În zare se zărește o mogâldeață. E departe, încă. Deodată, Muntele Sfânt se cutremură din toate încheieturile. Străjerul cel neclintit, Străjerul Împietrit, tresare în timp ce capătă proporții fantastice, de megalit, de titan prometeic. A înțeles că Cel Promis, urcă Muntele Sfânt în căutare de răspunsuri, în căutarea Cinstei a Dreptății și a Adevărului, concepte pe care s-a clădit această lume.Glasul cel din Timpuri, ce seamănă a trăznet în plină furtună se face din nou auzit:
– A sosit vremea Străjere! Vezi acel om ce se apropie șovăind?
– Îl văd, Mărite Străbune! El să fie oare? Să fie el Omul, Fiul Luminii, Cavalerul Paladin, Cel în care Poporul din Vale se va mântui?
– Este posibil să fie! Încă șovăie, nu știe pentru ce vine și ce îl așteaptă. El caută răspunsuri! Caută Dreptatea, Cinstea și Adevărul. Dă-i acele răspunsuri! Arată-i Calea! Arată-i Dreptatea, Cinstea și Adevărul, concepte pe care s-a clădit această lume și din care a luat ființă Nemul Lui. Acel om e sincer, și caută mântuirea neamului său. Dăruiește-i tot ce îi poți dărui. Nu ne va dezamăgi. El va fi solia noastră pentru Neamul Nostru Cel din Vale, Neamul Cel din Timpuri.
– Așa să fie Mărite Străbun și așa va fi!
– Așa să fie, zău!
– Aho!
……………………………………………………………………………………………………..
Legenda poate fi accesată și citită pe siteul CONFLUENȚE LITERARE, în linkul de mai jos:
