O POVESTE TRISTA DESPRE MITINGUL DIASPOREI. SI STUPEFIANTA

Un cetățean român s-a agitat profund în ultimele săptămîni pentru reușita mitingului diasporei, de ieri. Lider al unui partid mic, dar ambițios, s-a implicat profund în organizare, poate chiar exagerînd nițel cu ideea obținerii unor bani pe seama mitingului prin amplasarea unor protestatari din carton în piață.

Cert e că omul a postat, energic, în toată perioada anterioară protestelor zeci de mesaje mobilizatoare pe Facebook, zilnic, preluate și rostogolite și de tatăl său, plus articole semnate în presă. Mai toate însoțite de fotografia sa zîmbitoare. De fapt, e creditat chiar cu ideea mitingului diasporei, care ar fi apărut în urma unei postări a sa, în luna iunie.

Ieri, a fost prezent la datorie, în Piața Victoriei, îmbrăcat în negru, în ciuda căldurii sufocante, și s-a agitat din greu.

De ce ar fi asta o poveste tristă?

Pentru că, în ziua de 1 august, unicul copil al cetățeanului, o fetiță superbă de trei ani, a murit înecată în piscina vilei din Franța a familiei. Una bogată.
Trei zile mai tîrziu a fost înmormîntată.
Soția cetățeanului e însărcinată în luna a noua; șocul și tristețea i-ar putea produce mari probleme în această perioadă.

Și totuși, tatăl îndoliat, ca și bunicul, se preocupă de soarta guvernului Dăncilă.

De ce e o poveste stupefiantă?
Pentru că îți ridică întrebarea: chiar merită? (B.I.)

http://inpolitics.ro