Prima menţiune a fenomenului în care marea este luminoasă a apărut în romanul 20.000 de leghe sub mări de Jules Verne în 1870 şi de atunci mulţi cercetători au încercat, fără un succes absolut, să explice ce se petrece.
Prima înregistrare modernă a fost făcută în 1995 de S.S. Lima, un vas de marfă britanic aflat în Oceanul Indian. În jurnalul de bord se susţine că „echipajul era înconjurat de o apă luminoasă care părea să acopere toată marea, de la orizont la orizont”, relatează Curiosity.
De asemenea, ştiind că vasului i-au luat şase ore să străbată această porţiune luminoasă, scena a fost cu adevărat stranie.
În 2005, savantul Steven Miller de la Naval Research Laboratory a condus echipa care a obținut primele imagini cu o zonă luminoasă a apelor. Aceştia au descoperit că întinderea luminoasă avea o suprafaţă uluitoare, de 15.000 de kilometri pătraţi.
Miller a precizat că „circumstanţele care duc la formarea acestui fenomen sunt necunoscute. Chiar şi sursa emisiei de lumină este dezbătută”.
Cea mai plauzibilă ipoteză este aceea că originea luminii este reprezentată de colonii imense de bacterii bioluminiscente.
