Exista o lege metafizica ce sta la baza existentei Universului si din care deriva toate celalalte, Legea lui Unu. Aceasta lege afirma:
Creatorul tuturor lucrurilor este in fiecare, este in orice, este unul si este unic. Toate celelalte legi sunt distorsiuni ale acestei legi, importante pentru ca mintea creatoare sa ajunga sa se cunoasca pe ea in cele mai diverse si mai neasteptate moduri. Calea Pozitiva si Calea Negativa sunt fiecare dintre ele distorsiuni ale acestei legi a lui Unu. Prin intermediul lor, legea unica ajunge sa se diferentieze in nenumarate aspecte si nuante pentru a putea fi experimentata intr-un context limitat, din care, ulterior, constientizandu-se fragmentarile si limitarile, cazurile particulare si simplificarile, experienta sa se reintregeasca progresiv pana cand toate redevin una. Nu exista alternativa la Legea lui Unu. Totul pleaca din ea si se intoarce la ea.
Indicat ar fi ca distorsiunile dezvoltate si acumulate in procesele perceptuale din timpul incarnarilor sa fie vazute ca responsabilitati de ajungere prin intermediul lor mai aproape de legea unica. Privite mai degraba ca provocari si nu ca limitari, integrarea lor intr-o constiinta extinsa – individuala si de grup – devine posibila si reprezinta singurul motiv al Creatiei de a continua sa existe astfel. Incapacitatea de a face acest lucru genereaza in timp, la nivel de individ si de societate, lipsuri si neajunsuri, intuneric si colaps, suferinta si moarte.
