Imaginează-ți cum ar fi dacă ai putea să îți iei animalul de companie la locul de muncă în fiecare zi. Ei bine, angajații acestei companii japoneze nu trebuie să-și imagineze. Au voie să-și ia animalele la muncă în fiecare zi, și unele dintre ele locuiesc acolo.
Metoda lor de relaxare din această țară celebră pentru cetățenii ei dependenți de muncă și afectați de anxietate merită povestită. Așadar, iată încă o dovadă că oamenii și animalele sunt parteneri naturali și că se pot ajuta reciproc.
1. Birourile de la Ferray Corporation, o companie IT din Tokyo, arată ca orice alt loc de muncă modern, cu excepția unui amănunt: sunt pline de pisici.
2. Managerii companiei erau îngrijorați de nivelurile de stres ale angajaților. Știau că prezența animalelor poate ajuta la reducerea anxietății, însă, cum în Tokyo există multe apartamente minuscule, proprietarii acestora interzic animalele de companie.
3. Așa că managerii au venit cu o idee: să-și plătească angajații să adopte sau să salveze pisici. Pisicile trăiesc în birouri, iar pentru angajați este ușor să intre în contact cu ele și să-și ia doza zilnică de drăgălășenie.
Citește și 10 curiozități despre pisici, companionii noștri capricioși
4. Ideea a captat imediat atenția angajaților. Mulți s-au alăturat proiectului și au primit 5.000 de yeni (aproximativ 190 de lei), pentru fiecare pisică pe care o salvau sau o adoptau. Unii au adoptat chiar mai multe pisici!
5. Soluția a fost încununată de succes. Managerii au raportat că productivitatea a crescut, nivelul de stres a scăzut și comunicarea la birou s-a îmbunătățit substanțial.
6. Însă nu doar oamenii au beneficiat de pe urma programului. Pisicile duc acum o viață sigură și confortabilă, departe de pericolele de pe stradă, și au o casă și o familie mai mare decât și-ar fi putut imagina.
Ce soluție benefică! Crezi că și alte companii ar trebui să adopte ideea? Spune-ne părerea ta în secțiunea pentru comentarii!
Ce sufletele minunate…Am avut si eu un motan Birmanez…eu ii ziceam imparatul pisicutelor…era deosebit de frumos si avea ochii albastrii ca cerul…din nefericire m-a parasit acum 2 ani…eu nu am crezur niciodata ca va murii…avea 18 ani…este fff dureros…eu iubesc nespus de mult toate animalutele si pasarelele !
Sunt o civilizatie si o cultura aparte. Sunt la ani lumina inaintea noastra.
Asta pe timp de pace, dar cind e razboi o iau razna rau de tot!