LUMEA, şi tot ce cuprinde ea, reprezintă conştienţa condiţionată a omului concretizată. Conştienţa este cauza, precum şi substanţa întregii lumi. Spre conştienţă, astfel, trebuie să ne îndreptăm de va fi să descoperim secretul creaţiei.
Cunoaşterea legii conştienţei şi metoda de operare a acestei legi îţi va permite să îţi realizezi toate dorinţele vieţii. Înzestrat cu o cunoaştere funcţională a acestei legi, îţi poţi construi şi întreţine lumea ideală.
Conştienţa este singura, unica realitate – nu la figurat, ci în adevăratul sens. Această realitate poate fi asemănată, de dragul clarificării, unui izvor care se desparte în două direcţii, conştientul şi subconştientul. Pentru a opera inteligent legea conştienţei, e necesar să înţelegem relaţia dintre conştient şi subconştient. Conştientul e personal şi selectiv; subconştientul este impersonal şi neselectiv. Conştientul este tărâmul efectului; subconştientul e domeniul cauzei. Aceste două aspecte sunt diviziunile masculin şi feminin ale conştienţei. Conştientul este masculin; subconştientul este feminin.
Conştientul generează idei şi imprimă aceste idei în subconştient; subconştientul primeşte ideile şi le dă formă şi expresie.
Prin această lege – mai întâi concepând o idee şi apoi imprimând ideea concepută în subconştient – toate lucrurile evoluează din conştienţă; şi fără această secvenţă, nimic nu e făcut din cele ce sunt făcute. Conştientul imprimă subconştientul, în timp ce subconştientul exprimă tot ceea ce îi este imprimat.
Subconştientul nu dă naştere la idei, ci le acceptă ca adevărate pe acelea pe care mintea conştientă le simte ca fiind adevărate şi, într-un fel numai lui cunoscut, concretizează ideile acceptate. Astfel, prin puterea lui de a imagina şi a simţi, precum şi prin libertatea lui de a alege ideea pe care să o întreţină, omul are control asupra creaţiei. Controlul asupra subconştientului se obţine prin controlul asupra ideilor şi trăirilor sale lăuntrice.
Mecanismul creaţiei este ascuns în chiar adâncimile subconştientului, aspectul feminin sau pântecul creaţiei. Subconştientul transcende raţiunea şi este independent de inducţie!. El contemplează o trăire lăuntrică drept fapt ce există în sine şi, pe această asumpţie, continuă să-i dea expresie. Procesul creativ începe cu o idee şi ciclul său îşi urmează cursul ca trăire lăuntrică şi se încheie cu voinţa de a acţiona.
Ideile sunt imprimate în subconştient prin intermediul trăirii lor lăuntrice. Nicio idee nu poate fi imprimată subconştientului până ce nu este trăită lăuntric, simţită, dar, odată trăită lăuntric – fie ea bună, rea sau neutră – trebuie să fie exprimată. Trăirea lăuntrică e singurul, unicul mijloc prin care ideile sunt transmise subconştientului. Astfel, cel care nu-şi controlează trăirile lăuntrice poate cu uşurinţă imprima subconştientului stări nedorite. Prin control al trăirilor lăuntrice nu se înţelege stăpânirea sau suprimarea lor, ci, mai degrabă, disciplinarea sinelui în a imagina şi întreţine numai acele trăiri care contribuie la fericirea ta. Controlul trăirilor lăuntrice este de maximă importanţă pentru o viaţă plină şi fericită. Nu întreţine o trăire lăuntrică nedorită, nici nu gândi solidar greşelii de orice fel. Nu stărui asupra imperfecţiunii tale sau a altora. A face asta înseamnă a imprima subconştientul cu aceste limitări. Ce nu vrei să ţi se facă ţie nu simţi că ţi se face nici ţie nici altuia. Aceasta e întreaga lege a unei vieţi pline şi fericite. Orice altceva este numai detaliu.
Fiecare trăire lăuntrică lasă o impresie subconştientă şi, de nu e neutralizată de o trăire mai puternică de natură opusă, trebuie să se exprime. Dominanta dintre două trăiri este cea care primeşte exprimare (vine in manifestare).
Formă fundamentală de raţionament, care realizează trecerea de la particular la general.
Sunt sănătos e o trăire lăuntrică mai puternică decât voi fi sănătos. A simţi că voi fi înseamnă a recunoaşte că nu sunt; sunt este mai puternic decât nu sunt. Ceea ce simţi că eşti domină întotdeauna ceea ce simţi că ţi-ar plăcea să fii; astfel, pentru a fi realizată, dorinţa trebuie să fie trăită lăuntric drept o stare ce este, în loc de o stare că nu este.
Senzaţia precede manifestarea şi e fundaţia pe care se sprijină întreaga manifestare. Fii atent cu stările şi trăirile tale lăuntrice, căci e o legătură indestructibilă între sentimentele tale şi lumea ta vizibilă. Trupul tău este un filtru emoţional şi poartă semnele inconfundabile ale trăirilor tale predominante. Tulburările emoţionale, în special trăirile interioare suprimate, sunt cauzele tuturor bolilor. A simţi intens în privinţa unei nedreptăţi fără a exprima acea simţire, este începutul bolii – suferinţei – atât în trup cât şi în mediu. Nu întreţine sentimentul regretului sau al eşecului, căci frustrarea sau îndepărtarea de obiectivul tău duce la boală.
Gândeşte intens numai la starea pe care doreşti să o realizezi. Simţind realismul stării căutate şi trăind şi acţionând cu această convingere – iată calea tuturor miracolelor aparente. Toate schimbările de expresie(manifestare) sunt cauzate de o schimbare afectivă. O schimbare afectivă înseamnă o schimbare a destinului. Întreaga creaţie se produce pe tărâmul subconştientului. Ceea ce trebuie să obţii, aşadar, este un control contemplativ al operaţiunii subconştientului, adică, un control al ideilor şi trăirilor tale lăuntrice.
Norocul sau întâmplarea nu sunt responsabile pentru lucrurile care ţi se întâmplă ţie, nici soarta predestinată nu e autorul şansei sau neşansei tale. Impresiunile tale subconştiente determină condiţiile lumii tale. Subconştientul nu e selectiv; este impersonal şi nepărtinitor. Subconştientului nu-i pasă de adevărul sau falsitatea trăirii tale lăuntrice. El acceptă întotdeauna ca adevărat ceea ce simţi tu a fi adevărat. Trăirea lăuntrică este acordul subconştientului asupra adevărului a ceea ce e declarat a fi adevărat. Datorită acestei caracteristici a subconştientului, nimic nu e cu neputinţă omului. Orice poate mintea omului concepe şi simţi a fi adevărat, subconştientul poate şi trebuie să concretizeze. Trăirile tale interioare creează tiparul după care lumea ta e modelată şi o schimbare de sentiment este o schimbare de tipar.
Subconştientul nu ratează niciodată în a exprima(aduce în manifestare) ceea ce a fost imprimat asupra lui. În clipa în care primeşte o impresie, începe să construiască modalităţi de expresie a ei. El acceptă trăirea lăuntrică imprimată, sentimentul tău, ca fapt ce există în sine şi imediat se pune pe treabă pentru a produce în lumea “exterioară sau obiectivă, concretă”, asemănarea exactă a acelei trăiri. Subconştientul niciodată nu schimbă credinţele acceptate de om. Le reprezintă (aduce in materializare) până la ultimul detaliu, fie că ele sunt favorabile sau nu.
Pentru a imprima subconştientului starea dorită, trebuie să-ţi asumi sentimentul pe care l-ai trăi dacă ţi-ai fi realizat deja dorinţa (ca si când). Definindu-ţi obiectivul, trebuie să te preocupe numai obiectivul în sine. Modul de expresie (în care se va aduce în manifestare) sau dificultăţile implicite nu trebuie să le iei tu în considerare. A gândi cu pasiune la orice stare, înseamnă a o imprima subconştientului. Aşadar, dacă insişti asupra dificultăţilor, piedicilor sau întârzierilor, subconştientul, prin însăşi natura sa neselectivă, acceptă sentimentul dificultăţilor şi piedicilor drept solicitare din partea ta şi continuă să le producă în lumea din jurul tău.
Subconştientul este pântecele creaţiei. Primeşte ideea asupra sa prin sentimentele omului. Nu schimbă niciodată ideea primită, dar întotdeauna îi dă formă. Aşa că, subconştientul exteriorizează ideea după chipul şi asemănarea sentimentului primit. A simţi o stare de deznădejde sau imposibilitate înseamnă a imprima subconştientul cu ideea eşecului.
Aspectul conştient (obiectiv) sau masculin este cu adevărat capul şi domină aspectul subconştient (subiectiv) sau feminin. Totuşi, această conducere nu e cea a unui tiran, ci a unui iubit. Astfel, asumându-ţi trăirea care ar fi a ta dacă ai fi deja în posesia obiectivului tău, subconştientul este însufleţit în a construi asemănarea exactă a asumpţiei tale. Dorinţele tale nu sunt acceptate subconştient până ce nu îţi asumi sentimentul realismului lor, căci numai prin sentiment este acceptată subconştient o idee şi numai prin această acceptare subconştientă este exprimată vreodată (manifestată).
Subconştientul acceptă ca adevărat ceea ce simţi tu ca adevărat şi, deoarece creaţia este rezultatul impresiunilor subconştiente, tu, prin trăirea ta lăuntrică, determini creaţia. Eşti deja ceea ce vrei să fii, iar refuzul tău de a crede aceasta este singurul motiv pentru care nu vezi lucrul acesta.
A căuta în afară ceea ce nu simţi lăuntric că eşti, înseamnă a căuta în zadar, fiindcă nu găsim niciodată ceea ce vrem; găsim numai ceea ce suntem. Pe scurt, exprimi şi ai numai ceea ce eşti conştient că eşti şi ai. Negând evidenţa simţurilor şi însuşindu-ţi sentimentul dorinţei deja împlinite – aceasta e calea împlinirii dorinţei tale.
Stăpânirea autocontrolului gândurilor şi trăirilor tale interioare este cea mai de preţ realizare. Totuşi, până ce nu se obţine autocontrolul perfect, astfel încât, în ciuda aparenţelor, să simţi doar ceea ce vrei să simţi, foloseşte somnul şi rugăciunea pentru a te ajuta să obţii starea dorită.(MEDITATIA, starea alpha)
Acestea sunt cele două porţi spre subconştient.
sursa: NEVILLE GODDARD – Legea şi operarea ei
https://burebista2012.blogspot.com/
