La 29 iunie 1981, în revista Fortune, sub titlul „Milionarii ruşi de la bursa neagră“, a apărut recenzia unei cărţi a lui Konstantin Simis, fost expert în drept internaţional la Ministerul de Justiţiei al fostei U.R.S.S., emigrat în S.U.A., unde a primit cetăţenia americană. Prin lucrarea sa, el a ridicat vălul de pe unul dintre cele mai mari secrete sovietice. Este vorba despre situaţia privilegiată de care s-au bucurat evreii în cei aproape 72 ani de dictatură comunistă. Este adevărat că nu toţi, deoarece şi în comunităţile evreieşti de pretutindeni destui evrei simpli sunt oprimaţi. Dar, mici întreprinderi, chiar fabrici industriale şi comerciale au prosperat, toate aparţinând exclusiv evreilor.
„Statul sovietic e un monopolist care deţine toate mijloacele de producţie, iar întreprinderea particulară e o crimă.. Dar o reţea de fabrici particulare împânzeşte toată ţara, cu o producţie de sute de milioane -poate chiar miliarde de dolari”, este scris în recenzia amintită.
Producţia era axată pe bunuri de consum, considerate un lux pentru mujici: haine, pantofi, ochelari de soare, bijuterii false, candelabre ş.a. Paravanul acestora erau întreprinderile de stat, care produceau bunuri din toate domeniile conform planurilor cincinale şi apăreau în contabilitatea întreprinderii, a fabricii sau uzinei. Conform planului, desfacerea acestor bunuri se făcea prin ministerele care răspundeau de producţia industrială ori comercială. Erau produse oficiale. Însă, aceeaşi întreprindere, fabrică sau uzină avea secţii separate care produceau mărfurile pe care le-am enumerat şi care nu se înregistrau în nici un document.
Toate aceste secţii – dacă le putem numi aşa – aparţineau evreilor şi nimeni nu se atingea de ele. O parte a veniturilor rezultate din vânzarea produselor ilegale revenea factorilor politici şi inspectorilor financiari ce aparţineau unui departament al KGB. Simis scrie că erau zeci de mii de asemenea secţii şi fabrici, concentrate în special în Moscova, Odessa, Tiflis, Riga şi Taşkent, având reţele proprii de distribuţie.
În 1930, spre exemplu, Isaak Bak a înfiinţat o afacere a familiei, care, în 1940 avea „cel puţin 12 fabrici care produceau lenjerie, suveniruri şi marochinărie şi avea o reţea de prăvălii în toată Uniunea Sovietică”, scrie Simis.
tot evreii l-au ucis pe Ceausescu de frica concurentei.