Prezent în Serbia acum ceva timp, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat cu seninătate că ,,v-am bombardat ca să vă salvăm”, cu referire la evenimentul declanșat acum 20 de ani, pe 24 martie 1999, cînd NATO a început o campanie de bombardament care a ținut ,,doar” 78 de zile. În acest timp au murit mii de militari și civili, iar Serbia a fost dată înapoi cu cel puțin 40 de ani. Așa cum realitatea ne arată, pagubele pe care NATO le-a provocat Serbiei au depășit 200 de miliarde de dolari. Peste toate acestea, există suspiciuni rezonabile că în bombardamente s-a folosit muniție interzisă, uraniu sărăcit, astfel încît multe cazuri de cancer din prezent, i se cauzează.
Au trecut 20 de ani, lumea se pare că a început să uite, iar sîrbii sînt pe cale să declanșeze primăvara balcanică, un soi de avanpremieră la ceea ce urmează să se întîmple, în curînd, în Balcani. Imediat ce Belgradul a refuzat propunerea secretarului general al NATO care, probabil, se referea la aderarea Serbiei la NATO și la ieșirea ei din neutralitate și, implicit, din zona de prietenie cu Rusia, uite că sîrbii au ajuns la concluzia că mass media lor nu e liberă, că, de fapt, președintele Aleksandar Vučić este un dictator, că, de fapt, nu există democrație în Serbia.
Se simte aici un miros occidental de primăvară revoluționară, fie ea portocalie, balcanică sau cine mai știe cum. Scenariul de la Kiev se repetă, doar că nu are aceiași parametrii încă. Opoziția minoritară dorește cu orice preț să preia puterea, așa că nu va aștepta alegerile și va forța căderea regimului actual. Curînd vom asista, probabil, la o presiune atît de mare, încît președintele are să fie forțat să demisioneze, mai ales că s-a demonstrat că niște sînge în piață și o presă pe măsură pot face minuni, așa cum a fost la Kiev.
Acum, la 20 de ani distanță, este evident pentru mulți că este o chestiune de timp pînă cînd Serbia va reveni în zona de interes a Occidentului, și asta numai pentru că acolo se injectează o grămadă de bani și multă manipulare în mințile întunecate ale unor politicieni. Așa cum banul și dezinformarea au făcut praf Iugoslavia, aceleași metode vor educa Serbia rebelă și o vor aduce în brațele calde ale Uniunii Europene și ale NATO. Nu mai contează că în urmă cu 20 de ani au pierit oameni, uciși de bombele aducătoare de libertate ale Occidentului, nu mai contează cancerul care omoară în continuare sîrbi, nu mai contează că NATO a încălcat tot ce însemna drept.
Nu mai contează nimic acum decît că Serbia nu are presă liberă așa că trebuie să suporte iar un întreg calvar economic și mediatic, un alt război, pentru ca ea să devină europeană și nord-atlantică.
Ar fi de rîs, dacă nu de plîns. Balcaniada primăvăratică este în plină desfășurare. În Serbia este deja, în Muntenegru este, chiar și prin Albania este, dar acolo nu îmi este clar motivul. Ce este, totuși, evident în această acțiune, este faptul că nu sînt țări membre UE. Muntenegru este de curînd membră NATO și doar atît. Posibil ca o agitație la nivelul acestor țări să fie în interesul unei alte țări, non UE, evident, care va profita de acest lucru pentru a-și consolida poziția în Europa. Militar și, automat, ca piață de desfacere. Rămîne să vedem ce are să urmeze, cert este că mulțimea de la Belgrad este pe punctul de a declanșa un nou seism zonal ale cărui efecte le vom vedea curînd, chiar din acest an.
În toată această poveste, interesant este faptul că Serbia este pe punctul de a-și pierde din statutul de ,,stat”. În timpul celor 78 de zile de bombardament NATO, mulți au suferit.
Asistăm în prezent la o luptă acerbă pentru supremația mondială. SUA au acaparat cam tot, economic vorbind, pentru că militar nici nu este nevoie. Acolo unde nu sînt baze militare, există alte pîrghii de control, fie că sînt financiare, fie diplomatice.
SUA dispun de o influență imensă la nivel global. După 24 martie 1999, cînd NATO a bombardat Serbia și Muntenegru, toate legile internaționale s-au resetat, și omenirea a intrat într-o perioadă de haos, pe o pantă care ne va duce într-un punct foarte fierbinte, la un cataclism major, fie el social, fie economic sau militar. Cei care au acum inițiativa, Occidentul, nu o vor lăsa pînă cînd nu vor cîștiga tot ce și-au propus.
În acest an se împlinesc 20 de ani de cînd Serbia a fost bombardată timp de 77 de zile de către NATO, această organizaţie militară paşnică, din care facem şi noi parte. Organizaţie al cărei rol nu este altul decît acela de a direcţiona nişte bani acolo unde trebuie, un fel de taxă de protecţie, şi cam atît. Nu ştiu cîţi îşi mai amintesc de acele vremuri.
Acum, la 20 de ani de atunci, un secretar general al NATO, prezent la Belgrad, a declarat nonșalant că motivul bombardamentului a fost eliberarea sîrbilor. În urmă cu cîteva zile, cu ocazia sărbătoririi zilei naționale a Serbiei, președintele american l-a felicitat pe președintele sîrb, Aleksander Vučić, și l-a sfătuit cu căldură să recunoască Kosovo, întrucît doar așa Serbia va putea să guste din pocalul prosperății. Nu știu cum au reacționat guvernanții sîrbi în fața celor cei care le-au dat sfaturi pozînd în băieți buni, care îi iau de proști în felul acesta și, eventual, să îi și păruiască puțin.
Kosovo este aproape pierdut, de fapt este chiar pierdut, sîrbii vor musai să intre în Uniunea Europeană fără măcar să intuiască cît de mult vor pierde dacă acest lucru se va întîmpla. Acum, la 20 de ani de la acel moment, la 29 de ani de la începutul calvarului, multe din momentele cheie care au făcut ca sîrbii să fie văzuți ca niște criminali, nu au fost încă elucidate. Nu am să le enumăr aici, dar, pe măsură ce timpul trece, se văd tot mai clar influența și acțiunile CIA în acel spațiu, începînd cu 1990, acțiuni aflate încă în derulare. SUA nu va permite ca Serbia să rămînă prietenă cu Rusia, așa cum nici Uniunea Europeană nu va lăsa libertatea de alegere acestei țări în ceea ce privește politica sa externă, dar și internă.
Alegînd un drum în care să se accepte independența Kosovo, întrebarea pe care orice om normal la cap o pune Belgradului este: dacă tot ajungeți acolo unde au vrut de fapt occidentalii, atunci de ce v-ați războit cu ei? De ce au murit oamenii ăia, nevinovați în cea mai mare parte? Ca voi să pierdeți la masa verde? Este rușinos pentru un stat să nu își respecte morții, pe cei care au pierit doar pentru că nu au vrut ca țara lor să fie ciuntită.
Resetare, da. Si distrug monumentele istorice. Poporul isi uita adevarata istorie si este ‘educat’ la scoala „noua istore”. Ceea ce e prezentat legat de Serbia e valabil si la noi. Si noi avem impresia ca altii sunt mai destepti si sa vina sa ne spuna ce sa facem (autoritatea e atat de „importanta”! Ah, da, au bani, deci „vin sa ne ajute”. Ha! Ha!).