Pentru cei care doresc să facă un pas în afara dogmei și să o evalueze în mod obiectiv, acest articol este pentru voi.
O voi spune direct și vă va șoca pe mulți:
Nu există nicio „rezistență la antibiotice”.
Iată un articol publicat de niște microbiologi care NU sunt Stefan Lanka (adică sunt niște ignoranți) despre un fenomen (real) pe care ei pur și simplu nu sunt în stare să-l priceapă.
https://www.mdedge.com/pediatricnews/article/38175/amoxicillin-failure-strep-throat
Avem aceste două citate cruciale:
„Eșecul penicilinei în eradicarea faringitelor streptococice a fost documentat tot mai frecvent începând cu anii 1980, cazurile de eșec crescând de la doar 5% în anii 1950 la aproximativ 35% în prezent.„
„Rezistența tradițională la antibiotice nu pare a fi motivul. De fapt, nu există absolut nicio rezistență in vitro a streptococilor din grupa A (GAS) la penicilină sau amoxicilină (sau cefalosporine).„
Ei, dar fiindcă autorii sunt microbiologi sadea din sistemul alopat și nu sunt Stefan Lanka, singura lor explicație este „hopa, o fi magie”, așa că vom ignora părerea lor.
Vedeți voi, nimic din ceea ce descriu băieții ăștia nu are sens din perspectiva teoriei germenilor. La urma urmei, perspectiva teoriei germenilor este:
- „antibioticele distrug microbii”,
- „simptomele dispar”,
- „dispar simptomele *deoarece* se distruge cauza bolii”, deci
- „cauza principala a bolii sunt microbii”
Atunci totul se potrivește.
Doar că nu se potrivește.
Antibioticele tot distrug acei germeni, deci germenii NU au devenit rezistenți.
Aceasta, doamnelor și domnilor, este esența dogmei: realitatea este că pentru marea majoritate a oamenilor – chiar și pentru nevacciniști – este imposibil să iasă din dogmă și să o evalueze ca și cum ar fi auzit-o pentru prima dată. Așadar, acești cercetători au venit cu explicația „hopa, o fi magie” tocmai pentru că niciodată mintea lor îndoctrinată nu ar fi putut realiza că însăși observația lor era de fapt dovada definitivă a faptului că întreaga teorie a germenilor este fie o teorie greșită, fie o minciună abjectă.
Faptul că antibioticele încă distrug germeni în organismul oamenilor ale căror simptome nu se ameliorează după antibiotice ne spune că antibioticele nu ne vindecă niciodată. Cu siguranță, ele *pot* cauza reducerea simptomelor, dar aceasta nu se întâmplă deoarece ar anula cauza profundă a bolii (3).
Mai avem o dovadă suplimentară că rezistența la antibiotice este o aberație – de exemplu, infecțiile recurente la persoanele care iau antibiotice sau faptul că deja la scurt timp după invenția antibioticelor a apărut și teoria „rezistenței la antibiotice” și totuși le folosim cu spor și astăzi (în 80 de ani toți germenii aveau timp să devină rezistenți, nu credeți?).
Observația făcută și publicată de cercetătorii noștri este însă mai mult decât suficientă.
Nu există nicio rezistență la antibiotice.
Silogismul nostru inițial pur și simplu nu este corect – intră cu capul în zid la punctul (3) și prin urmare (4) nu este o concluzie valabilă.
Antibioticele reduc adesea simptomele, dar nu pentru că ar rezolva cauza profundă. Corpul nostru efectiv intră într-o altă stare de luptă atunci când se confruntă cu acest atac chimic, iar în această stare de luptă, datorată otrăvirii celulare prin antibiotice, simptomele de moment sunt adesea atenuate (pe termen scurt), deoarece organismul trebuie să-și concentreze toată energia pentru a respinge atacul chimic. Acest lucru are sens în totalitate atunci când înțelegeți legile biologice ale naturii (Noua Medicină Germanică), care explică prin bifazicitatea bolilor faptul că cele mai multe dintre simptomele alea „rele” apar exact atunci când suntem în faza de vindecare. Niciodată nu te simți bolnav și letargic atunci când te confrunți cu un pericol, ci dimpotrivă, atunci ești încordat și în alertă și stres continuu; începi să te simți rău abia *după* ce ai depășit pericolul!!
Apropo, demonstrația merge și în sens invers.
Adică avem antibiotice care nu distrug germeni, dar reușesc să suprime simptomele! Hopa, o fi tot magie 🙂
Na ,halo !?Si pana la urma daca face prostul pneomonie ,ce facem?
pai…cam ca „prostu” ne-am ruga la Dumnezeu sa nu fim rezistenti la antibiotice( cum aud colege de serviciu ca sunt, si schimba cite 4-5-6 tipuri pina doar doar isi fac efectul cit de cit, si lungesc boala cite un am de zile fara exagerari!… altfel pur si simplu murim…nu ca ar suferi planeta prea mult din cauza asta( sau deloc), dar ne ar cam da noua pesonal planurile peste cap…un picutz 🙂
Rezistenta la medicamente o da Augumentin .Toti medicii de familie au o problema cu tampenia de-i zice Augumentin (amoxicilina dar in cantitati mari)-scump si daca scapi cu stomacul fara sa-l faci franjuri ,sigur te alegi cu candida si daca raceala revine (si-n cele mai multe cazuri revine ) nu-si mai face efectul nimic pt ca amoxicilina inghitita inainte ti-a distrus flora microbiana .Dar am intalnit un doctor de milioane care mi-a scris clorferamin si ceva pt refacerea florei si in fiecare toamna 2 cutii de B Complex si ghici ce :in 5 ani am racit o singura data si a mers fara antibiotic iar o inflamatie urata la un dinte a mers cu ampicilina .