Cu toate că ascensiunea fascismului în Germania, după primul război mondial, îşi are cauze economice şi sociale obiective, totuşi, toate acestea nu pot explica nicidecum trăsăturile specifice care i-au adus o tristă celebritate regimului hitlerist. Şi statut fascist italian era unul totalitar, iar naziştii s-au inspirat din el în numeroase domenii. Cu toate acestea, el nu a crezut necesar ca, în numele unui mit al sângelui, să-i extermine masiv pe evrei, ţigani şi pe bolnavii mintali. Niciun fizician italian, oricât de fanatic fascist ar fi fost el, n-a declarat niciodată că pământul e gol pe dinăuntru şi că noi locuim în interiorul lui. Regimul mussolinian n-a finanţat niciodată vreo expediţie la Troia în scopul regăsirii urmelor lui Aeneas, iar Mussolini n-a pretins niciodată că e reîncarnarea lui Tarquinius Superbus.
Aberaţii în acest gen, cum şi multe altele asemenea, au fost monopolul nazismului. Or, apariţia lor în plin secol XX şi într-o ţară de înaltă cultură n-ar putea fi explicată fără cercetarea surselor oculte ale înspăimântătorului sistem cu care Adolf Hitler şi inspiratorii săi au pornit să cucerească lumea.
La drept vorbind, aceste aberaţii îşi au originea în trecutul îndepărtat al istoriei germane. La începutul secolului al XV-lea circula un pamflet anonim intitulat Gamalon şi care vestea că viitorul împărat al Germaniei avea să distrugă Franţa şi papalitatea, apoi să-i extermine pe evrei şi să-i înrobească pe slavi. Un secol mai târziu apărea Cartea cu o sută de capitole al cărei autor, cunoscut sub denumirea de „revoluţionarul de pe Rhinui-de-sus”, declara că programul lui era inspirat de Dumnezeu şi dictat de arhanghelul Mihail. Era vorba, mai întâi, de crearea unei societăţi secrete de credincioşi având drept emblemă o cruce galbenă şi care, după ce îl vor fi asasinat pe Maximilian, împăratul din acea vreme, îl vor ajuta pe misteriosul „împărat din Pădurea Neagră”, personaj mesianic să ajungă să domine lumea de la vest la est, cucerind-o prin forţa armelor. „În curând bea-vom sânge drept vin”, vestea cu bucurie autorul. Al cui sânge? Al clerului, al cămătarilor şi al păcătoşilor înrăiţi, căci toţi aceştia trebuie exterminaţi: „Fie lapidaţi, fie sugrumaţi, fie arşi, fie îngropându-i de vii.”
Autorul profesează însă mai ales un naţionalism delirant: pentru el, poporul ales nu este poporul evreu, ci poporul german; însuşi Adam, ca şi descendenţii săi şi toţi patriarhii erau germani şi vorbeau germana, care era limba universală de dinaintea construirii Turnului Babel. Legea divină nu este Decalogul, invenţie a impostorului Moise, ci aceea care e înscrisă în statutele din Trier. Însuşi Alexandru cel Mare a fost un erou de rasă germană; popoarele latine n-au făcut decât să polueze specia umană, dar împăratul din Pădurea Neagră le va pune sub jugul său, va restaura Vârsta de Aur a vechilor germani, eveniment pe care autorul îl aşteaptă pentru anul 1515, şi va fi recunoscut ca Dumnezeu pământesc. De la Moeller von den Bruck la Alfred Rosenberg trecând prin Walter Darre, toţi precursorii sau ideologii nazismului îşi vor face din aceste teme paranoice pe care le vor adapta gustului vremii esenţa discursului lor.
Timpeni holocau$tizate de „fascism” unde se ascund crimele celor 90 de milioane de oameni omoriti în Gulag si Sibéria de comunismul judaic al jidanului Kissel Mordekay, care sa batizat de „Karl Marx” si jidani lui Lenin, Trotchi, Yagoda, Frenkel si alti asasini jidani! Iar voi plãngeti ca mãgari pentru jidani, si nu pentru romãni ucisi de jidani Anei Pauker, Saul Brückner zis „Silviu Brucan” si alti criminali jidani! Jidani rid de prostia voastra de idiotia tipici din Balcani!
Ma adresez autorului articolului si nu celui care a daugat un comentariu…
Asadar stimate autor, nu as putea contrazice afirmatiile dv. despre radacinile nazismului pe care le situati cam in sec. XV. Poate ca ar fi mai corect sa aratati contextul istoric in care au aparut acele idei. Germania se afla in pragul sau chiar in plin razboi religios in care o serie de preoti germani impreuna cu enoriasii lor s-au ridicat contra abuzurilor papalitatii de la Roma si au cerut o reforma profunda a Bisericii Catolice. Au elaborat in acest sens un Plan de reforma in 10 puncte, autorul lui fiind pastorul Martin Luther. Planul a fost respins de papalitate si de aici s-a ajuns la razboi. Timp de cateva secole a curs sangele pe pamantul Europei, bineinteles ca in numele Domnului. La inceput au fost razboaiele Reformei pentru ca, ulterior sa asistam la razboaiele Contrareformei. In cele din urma Reforma a invins si astfel Europa, dar pentru inceput Germania s-a capatuit cu o a doua biserica crestina – Lutheranismul si suratele sale, toate reformate. Deci in acest context au aparut ideile precursoare ale nazismului. Si totusi eu zic sa fim un pic mai rigurosi, caci la razboi se intampla multe … O teorie consistenta a Supraomului si a rasei pure apare abia in creatia filozofului Friedrich Nietzsche. Acesta cam pe la 1885, scrie doua lucrari – „Asa grait-a Zarathustra” si „Amurgul Zeilor”” in care prefigureaza sfarsitul credintei religioase si aparitia pe scena istoriei a unui nou conducator – SUPRAOMUL. Ideile filozofului Nietzsche au fost prinse din zbor de catre un mare compozitor german Richard Wagner care compune rapid vreo trei simfonii, foarte apreciate la vremea respectiva – „Asa grait-a Zarathustra”, „Amurgul Zeilor” si „O viata de erou”, cu ultima Simfonie, Wagner facand un pas in plus fata de filozof deoarece, de data asta publicul german avea indicat chiar si cine este sau va fi prezumptivul erou – Kaiserul Wilhelm. Chiar Kaiserul a considerat ca, neexplicit, compozitorul Wagner, il desemneaza pe el ca fiind acel nou tip de conducator – SUPRAOMUL. Istoria si-a urmat cursul, Germania a declansat Razboiul Mondial, a obtinut cateva succese importante la inceput, apoi s-a blocat pentru ca in final Germania sa se recunoasca infranta, la Berlin a izbucnit chiar o revolutie bolsevica, iar imparatul a fost nevoit sa se refugieze in Olanda de unde nu s-a mai intors niciodata. In conditiile marii crize economice si ale umilintelor la care a fost supus statul german de catre aliatii invingatori, apare pe scena istoriei, un mare amator de bere – Adolf Hitler, care fiind foarte priceput la discursuri, a sucit capul germanilor de rand cu o noua teorie – Germanii reprezinta Rasa Ariana si lor trebuie sa le revina rolul de conducator al lumii, pentru inceput in Europa pentru ca apoi sa vina si restul lumii. Un astfel de proiect grandios nu putea fi pus in aplicare decat de un partid hotarat, un autentic reprezentant al rasei ariene, iar in fruntea acestei ipotetice constructii statale trebuia sa se afla un nou tip de conducator – SUPRAOMUL. Asadar, Hitler si nazistii lui au confiscat teoria Nitzscheniana si au modelat-o potrivit nazunitelor lor de a fi stapanii lumii. De aici pana cucerirea puterii si la reusita invingerii crizei economice, continuata cu avant in reinarmarea Germaniei si ulterior declansarea unui nou razboi mondial, Germania nu a intampinat nici o piedeca majora ceea ce a creat convingerea maselor de germani, umiliti de aliati, ca intr-adevar ideile lui Hitler trebuie urmate si ca acesta este drumul istoric al Germaniei. Iata cam asa arata geneza nazismului.