepta pină cind flăcările focurilor din deal și sunetul tulnicelor va ajunge pînă la poarta Muntelui Sfînt și atunci Sfinxul ne va deschide. Dacă nici atunci, după reintoarcerea Spiritului Străbun, Cei din Vale nu vor auzi și nu vor vedea, vom ieși și cu Lumina Pietrei Sacre vom incepe curățenia cea mare.

Ăsta a fost sfatul, ținut de Măritul Zamolxe, împreună cu Străbunii și solii, din Muntele Sfînt !

Voi ce credeți ?
A sosit oare vremea, să aprindem focurile pe dealuri și să sunăm din buciume ?

A sosit oare vremea să ne trezim din somnul letargic al morții sau/și să îi rugăm pe Străbuni să ne ajute ?!

Sursa ;  Preot Deceneu , Șandru Aron

https://deceneuinteleptul.wordpress.com