Inteligența spirituală
Calitățile inteligenței spirituale sunt calitățile native ale conștiinței însăși, ce sunt trăite ca Subiect al atenției, în momentele de prezență, sub forma iubirii, înțelepciunii. compasiunii, integrității, bucuriei, creativității, păcii. Ca o dimensiune înnăscută a inteligenței pe care o avem cu toții, oricine poate experimenta inteligența spiriutală, credincioși religioși și ne-credincioși deopotrivă. Prin urmare putem celebra cu toții vremurile pe care le trăim. Oricine a sperat vreodată o lume mai bună are motive de bucurie. O nouă eră începe să se manifeste, ghidată de dimensiunea spirituală a inteligenței și ea reprezintă următoarea etapă de evoluție a conștiinței globale a umanității.
Noua paradigmă
Ca sinteză între psihologie și spiritualitate, paradigma SQ clarifică în ce fel dimensiunea spirituală a inteligenței poate fi experimentată în mod direct ca o abilitate înnăscută a omului, fără necesitatea de a recurge la orice fel de credințe (religioase sau nu). Dovezile existenței inteligenței spirituale provin din experiențele personale ale miilor de meditatori, coroborate cu descoperirile științifice moderne. Paradigma SQ validează astfel spiritualitatea pe baza unor dovezi empirice (spiritualitatea laică). Ca o formă laică a spiritualității, inteligența spirituală ia locul vechilor paradigme ce au dominat conștiința colectivă în ultimii două mii de ani.
Materialismul științific
De la începutul secolului 17, explicațiile teologice tradiționale asupra realității ce erau bazate pe credințe au făcut loc explicațiilor empirice bazate pe nou descoperitele legi ale fizicii. Acest shift enorm în conștiința colectivă a plasat materialismul șțtiințific ca paradigmă dominantă a civilizației occidentale. Potrivit acestei filozofii, ce încă domină viziunea științifică clasică a zilelor noastre, ființele umane sunt doar niște atomi combinați în formule chimice complexe.
Disperarea postmodernistă
Această filosofie de-spiritualizantă referitoare la natura ultimă a existenței umane a cauzat o imensă confuzie și dezorientare. Impunerea oficială a acestei filosofii reducționiste de către instituțiile științifice a instalat în conștiința colectivă o viziune întunecată asupra existenței, bazată pe un sentiment de futilitate și de lipsă a unui sens profund. De aici a rezultat multă suferință, denaturare și disperare. Plata enormă pe care omul a plătit-o în suferință este evidentă în arta și literatura ultimului secol, ce atestă o nefericire existențială extinsă care persită încă în zilele noastre. Simptomele acestei suferințe sunt descrise ca alienare (Marx), abandon (Heidegger), anxietate (Kafka), conflict interior (Freud), repulsie(Sartre), lipsă de sens, de apartenență (Becket), gol interior (Eliot) și sentimentul de a fi străin în propria țară (Camus).
Inteligența spirituală își face acum apariția, ca următoarea etapă în evoluția conștiinței globale.
Vestea cea bună
În ciuda influenței distructive a viziunii globale materialiste, vestea bună este că domnia materialismului științific și filosofic se apropie cu rapiditate de sfârșit. Cu toate că dogma materialistă a dominat conștiința globală în ultimii 200 de ani, ea nu va fi mai durabilă decât paradigma pe care a înlocuit-o. Cu același curaj cu care paradigma materialistă a răsturnat theismul în secolul 17, ea este acum și ea în sfârșit înlocuită, în secolul 21. Paradigma inteligenței spirituale, bazată pe știința post-materialistă își face acum puternic apariția ca etapă firească în evoluția conștiinței umanității.
Știința Sine-lui
Paradigma inteligenței spirituale reprezintă știința Sine-lui. Sine-le este pur și simplu lăsat deoparte și considerat inexistent de către știința materialistă, în opoziție directă cu credințele religioase. Iar potrivit credințelor religioase, Sine-le este situat într-o locație supranaturală îndepărtată, accesibilă numai credinței. Însă paradigma SQ identifică Sine-le într-o locație psihologică ce este direct accesibilă oricui prin experiență directă, fără ca ea să fie necesar să se bazeze pe vreo credință religioasă. A fi Sine-le corespunde cu a fi conștiința însăși, ce poate fi identificată și localizată ca Subiect al atenției noastre. Aceasta este alternativa mereu prezentă la a fi ego-ul, ce corespunde cu a credința că suntem corpul și mintea, ce sunt în realitate obiecte ale atenției noastre.
Dimensiunea spirituală a inteligenței
Trecerea de la obiectele atenției la Subiectul atenției creează un shift corespondent de la ego la Sine, ce activează dimensiunea spirituală a inteligenței. Inteligența spirituală are calitățile tradițional atribuite Sine-lui, ce sunt calitățile conștiinței însăși. Acestea pot fi trăite în momentele de prezență, sub forma iubirii, compasiunii, înțelepciunii, integrității, bucuriei, creativității, păcii. Inteligența spirituală poate fi activată în 3 pași simpli, cu ajutorul metodei 3Q.
Metoda științifică
Paradigma SQ extinde aplicația metodei de validare științifică dincolo de limitele înguste setate în mod arbitrar de materialismul științific. Prin includerea conștiinței însăși (sau a Sine-lui) ca Subiect al experienței, paradigma SQ merge dincolo de – până acum exclusiva – focalizare științifică asupra obiectelor experinței, așa cum cere materialismul fiolosfic al științei ortodoxe. Axiomele materialiste ale științei ortodoxe cer ca știința să restrictioneze investigarea exclusiv la obiectele materiale, plecând de la presupusa premisă nefundamentată, că numai obiectele materiale există. Astfel, Subiectul atenției (sau conștiința însăși) nu este inclusă în spectrul de interes al științei, după doctrina materialistă.
„Ziua în care știința va începe să strudieze fenomenele non-fizice, va face mai mult progres într-un singur deceniu decât a făcut în secolele ei anterioare de existență.” ~ Nikola Tesla
Însă, excluderea Subiectului atenției din recunoaștetrea științifică este contrar metodei științifice. Principiul de bază al metodei științifice este că fenomenele pot fi investigate științific atunci când faptele relevante sunt observabile, verificabile și repetabile. Prin urmare, Subiectul atenției (conștiința) este o realitate științifică, deoarece acesta întrunește toate cele trei criterii de recunoaștere științifică: 1 – conștiința poate fi experimentată; 2 – conștiința este verificabilă atât inter-subiectiv, cât și neurologic; 3 – conștiința poate fi experimentată în mod repetat. Prin urmare, conștiința se califică pentru a fi subiect de investigare științifică. De aceea, omiterea recunoașterii științifice a Subiectului atenției (conștiinței însăși), prin limitarea spectrului investigației științifice la obiectele atenției, aplică metoda științifică într-un mod restrictiv, mult limitat. În acest proces, ființele umane sunt și ele definite, după aceeași dogmă, într-un mod foarte limitat.
Reducționismul materialist
Materialismul științific definește ființele umane exclusiv în termeni de obiecte, compuse din atomi, elemente chimice și structuri biologice. Fenomenele conștiinței, cum sunt percepțiile, gândurile, emoțiile sunt definite ca fiind descărcări electrice în creier. Această reducere la nivel de obiect exclude însă elementul esențial: CONȘTIINȚA. Fără conștiință ca Subiect al atenției, nu ar exista niciun obiect al atenției, indiferent câte descărcări electrice ar apărea în creier. Nu ar exista percepții, gânduri, emoții, și nici posibilitatea de a observa atomi sau molecule ori alte experiențe ale corpului, ale minții sau ale lumii. Reducând ființele umane la fenomene ce sunt obiecte ale atenției, materialsimul științific omite chiar elementul princeps, esențial. Prin urmare, ca știință a naturii umane și ca bază a înțelegerii naturii umane, perspectiva materialistă a științei ortodoxe este în mod fundamental deficitară și prin urmare incorectă.
Corecția vitală
Nu putem nega faptul că știința materialistă și-a avut rolul ei esențial în evoluția conștiinței umane. La începutul secolului 17, noile descoperiri în fizică și astronomie au stabilit superioritatea metodei științifice în explicarea evenimentelor și astfel a adus sfârșitul acceptării ne-critice a explicațiilor teologice asupra lumii. Acesta a fost un progres important. Doctrina religioasă a sufocat descoperirile timp de milenii, privilegiind tradiția și credința în detrimentul observării și experienței. Stabilirea metodei științifice, ca păzitor al pragului cunoașterii, a fost o corecție vitală foarte necesară pentru acele vremuri și a reprezentat o nouă etapă în evoluția conștiinței.
Această corecție s-a dovedit a fi însă o corecție parțială, deoarece metoda științifică a fost aplicată într-un mod mult prea limitat, potrivit premisei materialsimului folosofic. Această filosofie neagă existența a ceea ce nu este material și de aceea ea exclude prin definiție conștiința însăși de la recunoașterea științifică. În consecință, atunci când este aplicată din perspectiva limitată a filosofiei materialsite, metoda științifică oferă o înțelegere incompletă și complet eronată a naturii umane.
Noua corecție
Apariția spiritualității laice, ce se bazează pe știința post-materialistă, marchează o nouă corecție, aducând astfel sfârșitul erei întunecate a materialismului științific. Spiritualitatea laică în toate formele sale se bazează pe capacitatea noastră înnăscută de a fi inteligenți spiritual. Existența inteligenței spirtuale, ca dimensiune avansată a inteligenței umane, este confirmată acum și de cercetări științifice în domeniul psihologiei, psihanalizei și neuroștiinței. Descoperiri psihologice în domeniul realizării spirituale au stabilit că inteligența spirituală include atât obiectele atenției, cât și Subiectul atenției. Prin urmare, combinând Eu-l real sau Subiectul atenției tale cu obiectele atenției tale, experiența inteligenței spirituale unește corpul, mintea și inima.
Noua paradigmă
Ca inteligență a Eu-lui real, inteligența spirituală poate fi recunoscută după caracteristicile maturității umane sub forma iubirii, înțelepciunii, compasiunii, integrității. Când inteligența spirituală este cea care dictează standardul conduitei personale și al guvernării colective în întreaga noastră societate, încluzând sectoarele corporatiste și guvernamentale, la scară națională și internațională, transformarea se produce în avalanșă sub forma cooperării, înțelegerii reciproce, justiției sociale, eco-sustenabilității, prosperității împărtășite și păcii.
Inteligența Spirituală
Într-o eră ce se confruntă cu o criză fără precedent, pe care singuri am creat-o, cu un potențial imens de a crește calitatea vieții pentru toți oamenii, inteligența spirituală reprezintă o dimensiune superioară a inteligenței al cărei timp a venit.
Articol de: Richard Griffiths
Traducere și adaptare: Bastianela Bențe
