In iunie 1940, Adolf Hitler (conducatorul celui de al treilea Reich) a discutat cu prietenul sau Herman Goring planul unei Europe unite, atat din punct de vedere economic cat si politic. Cei doi nazisti i-au hotarat si numele: Europaische Wirtschaft Gemeinschaft, adica Comunitatea Economica Europeana.
In 1942, la Berlin, nazistii au organizat chiar o conferinta, la care au participat reprezentantii statelor europene din sfera de influenta germana, pentru a discuta, “democratic”, asupra proiectului de integrare economica si politica in “ Noua Europa”.
A lipsit, motivat, Marea Britanie, aceasta fiind foarte ocupata sa lupte cu arma in mana, alaturi de aliatii americani, contra “minunatelor” proiecte clocite la Berlin. Acest lucru l-a facut pe nazistul Horst Jecht – economist si profesor la Universitatea din Berlin – sa declare ca Marea Britanie este cel mai mare obstacol in indeplinirea scopului istoric al Germaniei de a domina Europa.
Dupa razboi, in 1949, Germania, Franta, Luxemburg, Italia, Belgia si Olanda au infiintat “Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului”, iar in 1957, cele sase tari au hotarat, prin Tratatul de la Roma, ca uniunea trebuie sa poarte un nume cu rezonanta istorica, asa ca au botezat-o: Comunitatea Economica Europeana. In germana: Europaische Wirtschaft Gemeinschaft! Poate ca Hitler si Goring ar fi avut ceva de spus, daca ar mai fi fost in stare s-o faca.
Azi, la Berlin si in Europa nu se mai aude cucurigul isteric al Fuhrerului, ci cotcodacitul bland al lui frau Merkel, iar Europaische Wirtschaft Gemeinschaft , devenita Uniunea Europeana, este pe cale sa se transforme intr-un stat european cu capitala la Bruxelles si creierul la Berlin. O Uniune in care ministrul german de externe ataca NATO, iar seful Comisiei Europene ataca Statele Unite, in timp ce cere ca Rusia sa fie tratata de la egal la egal cu ceilalti membri ai Uniunii. O Uniune care finanteaza terorismul palestinian indreptat impotriva Israelului, si al carui ministru de Externe declara ca Islamul politic face parte din viitorul Europei.
Lipseste iar, bineinteles motivat, din cauza de Brexit, Marea Britanie, in timp ce americanii sunt priviti tot chioras, din cauza de Trump. In rest, cu unele exceptii (Polonia si Ungaria), regretabile si reparabile, mai toti au hotarat democratic ca istoria e un sir de coincidente si ca proiectele Germaniei, pardon, ale Uniunii, pot sa fie iar, fara niciun risc, proiectul tuturor.
