Fiecare război este precedat de o minciună răspândită abil prin mijloacele de comunicare în masă. Astăzi, aflăm că Statele Unite ale Americii amenință Venezuela și Ecuadorul. Mâine, Iranul. Poimâine, pe cine oare? Moda Primăverii Arabe a fost lansată tot sub pavilion american. O glumă foarte bună este ghicitoarea: Ce țară din lumen u a avut nicio revoluție? Răspunsul corect: Statele Unite ale Americii! De ce? Răspuns corect: pentru că este singura țară care nu are pe teritoriul ei o ambasadă americană.
Prin aceleași mijloace, iar și iar, aceleași State Unite manipulalează pentru a crea premisele unui război. Fiecare război important a fost „justificat” printr-un fapt abominabil, care mai târziu (mult prea târziu) s-a dovedit a fi o dezinformare, lansată în mod deliberat. Iată un scurt inventar:
1. Vietnam (1964-1975)
Minciună mediatică: Pe 2 și 3 august 1964, forţele militare ale Vietnamului de Nord au atacat două distrugătoare americane aflate în Golful Tonkin.
Ce am aflat ulterior: Acest atac nu a avut loc niciodată. A fost o invenție a Casei Albe.
Scop: Împiedicarea câștigării independenţei de către Vietnam şi menţinerea dominaţiei americane în zonă.
Consecinţe: Milioane de victime, malformaţii genetice (Agentul Orange) uriașe probleme sociale.
2. Grenada (1983)
Minciună mediatică: Mica insulă caraibiană a fost acuzată de construirea unei baze militare sovietice şi de punerea în pericol a vieților medicilor americani.
Ce am aflat ulterior: Nici vorbă! Preşedintele american Reagan a inventat aceste pretexte.
Scop: Împiedicarea punerii în aplicare a reformelor sociale şi democratice ale prim-ministrului Bishop (mai târziu asasinat). Reagan spunea: „Nu putem permite apaşilor comunişti să se infiltreze în grădina noastră”.
Consecinţe: Represiune brutală prin pușcași marini şi reinstaurarea controlului Washingtonului.
3. Panama (1989)
Minciună mediatică: Invazia puşcaşilor marini a fost făcută în scopul arestării preşedintelui Noriega, acuzat de trafic de droguri.
Ce am aflat ulterior: Noriega, care colaborase anterior cu CIA, ceruse drepturi depline asupra canalului Panama pentru ţara pe teritoriul căreia se afla şi încetarea dreptului de folosință liberă a americanilor, ceea ce pentru SUA era intolerabil.
Scop: Menţinerea controlului american asupra rutelor maritime strategice.
Consecinţe: Bombardamentele americane au ucis între 2 şi 4 mii de civili, fapt ignorat de mass media.
4. Irak (1991)
Minciună mediatică: Irakienii au distrus incubatoarele din maternităţile kuweitiene.
Ce am aflat ulterior: Știre inventată de agenţia de publicitate Hill & Knowlton, plătită în acest scop de emirul Kuweitului.
Scop: Anihilarea opoziției Orientului Mijlociu faţă de Israel.
Consecinţe: Nenumărate victime de război, după un embargou de lungă durată, care a interzis şi importul de medicamente.
5. Somalia (1993)
Minciună mediatică: Bernard Kouchner apare ca erou al unei campanii umanitare în Somalia.
Ce am aflat ulterior: Patru companii americane au cumpărat drepturile de exploatare asupra unui sfert din petrolul somalez.
Scop: Controlul militar al unei regiuni strategice.
Consecinţe: Incapabil să controleze regiunea, Washingtonul o menţine într-un haos total.
6. Bosnia (1992-1995)
Minciună mediatică: Ruder Finn şi Bernard Kouchner dezvăluie existența „lagărelor morții” în Serbia.
Ce am aflat ulterior: Finn şi Kouchner au minţit. Lagărele respective cuprindeau prizonieri de război, ținuți acolo în vederea unor schimburi ulterioare. Însuși preşedintele bosniac musulman Iţenegovic a recunoscut acest lucru.
Scop: Distrugerea Iugoslaviei socialiste, ultima rămasă pe listă, și a sistemului ei de siguranță socială, pentru a instaura, în schimb, controlul regiunii de către companiile multinaţionale, care să poată folosi liber rutele comerciale strategice, precum fluviul Dunărea și zona Balcanilor.
Consecinţe: Patru ani de măcel înfiorător pentru toate naţionalităţile (bosniaci, sârbi şi croaţi). Război provocat de Berlin și prelungit de Washington.
7. Iugoslavia (1999)
Minciună mediatică: Sârbii au comis genocid împotriva albanezilor kosovari.
Ce am aflat ulterior: Pură invenţie a NATO, după cum a recunoscut chiar purtătorul de cuvânt oficial al NATO, Jamie Shea.
Scop: Instalarea unei baze militare americane în Kosovo, într-una din puținele zone din care se putea explata uraniu; punerea Balcanilor sub controlul NATO și transformarea acestei organizații într-o poliție cu puteri discreționare, la nivel global.
Consecinţe: 2.000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo, pusă în practică de către UCK (Armata de eliberare din Kosovo) și legitimată de NATO.
8. Afghanistan (2001)
Minciună mediatică: Bush a vrut să răzbune atacurile din 11 septembrie 2001şi să-l captureze pe Bin Laden.
Ce am aflat ulterior: Nu există nicio dovadă privind existența organizației teroriste Al-Qaida. Mai mult, talibanii se oferiseră să-l extrădeze pe Bin Laden.
Scop: Controlul militar al Asiei Centrale, considerată regiune strategică, în vederea construirii unei conducte care să traverseze Afghanistanul, pentru a permite controlul rezervele de petrol din Asia de Sud.
Consecinţe: Ocupaţie pe termen lung și creştere uriașă a producţiei şi traficului de opium.
9. Irak (2003)
Minciună mediatică: Saddam posedă arme periculoase de distrugere în masă. Afirmație făcută de Colin Powell la Naţiunile Unite, cu prezentare de dovezi.
Ce am aflat ulterior: Casa Albă a ordonat agenţiilor de spionaj falsificarea acestor rapoarte (vezi afacerea Libby) sau, pur şi simplu, fabricarea lor.
Scop: Controlarea tuturor resurselor de petrol şi șantajarea rivalilor: Europa, Japonia, China…
Consecinţe: Irakul a fost scufundat în haos și barbarie, iar femeile irakiene au fost obligate să revină la starea anterioară, de supunere totală și obscurantism.
10. Venezuela – Ecuador (2008)
Minciună mediatică: Chavez sprijină terorismul, importă arme, este un dictator (motivul definitiv nu a fost bine stabilit).
Ce am aflat ulterior: Mai multe baloane mediatice au fost deja sparte. Printre acestea: Chavez trage în propriul popor, Chavez antisemit, Chavez militarist… Încercările de demonizare au continuat până în clipa morții sale (5 martie 2013). Succesorul său, Nicolas Maduro, şi-a exprimat dorinţa de a deschide o anchetă asupra morţii lui Chavez. Încă înainte de deces, Maduro a lăsat să se înţeleagă că „duşmanii istorici” ai ţării ar fi provocat şi cancerul conducătorului.
Scop: Companiile multinaţionale din SUA vor să menţină controlul asupra petrolului şi celorlalte resurse sud-americane, temându-se de eliberarea socială şi democratică a Americii Latine.
Consecinţe: Washingtonul duce un război generalizat pe continentul sud-american: lovituri de stat, sabotaj economic, șantaj, amplasarea de baze militare în apropierea resurselor naturale.
De ce nu vezi aceste imagini la TV? Data viitoare când mass-media îți va spune că Hugo Chavez a fost un dictator, amintește-ți aceste imagini. Un număr estimat la 9 milioane de oameni au participat la funeraliile lui.
Hugo Chavez, hasta la victoria siempre!
Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul… Aceasta zicala este perfect valabila si pentru autorul articolului. Nu stiu cine este autorul, dar umbla cu jumatati de adevar. Spre ex, in Grenada sovieticii construiau de zor un aerodrom militar, prezentat la vremea ca un aeroport civil. In realitate aerodromul era militar si cand era aproape gata, satelitii americani au descoperit si portul sovietic de unde au fost imbarcate conteinere uriase cu componente ale avioanelor de lupta ce urmau a fi instalate in Grenada. Satelitul a urmarit nava respectiva pe tot periplul sau catre Grenada. Mentionez ca in Grenada, dupa debarcarea uriaselor conteinere, o echipa de specialisti ar fi trebuit sa monteze acele avioane. Este evident ca pilotii erau rusi. Misiunea acestor avioane era sa controleze ruta de navigatie a petrolierelor care transportau petrolul catre porturile americane. Intamplarea a facut ca nava cu avioanele facute bucati nu a mai ajuns in Grenada, atacul american producandu-se cu putin timp inainte. Voi lua la analiza un alt razboi – cel din Irak – Furtuna in desert. Pretextul a fost posesia armelor de nimicire in masa pe care le-ar fi detinut armata lui Sadam Hussein. Anterior declansarii razboiului, Agentia pentru Energia Atomica a ONU a incercat sa obtina autorizarea din partea lui Sadam sa inspecteze locurile unde se presupune ca Sadam ar fi depozitat acele arme. Sadam nu a vrut sa permita accesu si nici nu a dat un raspuns precis, nici ca nu poseda astfel de arme si nici ca le-ar poseda. De aici a pornit razboiul. Care este realitatea? Armata irakiana folosise deja arme chimice impotriva unei populatiei unor sate ce se aflau in rebeliune fata de Sadam. Rezultatul? O oroare. Arma bacteriologica: Sadam a comandat in cateva randuri in Elvetia cantitati impresionante, cu mult peste nevoile reale a unui material bilogic de cultura pentru bacterii. Oficial Sadam a cumparat acest material de cultura bacteriana pentru realizarea unor vaccinuri necesare vaccinarii populatiei irakiene. In realitate, a cumparat materiale – medii de cultura in cantitati ce ar fi fost suficiente pentru populatia intregului Orient Mijlociu. Ulterior s-a aflat ca Irakul a produs unele cantitati de antrax.
Arma nucleara: Irakul a cumparat un reactor nuclear de tip OSIRAC din Franta pe care l-a instalat intr-o uzina subterana la TAMUZ. Israelul simtindu-se amenintat de aceste arme, a lansat un atac prin surprindere, atac in care avioanele de vanatoare-bombardament din primul val, au folosit arme inteligente de mare precizie, iar cele din al doilea val au folosit bombe incendiare. Pagubele suferite de Irak au fost imense, dar Sadam a luat masuri pentru refacerea uzinei subterane. Ulterior Israelul a ucis intr-un atentat la intrarea intr-un hotel din Madrid a sefului programului nuclear irakian, un fizician de mare calibru. Cu asta se parea ca programul nuclear irakian a fost pe deplin ingropat, dar Sadam a luat masuri deosebite de secretizare a domeniului nuclear. In perioada de dinaintea declansarii razboiului, ONU, prin AIEA a incercat sa obtina cooperarea Irakului pentru a constata , la fata locului, situatia exacta a programelor de arme de nimicire in masa. Refuzul categoric al Irakului, i-a facut pe responsabilii militari ai marelor puteri ca si ai AIEA ca Irakuk detine intr-adevar acele arme si de aceea refuza. In realitate, actiunea Israelului a fost devastatoare si programul nu a mai fost reluat niciodata. Practic, in preajma declansarii razboiului, Sadam a jucat la cacealma. Daca ar fi cooperat, disparea temerea ca Irakul ar fi fost in stare sa foloseasca acele arme. Pana la urma, cacealmaua s-a intors impotriva sa.
Exemple asemanatoare mai pot relata si despre celelalte razboaie, dar ma opresc aici deoarece ar fi redundant. Ceea ce era de demonstrat! Apropos, lasati-va de facut analize cu jumatati de adevar!