Să vedem câți dintre voi vă încadrați în cele de mai jos…
O scurtă prezentare a realității!
O bătrânică vindea usturoi în piață. O femeie coboară dintr-o mașină de lux, vine la ea și o întreabă:
– Cu cât dai usturoiul, mamaie?
Bătrâna i-a răspuns:
– Un leu legătura, doamnă…
– Îmi dai șase legături cu 5 lei? Altfel nu cumpăr de la tine!
– Ia-le la prețul pe care îl vrei, maică. Poate așa voi strânge și eu niște bănuți, oricum nu am vândut nimic azi, a răspuns bătrâna.
Ea a luat usturoiul și a plecat simțindu-se mândră de fapta sa. S-a urcat în mașina ei scumpă și a mers la un restaurant împreună cu logodnicul.
Acolo au comandat ceva de mâncare, apoi au cerut nota de plată. Totul făcea 65 de lei, însă femeia i-a înmânat chelnerului 70 de lei, spunându-i să păstreze restul, apoi au plecat.
Ciubucul este o obișnuință pentru chelner, care și așa l-a considerat mic, însă pentru bătrâna din piață chiar și banii dați în minus au fost o bucurie, cum nu vânduse nimic în ziua aceea…
Problema se pune în felul următor:
Încercăm să părem puternici, luând din puținul celor săraci și ne dovedim a fi generoși cu cei care nu apreciază asta.
Vreau să închei această poveste cu câteva rânduri, care sper să vă pună pe gânduri:
Tatăl meu obișnuia să cumpere bunuri simple de la oameni săraci la prețuri mari chiar dacă nu avea nevoie de ele.
Uneori obișnuia să plătească mai mult pentru ele…
M-am mirat de asta și l-am întrebat de ce o face?
Atunci tata mi-a răspuns:
Este un act de caritate înfășurat cu demnitate…
