Siguranta de sine a Ierarhiei BOR se datoreazã si supunerii umilitoare a clasei politice la presiunea ortodoxistã. Nu existã astãzi nici odeschidere a vreunui congres de partid fãrã o slujbã ortodoxã. Politicienii se simt obligati sã fie prezenti la marile evenimente confesionale. Înaintea alegerilor din 1996,
toti candidaþii la presedintie si-au arãtat cucernicia întâmpinând aducerea sfintelor moaste ale Sfântului Andrei la Iasi
Presedintele Emil Constantinescu, reprezentanþii Bisericii OrtodoxeRomâne si alþi demnitari ai statului s-au strâns la 5 februarie 1999 sãsfinþeascã locul ºi sã punã o cruce acolo unde BOR dorea ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, desi Consiliul General al MunicipiuluiBucuresti – singurul cu competente în domeniu – refuzase sã aprobe amplasarea solicitatã de Patriarhie
Presedintele Emil Constantinescua participat alãturi de Patriarhul Teoctist, în 1999, la sfintirea bisericii construitã de firma LukOil în Cimitirul Petrolistilor din Ploiesti, desi acest gen nu era un semnal pozitiv pentru politica României în plan international
.Pe linia unor astfel de relatii dintre BOR si politicieni, este de asteptat ca anumite institutii menite sã apere valorile statului secular sã devinã instrumente ale BOR. Institutia care s-a distins din acest punct de vedere a fost Secretariatul de Stat pentru Culte
.Un exemplu frapant, dar mai puþin cunoscut, a fost sustinerea de cãtre primul ministru Radu Vasile, în luna septembrie 1999, a formei originale a unui proiect de lege privind regimul general al cultelor religioase, promovat de BOR. Acesta încãlca grav garantiile constitutionale ale libertãtii de religie, astfel încât guvernul a amendat în sens pozitiv un numãr de articole. În ciuda faptului cã guvernul, nu primul ministru, are initiativa legislativã, premierul Radu Vasile a depus proiectul la Parlament în varianta neamendatã, încãlcând vointa guvernului, pentru a-l multumi pe Patriarh
.Despre viteza si amploarea schimbãrilor de care beneficiazã BOR înviata statului vorbeste statutul Patriarhului României. Patriarhul Teoctist Arãparu, obligat la începutul anului 1990 sã se retragã din fruntea BOR datoritã colaborãrii sale cu regimul Ceausescu, a ajuns în anul 2000 una dintre cele mai onorate personalitãti
. Un adevãrat cult al personalitãtii,de care în România s-au mai bucurat doar Nicolae si Elena Ceausescu.O altã evolutie posibilã în relatia BOR-viata politicã ar putea fi implicarea directã în politicã a clericilor ortodocsi. Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a cerut, în 1998, ca la „viitoarele alegeri parlamentare, anticipate sau nu, BOR (…) sã renunþe la rezerva pe care si-a impus-o si sã (…)recomande, la nivelul parohiilor, persoanele care sã fie promovate în Parlament, indiferent de apartenenta sau inapartenenta lor politicã”
Gabriel Andreescu
