„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! (3-4-5)

„Unde-i baba, să-i rup laba?” La Grupul pentru Dialog Social nășit de George Soros și Silviu Brucan! ( 1-2)

 

Legată de statul subteran prin Grupul pentru Dialog Social soroșist, precum cățeau țiganului de căruța cu coviltir, Brîndușa Armanca „latră” în revista „22” a GDS-ului – susținută financiar de statul român, adică plătită din banii tăi și ai mei! – la toți cei care deranjează mersul spre globalism.

Respectiva femeie „bugetivoră” a beneficiat de mai multe sinecuri oferite ca recompense de sistem: directoare a studioului din Timișoara a TVR (1997-2003), membră a Comitetului Director al Societății Române de Televiziune (1997-1999) și directoare a filialei Institutului Cultural Român de la Budapesta (2006-2012), unde s-a simțit ca peștele în apă, maghiara fiind limba ei maternă. A predat pe bani frumoși jurnalistică la Universitatea de Vest din Timișoara (1994-2004), cunoscută ca antiromânească și secesionistă, iar acum este profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, după o scurtă „escală” la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu (2004-2005), ambele de aceeași orientare ostilă românilor ca și surata lor timișoreană.

    O mai ţineţi minte pe Duşi Armanca? Unor ziarişti le prieşte în conul de umbră

După ce a făcut vâlvă ani de zile în studioul TVR Timişoara, prin sălile tribunalelor şi s-a războit cu toată lumea, celebra ziaristă Brânduşa Armanca a intrat într-un total con de umbră. Nimeni, la Timişoara, nu mai pomeneşte nimic despre ea. Firesc, cei de la TVR Timişoara nu mai vor să îşi aducă aminte. La fel şi cei de la Universitatea de Vest. Din ambele locuri, ziarista a plecat cu scandal şi procese, unele câştigate altele nu, însă nimic pentru o cauză pierdută.

După prolificii ani de haiducie gazetărească de la începutul anilor ’90, când făcea echipă cu o altă amazoană a presei timişorene şi se bucurau de protecţie, atenţii şi cadouri (gen maşini de spălat, mixere de bucătărie şi excursii de shopping) din partea unor persoanje controversate ale lumii arabe din Timişoara, astăzi oneşti oameni de afaceri, Armanca şi cealaltă amazoană au găsit un nou mijloc pentru a practica cu spor traficul de influenţă: dosarul „Forfecuţa” şi prietenia cu procuroarea Constanţa Cârstea.

Sfârşitul de secol XX i-a adus doamnei Armanca mulţi duşmani şi antipatie din mediul gazetăresc şi din cel univeristar, în care se infiltrase cu un doctorat încă neonorat prin metode ortodoxe. După instalarea lui Traian Băsescu la Cotroceni, Armanca, fost cenzor pentru publicaţiile de limbă maghiară pe vremea lui Ceauşescu, s-a orientat spre Bucureşti. Aici nu a mai funcţionat nici prietenia cu Cornel Nistorescu şi nici cu alţi şefi de ziare, astfel că a intrat într-un stagiu de reciclare pe domeniul informativ extern. Durataacestuia, ce coincidenţă, exact cât Armanca s-a flendurat cu o emisiune gen interviuri cu mari români la televiziunea de nişă Naţional TV.

Imediat după aceea, Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe, s-a trezit cu Brânduşa la uşa ministerului, cu bagajul gata făcut şi investitura pentru funcţia de director al Institutului Cultural Român din Budapesta.

Prima mişcare a Brânduşei, imediat după instalarea în capitala ungară, a fost invitarea la ICR Budapesta, a unui grup de ziarişti timişoreni, aleşi pe sprânceană. Chefuri, cazare, cadouri şi amabilităţi, în schimbul unei linişti totale asupra activităţii ICR Budapesta în presa de Timişoara.

Aici au intervenit mai mulţi ziarişti cu caracter mai tare, din Bucureşti, care şi-au dat seama că doamna Armanca duce o viaţă de huzur pe banii publici ai minsterului de externe. Mai grav, ei au descoperit şi alte activităţi, cel puţin interesante lae directoarei ICR Budapesta, adică încurajarea extremiştilor maghiari pe banii statului român.

Fără să neimplicăm încă într-o anchetă pertinentă asupra subiectului, vă vom prezenta dezvăluirile făcute de câţiva reputaţi ziarişti bucureşteni, care nu se simt cu musca pe căciulă că au dormit o noapte li au băut un coniac la conacul ICR Brânduşa Armanca, unde soţul ei, domnul Doru, îi  mai şi plimba pe la cumpărături, cu Peugeotul 407 din banii contribuabilului. Normal, oricine se simte mai tare cu un paşaport diplomatic în mână.

Sursa: https://mafiadintimisoarareloaded.wordpress.com/2009/01/04/o-mai-tineti-minte-pe-dusi-armanca-unor-ziaristi-le-prieste-in-conul-de-umbra/

 

Legată de statul subteran prin Grupul pentru Dialog Social soroșist, precum cățeau țiganului de căruța cu coviltir, Brîndușa Armanca „latră” în revista „22” a GDS-ului – susținută financiar de statul român, adică plătită din banii tăi și ai mei! – la toți cei care deranjează mersul spre globalism. Respectiva femeie „bugetivoră” a beneficiat de mai multe sinecuri oferite ca recompense de sistem: directoare a studioului din Timișoara a TVR (1997-2003), membră a Comitetului Director al Societății Române de Televiziune (1997-1999) și directoare a filialei Institutului Cultural Român de la Budapesta (2006-2012), unde s-a simțit ca peștele în apă, maghiara fiind limba ei maternă. A predat pe bani frumoși jurnalistică la Universitatea de Vest din Timișoara (1994-2004), cunoscută ca antiromânească și secesionistă, iar acum este profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, după o scurtă „escală” la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu (2004-2005), ambele de aceeași orientare ostilă românilor ca și surata lor timișoreană.

    Noua Securitate: Caracatia ICR – „bratul” Budapesta-Brandusa Armanca

Dupa instaurarea puterii portocalii, in decembrie 2004, Brandusa Armanca a cistigat procesul intentat TVR-ului pentru desfacerea contractului de munca (disciplinar, in urma batailor si scandalurilor cu Marascu) folosindu-se de o scrisoare pe care i-a trimis-o noul PDG al TVR, Tudor Giurgiu (si el, ofiter acoperit al SIE si pusculita), in care, acesta o lauda si-i dadea toate elementele necesare pentru folosirea scrisoarii, in instanta. Astfel a dovedit ca TVR-ul „isi recunoaste greseala si o doreste inapoi „!

In septembrie 2006, H. R. Patapievici o numeste in functia de director al ICR Budapesta pe Brandusa Armanca ” ofiter al vechiului regim cu potential de a fi reciclat„.

Desi la prima vedere, numirea doamnei Armanca in aceasta functie, poate aparea ca fiind strans legata de prietenia acesteia cu vicepresedintele ICR Mircea Mihaies, lucrururile nu stau chiar asa. Asa cum am mai aratat, Brandusa Armanca a fost trimisa la Budapesta nicidecum pentru a promova Romania, prin cultura, ci pentru munca informativa. In slujba cui? A Serviciilor, desigur. Care Servicii? Cititi si va veti da seama…

Cel mai scandalos exemplu in sensul celor scrise mai sus, este evenimentul organizat de ICR, in decembrie 2007, la Palatul Duna din Budapesta. In cadrul acestei gale- extrem de fastuoasa si de costisitoare- s-au acordat Premiul pentru excelenta culturala al ICR Budapesta si Premiile media ale ICR Budapesta. Cele doua premii au fost acordate scriitorului Esterházy Peter si jurnalistului Cselényi László , si au constat intr-o suma imensa de bani: 15.000€. Trofeele si banii au fost inmanate chiar de catre Horia Roman Patapievici (prezent si el la aceasta gala) .

Premiul pentru media al ICR Budapesta a fost decernat jurnalistului Cselényi László – regizor si realizator de televiziune, din 2005 preşedintele DUNA TV. László este extrem de cunoscut pentru opiniile sale profund anti-romanesti, si pentru calitatea domniei sale de militant de frunte al miscarii pentru autonomia etnicilor unguri din Romania. Dealtfel, de cand Cselényi László a devenit director al DUNA TV, Romania este prezentata in emisiunile acestui post tv maghiar, in cele mai sumbre culori. Cine cunoaste limba maghiara si urmareste DUNA TV, stie exact despre este vorba.

Chiar daca stia toate aceste lucruri despre László, Brandusa Armanca hotaraste sa ii acorde Premiul pentru media al ICR Budapesta si argumenteaza in scris alegerea facuta conducerii centrale a ICR-ului: „Premiul i se acordă lui Cselényi László pentru deschiderea faţă de valorile culturii manifestată în calitatea sa de lider de opinie. Ca preşedinte al „televiziunii ungurilor de dincolo de graniţe”, cum se defineşte canalul DUNA TV, a echilibrat strategiile postului cu o viziune largă care respectă diversitatea şi multiculturalitatea ca valori europene.”

Nu numai ca domnul Patapievici nu a fost de acord cu premierea acestui jurnalist, ba mai mult, presedintele ICR-ului a girat actiunea ticaloasa a Brandusei Armanca, deplasandu-se la Budapesta pentru acea paranghelie de la Palatul Duna, alaturi de Andrei Plesu si si de Mircea Mihaies. (foto sus)

Dincolo de faptul absolut revoltator ca BANII STATULUI ROMAN, sunt cheltuiti cu lejeritate (sau nesimtire?!) de nababi, de catre personajele din fruntea ICR-ul, ce concluzie se mai poate trage?! Doar aceea ca ofiterii acoperiti ai Noii Securitati (Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Brandusa Armanca) promoveaza ORICE (din BUGETUL STATULUI ) in strainatate, numai interesele Romaniei, NU!

Judecati si voi…

Publicat în Bleah!, Culturnici, Niste presari

       Noua securitate: Caracatita ICR – „bratul” Budapesta- Brandusa Armanca (II)

Au fost destui cei care, dintr-un motiv sau altul, s-au inghesuit sa ne spuna ca ne ocupam de linsaje, si ca in fond nu are nicio importanta ce au facut inainte, cei care conduc astazi ICR-ul – functionari ai statului roman.

Ei bine, este extrem de important sa stim cu ce s-au ocupat cei care compun gasca lui Patapievici, pentru ca numai asa vom reusi sa intelegem , de ce actiunile din prezent ale acestora nu au absolut nimic in comun cu interesul public romanesc, pe care in mod teoretic, acestia ar trebui sa il serveasca.
Imaginea de „societate civila” sau de „voce a poporului” fabricata de serviciile secrete, celor care compun gasca de mai sus, este folosita numai pentru a manevra marea masa a votantilor, si pentru a influenta opiniile cercurilor decizionale externe.

Mediocrii, labili psihic, paranoici, toti acesti „intelectuali-crema societatii civile” reprezinta fauna apta de a deveni instrumentul de lucru al noii Securitati. Toate serviciile (indiferent de menirea lor legala) se bat in acesti ani pentru „piata” interna, pentru puterea de a gestiona Romaniapentru un orizont de timp cat ma lung. Putere, bani, mondializare (si serviciile secrete traverseaza acest proces). In rest vorbe goale pentru Rapoartele anuale din Parlamentul Romaniei.

Unul din „bratele” importante ale caracatitei portocalii de la ICR– directorul ICR Budapesta BRANDUSA ARMANCA , nu face nici domnia sa, exceptie de la regula enuntata anterior.

Armanca face parte din categoria „ofiteri ai vechiului regim cu potential de a fi reciclati„. Ceea ce s-a si intimplat. In pregatirea preluarii puterii portocalii a existat o retea bine construita: Mona Musca (raspundea in primul rind de gestionarea „societatii civile”, dar se lega foarte bine si cu „presa”), Raluca Turcan, Mircea Toma, Ioan T. Morar (prieten intim al lui Mihaies), Preoteasa (de la Hotnews), cei trei corifei de la CNSAS- Patapievici, Dinescu si Plesu, Rodica Culcer si fostul ei sef si mentor Iosif Boda, si multe alte cozi de topor (nu neaparat constiente ci doar „trepanatii”), plus mercenarii de serviciu. Garnizoana portocalie si-a facut comandamentul la RealitateaTV de unde coordona toate celelalte unitati combative: Evz, Hotnews, Catavencu si celelalte segmente de presa care nu erau complet ocupate ci doar partial.

Asadar, pentru o cat mai buna intelegere a prezentului, iata noi amanunte din trecutul profesional al doamnei Brandusa Armanca– subalterna domnului H. R. Patapievici:

1. Numita la conducerea TVR Timisoara in 1996, Brînduşa Armanca a condus studioul TVR Timisoaracu cumul de funcţii, fără a avea cartea de muncă adusă de la Universitatea de Vest, acolo unde işi avea activitatea de bază, la SRTVşi fără a ocupa postul prin concurs sau examen.
2. Deşi avea două norme întregi ( la Universitate şi la televiziune), în 1998spre exemplu a reuşit să acumuleze peste 110 zile de deplasări, din care: în ţară 47 zile lucrătoare, adică peste 2 luni lucrătoare şi peste 65 de zile calendaristice în străinătate (circa 15 zile in Austria, o săptămână în Germania, deplasări scurte de una sau două zile în Ungaria, Iugoslavia, în Portugalia – 6 zile, Franţa – 21 zile, Grecia – 10zile, Moldova, 8 zile la Strasbourg )
3. În acelaşi timp realizatorii de emisiuni erau obstrucţionaţi la deplasări cu echipă de filmare în străinătate (Vasile Bogdan, premiat în mai multe rânduri cu premii APTRi s-a aprobat deplasarea în Germaniadar fără cameră de luat vederi – pentru realizarea unui documentar despre organistul Fr. Metz şi acesta a fost obligat să închirieze pe banii lui o cameră, iar copierea de pe caseta HI 8 s-a realizat la un studiou privat din Timişoara, tot pe bani proprii, deşi filmul era pentru TVR Timişoara) şi, culmea, în acelaşi timp a fost împrumutată gratuit o cameră unei delegaţii a Poliţiei, care se deplasa în Danemarca o săptămână, fără ca prin acest gest TVR Timişoara să beneficieze de exclusivitatea unor ştiri de la poliţie.
4. Cât timp a fost director, Armanca a realizat, chiar dacă prin regulament i se interzicea, emisiuni. Uneori a schimbat chiar formatul emisiunilor pentru a sluji intereselor proprii sau ale grupării sale. „Din aproape în aproape” specializată în reportaje s-a transformat în talk-show, aşa cum „Grădina tranziţiei” şi „Lumea în mişcare”, emisiuni de dezbateri sociale s-au transformat în dezbateri turistice sau s-a amânat o anchetă la zi despre scandalul privatizării combinatului de industrializarea lemnului din Caransebeşşi blocarea şoselei europene de oamenii nemulţumiţi şi s-a difuzat în schimb un material semnat de Brînduşa Armanca despre poluarea Tisei, eveniment petrecut cu un an în urmă (să fie doar întâmplătoare coincidenţa ca acest material să fie difuzat în aceeaşi perioadă în care România a fost dată în judecată pentru respectiva poluare?!
5. Pentru a-şi exploata la maximum poziţia de director, a înfiinţat asociaţia „Videovest” (cu sediul în clădirea televiziunii publice din Timişoaraşi ai cărei membri fondatori au fost de voie de nevoie în principal angajaţii cu funcţii de răspundere din studio), prin intermediul căreia a organizat Festivalul Televest, la care şi-a atribuit chiar şi marele premiu. Trebuie menţionat că în fiecare an Televestulînseamnă un efort imens pentru angajaţii studioului, care şi aşa sunt mai puţini decât la celelalte studiouri teritoriale, la acelaşi număr de ore de difuzare, înseamnă zeci de ore de vizionare şi montaj pe aparatele televiziunii, multe minute de promovare pe spaţiile televiziunii publice la ore de vârf, cheltuieli diferite (400 – 500 de faxuri, 600 de telefoane, casete VHS, invitaţii, protocol, salarii ş.a.). Ar fi trebuit ca eforturile TVR Timişoarasă se concentreze pe programele sale si mai putin pe un festival care nu înseamna decât promovarea intereselor unei conduceri.
6. În urma memoriului de la începutul anului 1999, 8 dintre cei 10 semnatari au fost înlăturaţi sau „convinşi” să plece din TVR: Tiberiu Ceia (fostul director), Lia Lucia Epure (publicist comentator), Mihai Junea (realizator de emisiuni), Melania Kaitor (reporter), Ximena Munteanu (reporter), Raico Cornea (fost corespondent de război al TVR în Iugoslavia), Marius Bucur (regizor), Alfred Schuppler (operator). Mai apoi un alt fost director al TVR Timişoara, Bogdan Herzog, fondatorul studioului, scârbit de tot ceea ce se întâmplă, a ieşit la pensie înainte de termen.
   În urma memoriului, domnul Ovidiu Grecea a dispus la sfârşitul anului 1999, constituirea unei comisii mixte care sa analizeze problemele studioului TVR Timisoara. Acesta a fost încă un prilej de autovictimizare pentru Brînduşa Armanca. Ea a organizat o conferinţă de presă pentru a „da în vileag” faptul că televiziunea publică este verificată în mod abuziv de prefectură, poliţie, inspectorul şef de la cultură, finanţe.

Cand in sfarsit, dupa multe alte „zburdalnicii”, doamna Armanca a fost inlaturata din functia de director, parea ca activitatea studioul TVR Timisoara a revenit la parametri normali. Nici vorba, insa!

Sursa: Noua securitate-partea a II-a. Caracatita ICR – „bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

 

Legată de statul subteran prin Grupul pentru Dialog Social soroșist, precum cățeau țiganului de căruța cu coviltir, Brîndușa Armanca „latră” în revista „22” a GDS-ului – susținută financiar de statul român, adică plătită din banii tăi și ai mei! – la toți cei care deranjează mersul spre globalism. Respectiva femeie „bugetivoră” a beneficiat de mai multe sinecuri oferite ca recompense de sistem: directoare a studioului din Timișoara a TVR (1997-2003), membră a Comitetului Director al Societății Române de Televiziune (1997-1999) și directoare a filialei Institutului Cultural Român de la Budapesta (2006-2012), unde s-a simțit ca peștele în apă, maghiara fiind limba ei maternă. A predat pe bani frumoși jurnalistică la Universitatea de Vest din Timișoara (1994-2004), cunoscută ca antiromânească și secesionistă, iar acum este profesor la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, după o scurtă „escală” la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu (2004-2005), ambele de aceeași orientare ostilă românilor ca și surata lor timișoreană.

Brandusa Armanca a declansat o serie de scandaluri, menite sa torpileze credibilitatea a tot ceea ce purta marca TVR.

* XI 2002 – interviu, Evenimentul Zilei de vest: desfiinţare contracandidaţi pentru postul de director (nu a fost sancţionată pentru defăimarea angajaţilor TVR; potrivit ROF).
* 17 XII 2002 -în direct pe TVRT – „Zi de doliu” cu titlul „Profitorii Revoluţiei”: BA îi atacă pe oamenii de afaceri Ovidiu şi Marius Cristescu care s-ar ocupa cu spălare de bani, trafic de ţigări (caseta martor va fi trucată, dar există şi o copie de amator). Fraţii Cristescu solicită PDG al TVR şi CNA drept la rectificare şi acesta va fi acordat.
* 20 XII 2002 – ameninţări la SRTv că va distruge candidaţii la funcţia de director
* 21 XII 2002 – reacţie a Asociaţiei Victoria, a Luptătorilor din Revoluţia de la Timişoara că nu au fost luaţi în seamă de TVRT în cei 6 ani de când este BA director;
* 7 I 2003 – interviu de o pagină în Revista 22 – acuze nefondate la adresa unor membri ai C.A. al SRTv, a politizării concursului şi la adresa corectitudinii desfăşurării acestuia;
* 9 I 2003 – dă publicităţii o listă a intelectualilor care protestează împotriva noului director (a doua zi se va dovedi că lista era complet falsă). Reacţie împotriva BA venite din partea Societăţii ziariştilor din România şi a Sindicatului Mediavest (Timişoara, Ziua de Vest, Renaşterea bănăţeană, Prima oră, VIP în Banat);

* 15 I 2003 După validarea rezultatului concursului Armanca a organizat la sediul TVRT o conferinţă de presă ilegală, cu jigniri la adresa noului director (Ziua de Vest, Timişoara, Agenda zilei, Renaşterea bănăţeană, Evenimentul zilei de Vest)* 11 III 2003 – Întrucât s-a dat dreptul de rectificare, dar există două procese pe rol cu fraţii Cristescu pentru declaraţiile din 17 XII 2002, directorul C.Mărăscu ia decizia ca emisiunile „Pe fază” ale BA să nu mai fie în direct şi să se supună Controlului Ierarhic Redacţional potrivit ROF al SRTV.
* 3 V 2003 – Deşi nu a fost pusă în aplicare decizia privind emisiunea din 17 XII 2002, Armanca, membră a unui grup „POD” (neconstituit legal) lansează pe Internet şi se preia în presă Armaghedonul presei timişorene în care menţionează că este cenzurată (minciună sfruntata) (Evenimentul zilei de vest, Ziua de vest, VIP în Banat). Minciuna va fi reiterată în Senat de catre senatorul PRM Mihai Ungheanu şi apoi va fi preluată, fără verificare, în toate rapoartele oficiale privind presa din România
* 17 V 2003 – La Szegedin-Ungaria s-a sărbătorit un an de emisiuni „Eva magazin” la care TVR Timişoara participă, fără a exista un protocol (Agenda zilei, Timişoara, Prima oră). BA nu a prezentat niciodată un document oficial din care să rezulte modalităţile de realizare, costuri, drepturi şi obligaţii etc. (deşi pentru a colabora chiar în SRTV sunt necesare convenţii de producţie);
* VII 2003 – BA a înregistrat o ediţie a emisiunii Pe fază cu preşedintele Asociaţiei Cuponul Comtim (Creţea, membru PD) Ediţia nu a fost difuzată şi după o lună preşedintele asociaţiei a sesizat PDG şi CNA că a fost cenzurat. D-l Creţea a prezentat totul ca pe o manipulare din partea BA, că i s-ar fi interzis să apară pe post emisiunea pentru că el este de la PD. S-a dispus ca emisiunea să fie difuzată în regim de urgenţă şi au fost solicitate explicaţii BA, pe care aceasta nu le-a dat;
* 1 IX 2003 – Scandalul doctoratul Brandusei Armanca – dosarul de susţinere a doctoratului BA avea 6 carenţe şi a fost suspendată susţinerea tezei. BA declară presei că Universitatea este politizată, că sunt mârşăviile colegilor de la catedră, ale rectorului, ale celor din TVR, de unde s-ar fi timis o anonimă (Poliţia a luat declaraţii timp de 3 săptămâni de la personalul TVRT, iar presa a fost asmuţită din nou împotriva televiziunii publice: Jurnal Bănăţean, VIP în Banat, Evenimentul zilei de vest). Au fost intentate procese lui Mărăscu şi Tiberiu Ceia, dar aceştia le-au câştigat definitiv;
* 8 X 2003 – A fost desfăcut contractul de muncă al BA de la Universitate (rectorul a fost dat în judecată pentru calomnie şi acesta a câştigat);

Procese intentate de BA lui Constantin Mărăscu şi Tiberiu Ceia pentru că ar fi trimis la Universitate dezvăluirile privind deficienţele grave ale dosarului ei de doctorat. Cei doi au câştigat procesele şi a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Procesul pentru agresarea directorului (cauza desfacerii cotractului de muncă al Brandusei Armanca) a fost câştigat de C. Mărăscu, dar, paradoxal SRTV, după schimbarea PDG al TVR nu a mai continuat procesul. Mai mult, noul preşedinte, Tudor Giurgiu, a trims către Armanca o scrisoare, înregistrată în SRTV, deci oficială, în care se arată dispus la o strânsă colaborare prietenească şi la proiecte comune. Scrisoarea a fost folosită de Armanca drept dovadă a renunţării televiziunii la acţiune. Cu această ocazie a fost despăgubită cu aproape un milliard şi jumătate de lei.

Sursa: Noua securitate-partea a II-a. Caracatita ICR – „bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

https://raluca22.wordpress.com/2008/08/09/noua-securitate-partea-a-ii-a-caracatita-icr-bratul-budapesta-brandusa-armanca/

                             Caracatita ICR- astazi, „bratul de la Budapesta”

La numai cateva ore, de la incheierea emisiunii, Presedintele Senatului Nicolae Vacaroiu a anuntat ca a solicitat Comisiei de Cultura a Senatului Romaniei, demararea unei anchete privind activitatea ICR-ului.

In asteptarea demisiei gastii de la ICR New York (Corina Suteu si Cristian Neagoe), si a domnului H. R. Patapievici, poate ar fi cazul sa vorbim si despre celelalte saisprezece brate ale caracatitei securisto-mafiote, care au pus stapanire pe ICR.

Fara nicio legatura desigur, mi-am amintit o remarca mai veche, aKarinei : ” O sa ne termine securistii lui Basescu. ”

                       BRANDUSA ARMANCA – Director ICR Budapesta

CV-ul doamnei Armanca va poate spune, la o prima vedere ca este o excelenta profesionista. Iar cei malitiosi ar zice ca prietenia doamnei, cu Mircea Mihaies- vicepresedintele ICR, a propulsat-o in fruntea filialei ICR Budapesta.

Sa analizam cum stau lucrurile, si judecam la sfarsit.

Brandusa Armanca-excelenta profesionista, promovata pe „ochi frumosi-prietenosi” de catre Mircea Mihaes. Mda! Partial adevarat. Doamna Armanca este o excelenta profesionista, dar nu in jurnalism, ci in domeniul Serviciilor. Serviciile Secrete, desigur.

De-a lungul anilor, toti cei care au subestimat-o pe Brandusa Armanca (fostii colegi din TVR Timisoara), preferand sa o socoteasca mai degraba usor…excentrica, decat periculoasa, au avut parte, pana la urma, de „surprize” ingrozitoare.

Spre exemplu, bataia(fizica, la propriu) pe care doamna Armanca i-a administrat-o cu mult zel, domnului Manescu-director al TVR Timisoara,a ramas in memoria tuturor! Motivul?! Manescu indraznise sa o atentioneze ca s-a terminat cu „publicitatile mascate” . Bietul Manescu! A luat bataie la sapte coaste. Ca la Securitate.

Cum la fel, nimeni nu poate uita, „memorabilele” emisiuni realizate de Brandusa, in care „distinsa” „doamna” il injura, la modul cel mai direct cu putinta, pe Ion Iliescu. Brandusei nu-i pasa de CNA, si cu atat mai putin de sefi.

Epoletii de pe umeri si piovra securista din TVR o impinsesera in tot felul de organisme europene ale televiziunilor publice si in special a celor cu profil regional, drept pentru care Brandusa Armanca pleca foarte des in strainatate. Cu alte misiuni, mult mai importante. Chiar si decat aceea de a injura birjareste in live, guvernarea pesedista.

Inca din acele vremuri, doamna Armanca nu facea niciun secret din prieteniile stranse care o legau de cel ce avea sa devina Zeus, sau de ofiterul de Securitate (la acea ora nedeconspirat) Mona Musca, si chiar de pupila lui DragaStolo-Raluca Turcan (fosta Tatarcan).

Cu putin timp inaintea alegerilor din 2004, mai-marii TVR-ului, exasperati de scandalurile monstruoase provocate de Brandusa Armanca, si de mismasurile acesteia cu materiale publicitare mascate, au luat hotararea de a-i desface contractul de munca. Cam in aceeiasi perioada, doamna conferentiar universitar Armanca a mai reusit inca o „performanta notabila”. Aceea de a fi data afara si din Universitatea de Vest din Timisoara.

Desi Brandusa Armanca fusese recompensata imediat dupa desantul portocaliu din 2004, cu reangajarea simultana la TVR si la Universitatea de Vest, sefii din Servicii l-au presat pe Traian Zmeus Basescu sa o inainteze in grad si sa o trimita la munca informativa in Ungaria. Patria avea nevoie de ea!

Intreb si eu, chiar nu exista nicio legatura intre „misiunea” ofiterului acoperit Horia Roman Patapievici- in civilie-Presedinte al ICR, si doamna Armanca, spre exemplu?!

Sursa: ICR Budapesta BRANDUSA ARMANCA (raluca22.blogspot.com)

http://www.justitiarul.ro