Azi bolşevicul neruşinat ne ține lecții de democrație.
Nota Redacției:
Mihai Șora. O viață de agitator. Ieri agitator bolșevic al criminalei Ana Pauker, însărcinat cu agitația la țară, azi agitator progresist cu munca-n piețe. Bolșevicii de ieri, progrrhesiștii de azi, trec voios printre ani, bolșevicii de azi…Să nu uităm că până să ajungă azi, agitator progresist prin piețe, individul care a lucrat pentru criminala Ana Pauker și pentru cel mai odios și criminal regim din istoria României, a trecut mai apoi și pe la FSN-ul moscoviților bolșevici Brucan-Roman și Iliescu, care tot din filieră cominternisto-bolșevică se trag.
Azi individul strigă „Ciuma Roșie” prin piețe alături de alți agitatori progresiști-internaționaliști de la #rezist. Păi cine-a fost ciuma roșie în România? Nu cumva Ana Pauker și regimul ei criminal pentru care ai lucrat fără nici o remușcare? Ia vezi mai jos…ipocritule
Foto Document : Evenimentul Zilei
Evenimentul Zilei – Noi DETALII EXPLOZIVE din biografia lui Mihai Șora. Dan Andronic: A primit însărcinări LA VÂRF în România STALINISTĂ, o PERIOADĂ NEAGRĂ din istorie
Mihai Șora nu a fost vreun torționar comunist, dar nici nu trebuie văzut ca un dizident, câtă vreme a avut funcții foarte importante în România stalinistă, explică Dan Andronic după publicarea dezvăluirilor privitoare la relația filozofului cu regimul comunist în cea mai neagră perioadă a istoriei noastre.
Noile detalii din biografia lui Mihai Șora vin după dezvăluirile publicate ieri de Evenimentul zilei, potrivit cărora MIHAI ȘORA a fost AGITATOR CU MUNCA LA ȚARĂ în perioada 1948-1951.
Potrivit documentelor făcute publice, în perioada 1948-1950, Șora era „agitator cu munca la țară”. „Ce însemna aia agitator în anii 50? Un soi de persoană care duce muncă de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni.
Adică înscrierea în partidul comunist, colectivizarea, predarea cotelor, identificarea și pedepsirea chiaburilor…”, explica Dan Andronic în dezvăluirile de ieri.
„Pentru că am stârnit multă curiozitate cu amănuntele din perioada 1948-1951 a lui Mihai Șora, revin azi cu câteva detalii. În primul rând vreau să spun că nu susțin nici un moment că Mihai Șora a fost vreun torționar comunist. Dar nici nu trebuie văzut ca un dizident”, scrie Dan Andronic pe Facebook.
El continuă arătând că avem de-a face cu o biografie romanțată în scop politic:
„Comparația cu Corneliu Coposu, pe care am văzut-o adesea, m-a determinat să fac publice aceste amănunte.
Biografia lui Mihai Șora este romanțată de-a dreptul. În scop politic.
Mihai Șora fost un om care a crezut în sistemul comunist, așa cum spune și mai jos: „ATUNCI AM ÎNVĂȚAT SĂ CUNOSC MAI ÎNDEAPROAPE PARTIDUL COMUNIST ȘI SĂ-L IUBESC CU ADEVĂRAT!”
Un activist al Partidului care a făcut „agitație” în perioada 1948-1951, la țară, exact în perioada colectivizării. În perioada „stalinismului dezlănțuit”, așa cum o definea Tismăneanu. În perioada în care Maniu și Mihalache erau în temniță.
A lucrat în Ministerul de Externe al Anei Pauker, după care a fost șef de secție la editura care tipărea în limbi străine „operele” lui Dej, Luca, Pauker (1951-1954). Este exact perioada în care Lucrețiu Pătrășcanu era arestat și executat (1953). Iar Corneliu Coposu făcea mulți ani de pușcărie.
Redactor-șef la Editura pentru Literatură și Artă (1954-1969), cea mai importantă editură oficială a partidului, unde era director Petru Dumitriu, favoritul lui Gh. Gheorghiu Dej. Era în subordinea Secției de Propagandă a CC al PCR, fiind una din modalitățile prin care se controla cultura română.
Repet, vorbim de România stalinistă, de o perioadă neagră în istoria poporului român.
În rest, ce crede azi, ce spune pe FB, este doar problema lui și nu mă interesează, dar adevărul istoric rămâne același!
Fragmentele pe are vi le prezint fac parte dintr-un dosar mai amplu, ale cărui detalii le vom publica în curând.
Pentru cei care vor să înțeleagă…”
Mihai Șora, scriitorul și filosoful român, a fost unul din agitatorii comuniști din perioada 1948-1951. Așa rezultă dintr-un facsimil publicat de jurnalistul Dan Andronic pe o rețea socială. Iată Postarea lui Dan Andronic de pe Facebook: „Avantajul scormonirii prin arhive este acela că uneori dai peste chestii neașteptate. Ceea ce găsesc, întâmplător, mă determină să spun că ceea ce este fascinant în istorie este faptul că situațiile se repetă. Cum ar fi situația determinată de facsimilulul de mai jos. Cine era „agitator cu munca la țară” în anii 1948-1951? După, absolvise Universitatea de Partid. Ghiciți!
Ce însemna aia agitator în anii 50? Un soi de persoană care duce muncă de agitație politică, de lămurire, convingere și mobilizare a maselor în vederea unei acțiuni. (DEX) Adică înscrierea în partidul comunist, colectivizarea, predarea cotelor, identificarea și pedepsirea chiaburilor… Sau după cum spunea LENIN: [Propagandistul] trebuie să dea «multe idei», atît de multe, încît numai un număr (relativ) mic de persoane vor putea să-și însușească dintr-o dată toate aceste idei în totalitatea lor… AGITATORUL însă, vorbind despre aceeași chestiune, va alege exemplul cel mai izbitor și mai cunoscut auditorului.
Sau citând din SCÎNTEIA, 1953: „Datoria agitatorilor este de a sprijini puternic extinderea sistematică a metodelor înaintate, de a fi ei înșiși, prin munca lor, în aplicarea metodelor înaintate, un exemplu vrednic de urmat.” Această notă din dosarul de cadre aparține lui MIHAI ȘORA. După cum vă spuneam, Istoria se repetă!”
Potrivit biografiei lui Mihai Șora, acesta, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost în Franța și ar fi făcut parte din Rezistența Franceză, iar în 1948, când s-a întors în România, a devenit unul din membrii noii puteri populare reprezentată de comuniștii lui Gheorghe Gheorghiu dej și Ana Pauker, ocupând diverse posturi de conducere în ierarhia comunistă, a lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 – 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 – 1969). După evenimentele din decembrie 1989, a fost ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman (30 decembrie 1989 – 28 iunie 1990).
Sursa: Evenimentul Zilei
Foto Document: EVZ 
