pentru că asta le-ar reduce puterea de coerciţie şi şantaj; iar în unele ţări – mai ales în SUA, Marea Britanie – capitaliştii urmăresc chiar negarea totală a dreptului muncitorilor la asistenţă socială, pentru că, pe măsură ce producţia este din ce în ce mai automatizată, interesul capitaliştilor în a permite clasei muncitoare să se reproducă e din ce în ce mai scăzut (muncitorii primesc un salariu nu ca reprezentând o parte din munca lor, ci pentru a-şi putea reproduce puterea de muncă).
Practic capitaliştii sunt interesaţi doar ca ei să consume, din veniturile în bani, pe care tot capitaliştii le controlează.
Cu cât o categorie e mai înrobită, îndoctrinată, supusă, şi nepericuloasă pentru clasa conducătoare, cu atât e mai răsplătită cu resurse de consum (venituri în bani) mai mari (de exemplu, publicitarii), deşi valoarea socială a muncii lor e fix zero (oamenii nu pot mânca, bea şi respira bani).
