Manipulare „Adevărul.ro”
Nota Redacției Fluierul: Așa cum știți Fluierul.ro respectă întotdeauna regulile de bază ale jurnalismului și publică întotdeauna și în integralitate articolul, textul, declarația sau pasajul pe care îl critică. Acest lucru face parte dintr-o regulă elementară a bunului simț. Nu poți critica pe cineva fără să prezinți cititorilor tăi, textul nealterat pe care-l critici. Cititorii vor trebui să decidă, cine are dreptate și cine nu, după ce vor compara ambele opinii. Ați văzut vreodată, vreun text de-al nostru publicat în integralitate de cei care ne-au înjurat, care ne-au pus pe listele lor negre pe primul loc și care au făcut scule IT de cenzură doar ca să ne cenzure? Niciodată. Aceasta e „deontologia” profesională a progresiștilor: una inexistentă.
Nota Redacției – Opinia Fluierul.ro despre această manipulare.
Rețeaua Progresistă de la noi prin Adevărul.ro, reia teza mincinoasă a rețelei progresiste internaționaliste care afirmă cu nerușinare în scopuri de propagandă pro-homosexuală că Alexandru Cel Mare ar fi fost „homosexual”. Rețeaua globalistă a făcut şi filme cu minciuna asta.
Asta deşi omul avea trei neveste toate de o frumusețe răpitoare şi deşi există mărturii istorice directe care ne citează vorbele lui Alexandru cel Mare prin care acesta își exprimă dezgustul şi scârba față de relațiile homosexuale
Cum poți să te pretezi „ca ziarist şi ca om”, la asemenea diversiuni şi să scrii în ziarul progresist cu cel mai mare tiraj din România, asemenea minciuni total contrare mărturiilor istorice?
„Dovezile” mincinoase aduse de Adevărul preiau de fapt minciunile debitate în ultimii ani, de rețeaua globalisto-progresistă care l-a făcut pe Alexandru cel Mare „homosexual” „argumentând” că acesta ținea mult la prietenul său din copilărie, prieten care a ajuns principalul său sfetnic în armata macedoneană şi pe care Alexandru l-a plâns ca pe un frate, la moartea acestuia, pe câmpul de luptă. Alt „argument” de aceeași valoare este că Alexandru l-a îmbrățișat pe un eunuc de-al său împreună cu alți macedoneni, când acesta a câștigat un concurs de teatru. Astea două şi nimic altceva, sunt „dovezile rețelei progresiste”. Pe baza lor își permit să afirme că Alexandre cel Mare ar fi fost „homosexual”.
După „logica” asta progresistă mizerabilă oricine a avut un prieten foarte bun în copilărie, cu care rămâne prieten şi la maturitate ar fi „homosexual” …Sau când echipele de fotbal sărbătoresc o victorie și se îmbrățișează, cam goi, prin vestiare, asta ar arăta o „orgie homosexuală”
Până aici merg progresiştii cu manipularea.
Iată acum mărturiile istorice directe din antichitate despre ce credea Alexandru cel Mare în legătură cu relațiile homosexuale şi cum aprecia el asemenea practici.
Plutarh: „Când Philoxenus, liderul zonei litoralului, i-a scris lui Alexandru că există un tânăr în Ionia, a cărui frumusețe nu a mai fost văzută și l-a întrebat într-o scrisoare dacă el (Alexandru) ar dori ca băiatul să fie trimis la el, (Alexandru) a răspuns într-o manieră strictă și plină de dezgust:
„Tu ești cel mai hidos și mai bolnav dintre toți oamenii, m-ai văzut tu vreodată implicat într-o activitate atât de murdară (sexual) încât ai găsit nevoia să vii să-mi propui o asemenea afacere hedonistă dezgustătoare ? „[1]
De ce se pretează rețeaua progresistă la asemenea minciuni şi manipulări?
Simplu. Pentru că ea vrea să prezinte ca „Mari Homosexuali”. personalități Legendare din Istoria Omenirii, şi să creeze prin asta în mintea copiilor şi a tinerilor „Mitul Demn de Urmat Al Homosexualului Exemplar”. Ceva de genul „Din marile legende homosexuale ale lumii”.
Ați înțeles diversiunea pe care o fac şi de ce se pretează la asemenea minciuni?
Așa că le putem transmite şi celor de la Adevărul.ro, şi întregii rețele progresiste care se ocupă cu manipularea asta scârbavnică, cuvintele lui Alexandru cel Mare, care li se potrivesc şi lor, foarte bine:
Alexandru cel Mare „Voi sunteți cei mai hidoşi și mai bolnavi dintre toți oamenii, m-ați văzut voi vreodată implicat într-o activitate atât de murdară (sexual) încât să găsiti nevoia să veniți şi să scrieți despre mine că fac asemenea activități hedoniste dezgustătoare ? ” [1]
Acestea sunt vorbele omului pe care Adevărul.ro şi Rețeaua Progresistă îl fac „homosexual”. Vă dați seama că aceşti indivizi se pot preta să facă din negru alb şi din alb negru? Vă dați seama că acești indivizi din Rețeaua Progresistă se pot preta la orice?
Hephaestion
Alexandru a avut un atașament profund față de Hephaestion, prietenul său din copilărie, ajuns comandant al cavaleriei (hipparchos) în armata sa. sub tutela lui Aristotel, Hephaestion a studiat cu Alexandru, la fel ca și câțiva alți copii ai aristocrației macedonene. Hephaestionul își face apariția în istorie în momentul în care Alexandru ajunge la Troia. Acolo cei doi prieteni au făcut sacrificii la locurile sacre ale celor doi eroi Ahile și Patroclus de la Troia; Alexandru îl onoră pe Achilles și Hephaestus îl onoră pe Patroclus.
Aristotel, a descris relația lor de prietenie ce exist din cea mai fragedă copilărie ca fiind: „un suflet care stăruia în două corpuri”.
După moartea lui Hephaestion, Alexandru l-a plâns foarte mult și nu a mâncat zile întregi. Alexandru a ținut o înmormântare elaborată pentru Hephaestion la Babilon și a trimis o notă la altarul lui Amon, care l-a recunoscut pe Alexandru în prealabil ca pe un zeu, cerându-i să i se acorde onoruri divine lui Hephaestion.
Preoții au refuzat, dar i-au oferit statutul de erou divin. Alexandru a murit la scurt timp după primirea acestei scrisori;
Unii istorici sugerează că durerea lui asupra morții lui Hephaestion l-a determinat să fie nepăsător cu sănătatea sa.
<p»acesata e=”” prietenia=”” din=”” copilărie=”” pe=”” care=”” progresiștii=”” au=”” transformat-o=”” rescriind=”” istoria,=”” într-o=”” „relație=”” homosexuală”=”” <=”” p=””>
Bagoas
Surse antice spun despre Bagoas că era un eunuc „excepțional în frumusețea și chiar în floarea copilăriei, cu care Darius era intim și cu care Alexander ar fi fost mai târziu intim” [13] (n.red. observați nuanța lui Plutarh „ar fi fost”, nuanță pe care Adevărul în diversiunea sa, a tradus-o cu „a fost”).
Plutarh povestește un episod (menționat și de Dicaearchus), că în timpul unor festivități pe drumul de întoarcere din India, în care oamenii săi îi cer să-l îmrățișeze pe tânăr:
„Ni se spune, de asemenea, că a văzut cândva niște concursuri de cântec și dans, fiind bine încălzit de vin și că favoritul său, Bagoas, a câștigat premiul pentru Cântecul și Dansul cel mai frumos și apoi, toți cei care participaseră la festivități, au trecut prin teatru și s-au așezat lângă partea unde era Alexandru, iar la vederea lui (Bagoas) macedonenii au bătut din palme li i-au lăsat împăratului să-l sărute pentru victorie, până când în cele din urmă el (Alexandru) și-a aruncat brațele spre el și l-a sărutat cu blândețe”.
Ce au făcut progresiștii din acest episod cu oameni ce sărbătorea încălziți de vin câștigarea unui concurs? Un roman al (progresistei) Mary Renault, „The Persian Boy”, cronicizează această poveste cu Bagoas ca narator care „dezvăluie” nenumărate episoade homosexuale. Astea ne aduce aminte că în cartea de istorie bolșevică la Mărturii Istorice – Lectur suplimentare erau date fragmenet din romane.
Robin Lane Fox spune că doar „bârfele au presupus că Bagoas era un apropiat al lui Alexandru” [14]
Alexandru era în „relații foarte bune” cu soția sa, regina Roxana, care în momentul morții sale era însărcinată în 3 luni: 6 luni după moartea lui Alexandru, Roxana a dat naștere fiului său și moștenitorului său, Alexandru al IV-lea.
Dar ce vă vom arăta în continuare va risipi orice dubii.
Mărturiile istorice care atestă că Alexandru cel Mare şi-a manifestat în mod direct dezgustul şi scârba față de relațiile homosexuale
Alexandru III (cel Mare) al Macedoniei a fost admirat în timpul vieții sale pentru tratarea tuturor persoanelor pe care le iubea, într-un mod uman şi plin de afecțiune.
Plutarh a scris că dragostea lui Alexandru față prietenii săi ținea de idealuri şi de o abordare etică inspirată de învățăturile mentorului său, Aristotel. El oferă câteva exemple de moralitate ale lui Alexandru.
Plutarh ne spune că Alexandru cel Mare era dezgustat şi scârbit de practicile homosexuale
Plutarh: „Când Philoxenus, liderul zonei litoralului, i-a scris lui Alexandru că există un tânăr în Ionia, a cărui frumusețe nu a mai fost văzută și l-a întrebat într-o scrisoare dacă el (Alexandru) ar dori ca băiatul să fie trimis la el, (Alexandru) a răspuns într-o manieră strictă și plină de dezgust:
„Tu ești cel mai hidos și mai bolnav dintre toți oamenii, m-ai văzut tu vreodată implicat într-o activitate atât de murdară (sexual) încât ai găsit nevoia să vii să-mi propui o asemenea afacere hedonistă dezgustătoare ? [1]
Plutarh a mai scris:
„Când Philoxenus, comandantul forțelor sale de pe marginea marii, a scris că a fost cu el un anumit Theodor de Tarentum, care avea doi tineri de mare frumusețe pe care să-i vândă, și a întrebat dacă Alexandru i-ar cumpăra, Alexandru a fost scârbit și a strigat de mai multe ori prietenilor săi, întrebându-i cu ce lucru dezgustător îl văzuse Philoxenus că şi-ar fi petrecut timpul de e în stare să-i facă astfel de propuneri nerușinate”.
Abordarea sa morală întransingentă împotriva relațiilor sexuale s-a extins și la relațiile cu prizonierii de război:
Plutarh: „Dar, în ceea ce privește celelalte femei captive, văzând că erau deosebit de impunătoare și de frumoase, el a spus pur și simplu că femeile persane erau tulburătoate pentru ochii săi. Și arătând că frumusețea lor tulburătoare se luptă cu sobrietatea lui şi cu controlul lui de sine, el (a spus că) a depăşit situația gândindu-se la ele, ca și cum ar fi fost imagini fără viață care îi sunt prezentate”. (n.Red. vi se pare că „tulburarea sa” la vederea femeilor frumoase persane, care-i mai erau şi prizoniere, e cea a unui „homosexual”?)
Citatele de mai sus sunt în concordanță cu gândurile exprimate înaintea lui, de către Aristotel, profesorul său, care a considerat rușinoase relațiile dintre bărbați bazate pe relațiile carnale.
Vă dați seama cu ce mizerii vin internaționaliştii ?
Femeile din viața lui Alexandru cel Mare
Campaspe
Campaspe, de asemenea, cunoscută și sub numele de Pancaste, a fost o posibilă amantă a lui Alexandru. Dacă este adevărat, atunci ea a fost una dintre primele femei cu care Alexandru a fost intim. Campaspe considerată a fi un cetățean proeminent al Larisei din Tesalia; Aelian presupune că ea a fost aceea care l-ar fi nițiat pe tânărul Alexandru în dragoste.
Într-o altă poveste, ni se spune Campaspe a fost pictat de Apelles, care s-a bucurat în Antichitate, de reputația că a fost cel mai mare dintre pictori. Episodul a provocat un schimb apocrific care a fost raportat în sursele lui Plinor legate de viața lui Alexandru.
Robin Lane Fox urmărește legenda lui Campaspe până la autorii romani Plinius cel Bătrân, Lucian de Samosata și Varia Historia a lui Aelian.
Campaspe a devenit un pseudonim poetic generic, pentru amanta unui bărbat.
Barsine
Barsine era o nobilă persană, fiica lui Artabaz și soția lui Memnon. După moartea lui Memnon, mai mulți istorici antici au scris despre o relație de dragoste între ea și Alexandru.
Plutarch scrie: „În orice caz, Alexandru, așa se pare, a crezut că este mai demn de un rege să-și supună pasiunile decât să-i cucerească pe dușmanii săi, așa că nu s-a apropiat niciodată de aceste femei, nici nu s-a asociat cu altcineva înainte de căsătorie, cu excepția doar a lui Barsine, această femeie, văduva lui Memnon, un comandant mercenar grec.
Ea a fost capturată la Damasc, primise o educație greacă, avea o dispoziție delicată și putea să ceară descendență regală, deoarece tatăl ei era Artabaz Care se căsătoriseră cu una dintre fiicele împăraților persani. Aceste calități îl făceau pe Alexandru să fie mai dispus să fie încurajat de Parmenio, care ăl cita pe Aristobulus ne spune să formăm un atașament față de o femeie de o asemenea frumusețe și de nobilitate. „[7]
În plus, Justin scrie:
„După ce a contemplat apoi bogăția și expunerea lui Darius, el a fost prins cu admirație de o astfel de măreție. Prin urmare, a început să se complacă în banchete de lux și ceremonii splendide și s-a îndrăgostit de Barsine captiv fiind datorită frumuseții ei. Prin ea a avut apoi un fiu pe care l-a numit Heracles „[8]” (n.red. Observați „cât de homosexual”, era Alexandru, nu?).
Povestea de iubire e foarte probabil să fie adevărată, dar existența acopilui ridică câteva întrebări dificile. Băiatul ar fi fost singurul copil născut în timpul vieții lui Alexandru (fiul lui Roxane s-a născut postum). Chiar dacă Alexandru l-ar fi ignorat, ceea ce pare foarte puțin probabil, armata macedoneană și succesorii săi, ar fi știut cu siguranță despre el și aproape sigur l-ar fi atras în luptele de succesiune care au urmat după moartea lui Alexandru.
Cu toate acestea, auzim prima dată despre acest băiat, la doisprezece ani după moartea lui Alexandru, când un băiat a fost propus drept pretendent la tron. Mai ales din moment ce fratele său vitreg Filip, Filip III Arrhidaeus (fiulș ilegal al lui Philip II, un fiu cu dizabilități fizice și psihice), care a fost succesorul inițial al lui Alexandru, avea probleme fizice și psihice, un fiu nelegitim al lui Alexandru ar fi avut mai multe drepturi asupra tronului decât fratele lui vitreg nelegitim.
Heracles a apărut o scurtă perioadă în bătăliile politice pentru succesiune și mai apoi a dispărut. Se pare că mult mai probabil, existența acestui copil cu Barsine, a fost inventat de susținătorii băiatului pentru a-i valida originea. [9]
Roxana
Istoricii vechi, precum și cei moderni, au scris de asemenea despre căsătoria lui Alexandru cel Mare, cu Roxana frumoasa femeie Sogdiană (din Afganistanul de azi).
Robin Lane Fox scrie: „Roxana a fost declarată de contemporani ca fiind cea mai frumoasă doamnă din toată Asia. A meritat numele ei de Roshanak, adică „stea mică”(probabil numele său real era : Rokhshana sau Rokshna, ceea ce înseamnă lumină și iluminare). Familia nobilului a făcut cu siguranță un gest politic măritându-și fata cu Alexandru, dar contemporanii au sugerat că Alexandru, pe-atunci în vîrstă de 28 de ani, și-a pierdut complet inima.
O sărbătoare de nuntă, pentru cei doi, a fost aranjată pe una din înaltele stânci Sogdiene.
Alexandru și mireasa lui au împărțit o pâine, un obicei încă observat în Turkestan. Caracteristic pentru el, Alexandru a tăiat pîinea în două părți egale cu sabia. [10]
Ulrich Wilcken scrie: „Cel mai frumos premiu care i-a căzut a fost Roxana, fiica lui Oxyartes, aflată în prima floare a tinereții. După judecata prietenilor lui Alexandru, (Roxana) era alături de statura minunată a soției lui Darius, cea mai frumoasă femeie pe care o văzuseră în Asia”.
Alexandru a căzut îndrăgostit de ea și a fost hotărât să o ridice imediat în poziția de soție.
Nota Redacției: Cam acesta e „homosexualul” pe care ni-l prezintă progresiștii de la Adevărul.
De îndată ce Alexandru a murit în 323 î.Hr., Roxana le-a ucis pe celelalte două soții ale lui Alexandru. Roxana a dorit să-și cimenteze poziția și pe cea a fiului ei, ne-născut în acel moment, scăpând de rivalele care puteau – să pretindă a fi sau chiar să fie – însărcinate. Potrivit lui Plutarh, sora lui Stateira, Drypetis, a fost ucisă în același timp; Carney crede că Plutarhul ar fi fost informat greșit, și de fapt, Parysatis a murit cu Stateira. [12] (n.red. lucru de care ne îndoim, presupunerile nebazate pe nimic a unor „moderni”, cum că marii istorici antici erau fie proști, fie proști informați, fie ambele, trebuie să dispară)
Însărcinată în 3 luni la moartea lui Alexandru, Roxana l-a născut pe Alexandru un copil postum numit Alexandru (Alexandru IV), la 6 luni de la moartea lui Alexandru cel Mare.
Stateira II și Parytatis
Cercetătorii i-au dezbătut numele. În lista sa de căsătorii care au avut loc la Susa, Arrian (c. 86 – după 146), o numește „Barsine”. Istoricul William Woodthorpe Tarn afirmă că numele său oficial a fost „Barsine”, dar că ea era numită, în mod obișnuit, „Stateira”. [1] Tarn citează alte situații de confuzie, menționând că, până la sfârșitul secolului al III-lea î.en, legenda a confundat-o adesea pe Roxane cu Stateira – ca fiind fiica lui Darius.
Viata timpurie
Stateira era fiica cea mare a lui Darius al III-lea din Persia și a soției sale, care se umea și ea Stateira (Stateira I). Ambii părinți au fost deseori descriși ca fiind frumoși, determinându-l Tarn să speculeze că statura ei „arăta suficient de bine, în orice caz pentru o prințesă, ca să fie numită … foarte frumoasă”. Data nașterii ei este necunoscută; . [3] După ce Alexandru cel Mare a invadat Persia, Stateira și familia ei au însoțit armata lui Darius. În noiembrie 333 îH., armata lui Alexandru i-a învins pe persani ăn bătălia de la Issus. Darius a fugit, iar armata macedoneană i-a capturat curând familia. Deși multe femei capturate de soldați au fost tratate brutal, la ordinul lui Alexandru, Stateira, mama ei, sora ei Drypetis, plus fratele ei mai mic și bunica lor paternă, Sisygambis, au fost tratați bine de către Alexandru și li s-a permis să își păstreze statutul social.
Căsătoria cu Alexandru cel Mare
În următorii doi ani, Stateira și familia ei au urmat armata lui Alexandru. Mama ei a murit la un moment dat între 333 și 331, lăsând-o pe Sisygambis să acționeze ca gardian al ei. Deși Darius a încercat de mai multe ori să-și răscumpere familia, Alexandru a refuzat să-i întoarcă femeile. Darius i-a oferit mâna lui Stateira lui Alexandru ca s-o ia în căsătorie și i-a cerut lui Alexandru să renunțe la pretenția sa de a stăpâni o parte din teritoriulpe care Alexandru îl primise deja în schimbul încetării războiului. Alexandru a respins oferta [5], reamintindu-i lui Darius că el are deja în custodie atât acel teritoriu, cât și custodia lui Stateira și că dacă el ar alege să se căsătorească cu ea, permisiunea lui Darius nu ar fi necesară.
În anul 330 î.Hr., Alexandru a părăsit-o pe Stateira și familia ei la Susa, cu instrucțiuni că ea ar trebui învățată macedoneană. Istoricul Elizabeth Donnelly Carney speculează că Alexandru a decis deja să se căsătorească cu Stateira și că o pregătea pentru viață ca soție alui.
Stateira a devenit a doua soție a lui Alexandru în anul 324 î.H., aproape zece ani după capturarea sa, într-o ceremonie de masă cunoscută sub numele de nunțile Susa [5], ceremonie care a durat cinci zile.
Nouăzeci de nobile persane au fost căsătorite atunci cu soldați macedoneni loiali lui Alexandru;
Acesta nunți au inclus-o și Drypetis, care s-a căsătorit cu prietenul lui Alexandru, Hephaestion. [6] La aceeași ceremonie, Alexandru s-a căsătorit nu numai cu Stateira dar și cu Parysatis, fiica domnitorului persan anterior, Artaxerxes III. [7]
Era o practică destul de obișnuită în acele timpuri, ca, conducătorii cuceritori să se căsătorească cu văduva sau cu fiica bărbatului pe care l-au deposedat de acel teritoriu. Prin aceste nunți cu ambelor femei, Alexandru și-a cimentat legăturile cu ambele ramuri ale familiei regale ale Imperiului Achaemenid. [6] [7]
Alexandru a murit în anul următor, în anul 323 î.Hr. După moartea sa, prima sa soție, Roxana, a complotat cu generalul Perdiccas să o ucidă pe Stateira. Roxana a dorit să-și cimenteze poziția ei și pe cea a fiului ei, Alexandru al IV-lea, eliminându-și o rivală care ar fi putut fi sau care ar fi putut pretinde că este gravidă. Potrivit lui Plutarh, sora lui Stateira, Drypetis, a fost ucisă și ea în același timp; Carney crede că Plutarhul a fost greși informat, și că de fapt, Parysatis ar fi murit odată cu Stateira.
Ați văzut cum au INVENTAT pur și simplu Progresiștii „homesexualitatea” lui Alexandru Macedon CARE NU EXISTĂ?
Ogden, unul dintre cei care a scris despre Alexandru, conchide pe acest subiect: „… Alexandru a fost strict heterosexual și deloc promiscuos”
Ați putut vedea acum care sunt în realitate mărturiile istorice ale antichității pe acest subiect și cum v-au dezinformat prin trunchierea lor?
Vă dați seama cât de mincinoși sunt?
Adevărul.ro „Homosexualii care au schimbat lumea. Patru titani ai culturii și politicii care au fost îndrăgostiți de alți bărbați”
De-a lungul timpului, s-au remarcat în numeroase domenii personalități cu înclinații homosexuale. Au fost militari, cuceritori, oameni de știință sau artiști. O parte au reușit chiar să schimbe lumea.
Sursa Manipulării: Adevărul.ro
Nota Redacției – Opinia Fluierul.ro despre această manipulare.
Rețeaua Progresistă de la noi prin Adevărul.ro, reia teza mincinoasă a rețelei progresiste internaționaliste care afirmă cu nerușinare în scopuri de propagandă pro-homosexuală că Alexandru Cel Mare ar fi fost „homosexual”. Rețeaua globalistă a făcut şi filme cu minciuna asta.
Asta deşi omul avea trei neveste toate de o frumusețe răpitoare şi deşi există mărturii istorice directe care ne citează vorbele lui Alexandru cel Mare prin care acesta își exprimă dezgustul şi scârba față de relațiile homosexuale
Cum poți să te pretezi „ca ziarist şi ca om”, la asemenea diversiuni şi să scrii în ziarul progresist cu cel mai mare tiraj din România, asemenea minciuni total contrare mărturiilor istorice?
„Dovezile” mincinoase aduse de Adevărul preiau de fapt minciunile debitate în ultimii ani, de rețeaua globalisto-progresistă care l-a făcut pe Alexandru cel Mare „homosexual” „argumentând” că acesta ținea mult la prietenul său din copilărie, prieten care a ajuns principalul său sfetnic în armata macedoneană şi pe care Alexandru l-a plâns ca pe un frate, la moartea acestuia, pe câmpul de luptă. Alt „argument” de aceeași valoare este că Alexandru l-a îmbrățișat pe un eunuc de-al său împreună cu alți macedoneni, când acesta a câștigat un concurs de teatru. Astea două şi nimic altceva, sunt „dovezile rețelei progresiste”. Pe baza lor își permit să afirme că Alexandre cel Mare ar fi fost „homosexual”.
După „logica” asta progresistă mizerabilă oricine a avut un prieten foarte bun în copilărie, cu care rămâne prieten şi la maturitate ar fi „homosexual” …Sau când echipele de fotbal sărbătoresc o victorie și se îmbrățișează, cam goi, prin vestiare, asta ar arăta o „orgie homosexuală”
Până aici merg progresiştii cu manipularea.
Iată acum mărturiile istorice directe din antichitate despre ce credea Alexandru cel Mare în legătură cu relațiile homosexuale şi cum aprecia el asemenea practici.
Plutarh: „Când Philoxenus, liderul zonei litoralului, i-a scris lui Alexandru că există un tânăr în Ionia, a cărui frumusețe nu a mai fost văzută și l-a întrebat într-o scrisoare dacă el (Alexandru) ar dori ca băiatul să fie trimis la el, (Alexandru) a răspuns într-o manieră strictă și plină de dezgust:
„Tu ești cel mai hidos și mai bolnav dintre toți oamenii, m-ai văzut tu vreodată implicat într-o activitate atât de murdară (sexual) încât ai găsit nevoia să vii să-mi propui o asemenea afacere hedonistă dezgustătoare ? [1]
De ce se pretează rețeaua progresistă la asemenea minciuni şi manipulări?
Simplu. Pentru că ea vrea să prezinte ca „Mari Homosexuali”. personalități Legendare din Istoria Omenirii, şi să creeze prin asta în mintea copiilor şi a tinerilor „Mitul Demn de Urmat Al Homosexualului Exemplar”. Ceva de genul „Din marile legende homosexuale ale lumii”.
Ați înțeles diversiunea pe care o fac şi de ce se pretează la asemenea minciuni?
Așa că le putem transmite şi celor de la Adevărul.ro, şi întregii rețele progresiste care se ocupă cu manipularea asta scârbavnică, cuvintele lui Alexandru cel Mare, care li se potrivesc şi lor, foarte bine:
Alexandru cel Mare „Voi sunteți cei mai hidoşi și mai bolnavi dintre toți oamenii, m-ați văzut voi vreodată implicat într-o activitate atât de murdară (sexual) încât să găsiti nevoia să veniți şi să scrieți despre mine că fac asemenea activități hedoniste dezgustătoare ? ” [1]
Acestea sunt vorbele omului pe care Adevărul.ro şi Rețeaua Progresistă îl fac „homosexual”. Vă dați seama că aceşti indivizi se pot preta să facă din negru alb şi din alb negru? Vă dați seama că acești indivizia din Rețea se pot preta la orice?
Hephaestion
Alexandru a avut un atașament profund față de Hephaestion, prietenul său din copilărie, ajuns comandant al cavaleriei (hipparchos) în armata sa. sub tutela lui Aristotel, Hephaestion a studiat cu Alexandru, la fel ca și câțiva alți copii ai aristocrației macedonene. Hephaestionul își face apariția în istorie în momentul în care Alexandru ajunge la Troia. Acolo cei doi prieteni au făcut sacrificii la locurile sacre ale celor doi eroi Ahile și Patroclus de la Troia; Alexandru îl onoră pe Achilles și Hephaestus îl onoră pe Patroclus.
Aristotel, a descris relația lor de prietenie ce exist din cea mai fragedă copilărie ca fiind: „un suflet care stăruia în două corpuri”.
După moartea lui Hephaestion, Alexandru l-a plâns foarte mult și nu a mâncat zile întregi. Alexandru a ținut o înmormântare elaborată pentru Hephaestion la Babilon și a trimis o notă la altarul lui Amon, care l-a recunoscut pe Alexandru în prealabil ca pe un zeu, cerându-i să i se acorde onoruri divine lui Hephaestion.
Preoții au refuzat, dar i-au oferit statutul de erou divin. Alexandru a murit la scurt timp după primirea acestei scrisori;
Unii istorici sugerează că durerea lui asupra morții lui Hephaestion l-a determinat să fie nepăsător cu sănătatea sa.
<p»acesata e=”” prietenia=”” din=”” copilărie=”” pe=”” care=”” progresiștii=”” au=”” transformat-o=”” rescriind=”” istoria,=”” într-o=”” „relație=”” homosexuală”=”” <=”” p=””>
Bagoas
Surse antice spun despre Bagoas că era un eunuc „excepțional în frumusețea și chiar în floarea copilăriei, cu care Darius era intim și cu care Alexander ar fi fost mai târziu intim” [13] (n.red. observați nuanța lui Plutarh „ar fi fost”, nuanță pe care Adevărul în diversiunea sa, a tradus-o cu „a fost”).
Plutarh povestește un episod (menționat și de Dicaearchus), că în timpul unor festivități pe drumul de întoarcere din India, în care oamenii săi îi cer să-l îmrățișeze pe tânăr:
„Ni se spune, de asemenea, că a văzut cândva niște concursuri de cântec și dans, fiind bine încălzit de vin și că favoritul său, Bagoas, a câștigat premiul pentru Cântecul și Dansul cel mai frumos și apoi, toți cei care participaseră la festivități, au trecut prin teatru și s-au așezat lângă partea unde era Alexandru, iar la vederea lui (Bagoas) macedonenii au bătut din palme li i-au lăsat împăratului să-l sărute pentru victorie, până când în cele din urmă el (Alexandru) și-a aruncat brațele spre el și l-a sărutat cu blândețe”.
Ce au făcut progresiștii din acest episod cu oameni ce sărbătorea încălziți de vin câștigarea unui concurs? Un roman al (progresistei) Mary Renault, „The Persian Boy”, cronicizează această poveste cu Bagoas ca narator care „dezvăluie” nenumărate episoade homosexuale. Astea ne aduce aminte că în cartea de istorie bolșevică la Mărturii Istorice – Lectur suplimentare erau date fragmenet din romane.
Robin Lane Fox spune că doar „bârfele au presupus că Bagoas era un apropiat al lui Alexandru” [14]
Alexandru era în „relații foarte bune” cu soția sa, regina Roxana, care în momentul morții sale era însărcinată în 3 luni: 6 luni după moartea lui Alexandru, Roxana a dat naștere fiului său și moștenitorului său, Alexandru al IV-lea.
Dar ce vă vom arăta în continuare va risipi orice dubii.
Mărturiile istorice care atestă că Alexandru cel Mare şi-a manifestat în mod direct dezgustul şi scârba față de relațiile homosexuale
Alexandru III (cel Mare) al Macedoniei a fost admirat în timpul vieții sale pentru tratarea tuturor persoanelor pe care le iubea, într-un mod uman şi plin de afecțiune.
Plutarh a scris că dragostea lui Alexandru față prietenii săi ținea de idealuri şi de o abordare etică inspirată de învățăturile mentorului său, Aristotel. El oferă câteva exemple de moralitate ale lui Alexandru.
Plutarh ne spune că Alexandru cel Mare era dezgustat şi scârbit de practicile homosexuale
Plutarh: „Când Philoxenus, liderul zonei litoralului, i-a scris lui Alexandru că există un tânăr în Ionia, a cărui frumusețe nu a mai fost văzută și l-a întrebat într-o scrisoare dacă el (Alexandru) ar dori ca băiatul să fie trimis la el, (Alexandru) a răspuns într-o manieră strictă și plină de dezgust:
„Tu ești cel mai hidos și mai bolnav dintre toți oamenii, m-ai văzut tu vreodată implicat într-o activitate atât de murdară (sexual) încât ai găsit nevoia să vii să-mi propui o asemenea afacere hedonistă dezgustătoare ? [1]
Plutarh a mai scris:
„Când Philoxenus, comandantul forțelor sale de pe marginea marii, a scris că a fost cu el un anumit Theodor de Tarentum, care avea doi tineri de mare frumusețe pe care să-i vândă, și a întrebat dacă Alexandru i-ar cumpăra, Alexandru a fost scârbit și a strigat de mai multe ori prietenilor săi, întrebându-i cu ce lucru dezgustător îl văzuse Philoxenus că şi-ar fi petrecut timpul de e în stare să-i facă astfel de propuneri nerușinate”.
Abordarea sa morală întransingentă împotriva relațiilor sexuale s-a extins și la relațiile cu prizonierii de război:
Plutarh: „Dar, în ceea ce privește celelalte femei captive, văzând că erau deosebit de impunătoare și de frumoase, el a spus pur și simplu că femeile persane erau tulburătoate pentru ochii săi. Și arătând că frumusețea lor tulburătoare se luptă cu sobrietatea lui şi cu controlul lui de sine, el (a spus că) a depăşit situația gândindu-se la ele, ca și cum ar fi fost imagini fără viață care îi sunt prezentate”. (n.Red. vi se pare că „tulburarea sa” la vederea femeilor frumoase persane, care-i mai erau şi prizoniere, e cea a unui „homosexual”?)
Citatele de mai sus sunt în concordanță cu gândurile exprimate înaintea lui, de către Aristotel, profesorul său, care a considerat rușinoase relațiile dintre bărbați bazate pe relațiile carnale.
Vă dați seama cu ce mizerii vin internaționaliştii ?
Femeile din viața lui Alexandru cel Mare
Campaspe
Campaspe, de asemenea, cunoscută și sub numele de Pancaste, a fost o posibilă amantă a lui Alexandru. Dacă este adevărat, atunci ea a fost una dintre primele femei cu care Alexandru a fost intim. Campaspe considerată a fi un cetățean proeminent al Larisei din Tesalia; Aelian presupune că ea a fost aceea care l-ar fi nițiat pe tânărul Alexandru în dragoste.
Într-o altă poveste, ni se spune Campaspe a fost pictat de Apelles, care s-a bucurat în Antichitate, de reputația că a fost cel mai mare dintre pictori. Episodul a provocat un schimb apocrific care a fost raportat în sursele lui Plinor legate de viața lui Alexandru.
Robin Lane Fox urmărește legenda lui Campaspe până la autorii romani Plinius cel Bătrân, Lucian de Samosata și Varia Historia a lui Aelian.
Campaspe a devenit un pseudonim poetic generic, pentru amanta unui bărbat.
Barsine
Barsine era o nobilă persană, fiica lui Artabaz și soția lui Memnon. După moartea lui Memnon, mai mulți istorici antici au scris despre o relație de dragoste între ea și Alexandru.
Plutarch scrie: „În orice caz, Alexandru, așa se pare, a crezut că este mai demn de un rege să-și supună pasiunile decât să-i cucerească pe dușmanii săi, așa că nu s-a apropiat niciodată de aceste femei, nici nu s-a asociat cu altcineva înainte de căsătorie, cu excepția doar a lui Barsine, această femeie, văduva lui Memnon, un comandant mercenar grec.
Ea a fost capturată la Damasc, primise o educație greacă, avea o dispoziție delicată și putea să ceară descendență regală, deoarece tatăl ei era Artabaz Care se căsătoriseră cu una dintre fiicele împăraților persani. Aceste calități îl făceau pe Alexandru să fie mai dispus să fie încurajat de Parmenio, care ăl cita pe Aristobulus ne spune să formăm un atașament față de o femeie de o asemenea frumusețe și de nobilitate. „[7]
În plus, Justin scrie:
„După ce a contemplat apoi bogăția și expunerea lui Darius, el a fost prins cu admirație de o astfel de măreție. Prin urmare, a început să se complacă în banchete de lux și ceremonii splendide și s-a îndrăgostit de Barsine captiv fiind datorită frumuseții ei. Prin ea a avut apoi un fiu pe care l-a numit Heracles „[8]” (n.red. Observați „cât de homosexual”, era Alexandru, nu?).
Povestea de iubire e foarte probabil să fie adevărată, dar existența acopilui ridică câteva întrebări dificile. Băiatul ar fi fost singurul copil născut în timpul vieții lui Alexandru (fiul lui Roxane s-a născut postum). Chiar dacă Alexandru l-ar fi ignorat, ceea ce pare foarte puțin probabil, armata macedoneană și succesorii săi, ar fi știut cu siguranță despre el și aproape sigur l-ar fi atras în luptele de succesiune care au urmat după moartea lui Alexandru.
Cu toate acestea, auzim prima dată despre acest băiat, la doisprezece ani după moartea lui Alexandru, când un băiat a fost propus drept pretendent la tron. Mai ales din moment ce fratele său vitreg Filip, Filip III Arrhidaeus (fiulș ilegal al lui Philip II, un fiu cu dizabilități fizice și psihice), care a fost succesorul inițial al lui Alexandru, avea probleme fizice și psihice, un fiu nelegitim al lui Alexandru ar fi avut mai multe drepturi asupra tronului decât fratele lui vitreg nelegitim.
Heracles a apărut o scurtă perioadă în bătăliile politice pentru succesiune și mai apoi a dispărut. Se pare că mult mai probabil, existența acestui copil cu Barsine, a fost inventat de susținătorii băiatului pentru a-i valida originea. [9]
Roxana
Istoricii vechi, precum și cei moderni, au scris de asemenea despre căsătoria lui Alexandru cel Mare, cu Roxana frumoasa femeie Sogdiană (din Afganistanul de azi).
Robin Lane Fox scrie: „Roxana a fost declarată de contemporani ca fiind cea mai frumoasă doamnă din toată Asia. A meritat numele ei de Roshanak, adică „stea mică”(probabil numele său real era : Rokhshana sau Rokshna, ceea ce înseamnă lumină și iluminare). Familia nobilului a făcut cu siguranță un gest politic măritându-și fata cu Alexandru, dar contemporanii au sugerat că Alexandru, pe-atunci în vîrstă de 28 de ani, și-a pierdut complet inima.
O sărbătoare de nuntă, pentru cei doi, a fost aranjată pe una din înaltele stânci Sogdiene.
Alexandru și mireasa lui au împărțit o pâine, un obicei încă observat în Turkestan. Caracteristic pentru el, Alexandru a tăiat pîinea în două părți egale cu sabia. [10]
Ulrich Wilcken scrie: „Cel mai frumos premiu care i-a căzut a fost Roxana, fiica lui Oxyartes, aflată în prima floare a tinereții. După judecata prietenilor lui Alexandru, (Roxana) era alături de statura minunată a soției lui Darius, cea mai frumoasă femeie pe care o văzuseră în Asia”.
Alexandru a căzut îndrăgostit de ea și a fost hotărât să o ridice imediat în poziția de soție.
Nota Redacției: Cam acesta e „homosexualul” pe care ni-l prezintă progresiștii de la Adevărul.
De îndată ce Alexandru a murit în 323 î.Hr., Roxana le-a ucis pe celelalte două soții ale lui Alexandru. Roxana a dorit să-și cimenteze poziția și pe cea a fiului ei, ne-născut în acel moment, scăpând de rivalele care puteau – să pretindă a fi sau chiar să fie – însărcinate. Potrivit lui Plutarh, sora lui Stateira, Drypetis, a fost ucisă în același timp; Carney crede că Plutarhul ar fi fost informat greșit, și de fapt, Parysatis a murit cu Stateira. [12] (n.red. lucru de care ne îndoim, presupunerile nebazate pe nimic a unor „moderni”, cum că marii istorici antici erau fie proști, fie proști informați, fie ambele, trebuie să dispară)
Însărcinată în 3 luni la moartea lui Alexandru, Roxana l-a născut pe Alexandru un copil postum numit Alexandru (Alexandru IV), la 6 luni de la moartea lui Alexandru cel Mare.
Stateira II și Parytatis
Cercetătorii i-au dezbătut numele. În lista sa de căsătorii care au avut loc la Susa, Arrian (c. 86 – după 146), o numește „Barsine”. Istoricul William Woodthorpe Tarn afirmă că numele său oficial a fost „Barsine”, dar că ea era numită, în mod obișnuit, „Stateira”. [1] Tarn citează alte situații de confuzie, menționând că, până la sfârșitul secolului al III-lea î.en, legenda a confundat-o adesea pe Roxane cu Stateira – ca fiind fiica lui Darius.
Viata timpurie
Stateira era fiica cea mare a lui Darius al III-lea din Persia și a soției sale, care se umea și ea Stateira (Stateira I). Ambii părinți au fost deseori descriși ca fiind frumoși, determinându-l Tarn să speculeze că statura ei „arăta suficient de bine, în orice caz pentru o prințesă, ca să fie numită … foarte frumoasă”. Data nașterii ei este necunoscută; . [3] După ce Alexandru cel Mare a invadat Persia, Stateira și familia ei au însoțit armata lui Darius. În noiembrie 333 îH., armata lui Alexandru i-a învins pe persani ăn bătălia de la Issus. Darius a fugit, iar armata macedoneană i-a capturat curând familia. Deși multe femei capturate de soldați au fost tratate brutal, la ordinul lui Alexandru, Stateira, mama ei, sora ei Drypetis, plus fratele ei mai mic și bunica lor paternă, Sisygambis, au fost tratați bine de către Alexandru și li s-a permis să își păstreze statutul social.
Căsătoria cu Alexandru cel Mare
În următorii doi ani, Stateira și familia ei au urmat armata lui Alexandru. Mama ei a murit la un moment dat între 333 și 331, lăsând-o pe Sisygambis să acționeze ca gardian al ei. Deși Darius a încercat de mai multe ori să-și răscumpere familia, Alexandru a refuzat să-i întoarcă femeile. Darius i-a oferit mâna lui Stateira lui Alexandru ca s-o ia în căsătorie și i-a cerut lui Alexandru să renunțe la pretenția sa de a stăpâni o parte din teritoriulpe care Alexandru îl primise deja în schimbul încetării războiului. Alexandru a respins oferta [5], reamintindu-i lui Darius că el are deja în custodie atât acel teritoriu, cât și custodia lui Stateira și că dacă el ar alege să se căsătorească cu ea, permisiunea lui Darius nu ar fi necesară.
În anul 330 î.Hr., Alexandru a părăsit-o pe Stateira și familia ei la Susa, cu instrucțiuni că ea ar trebui învățată macedoneană. Istoricul Elizabeth Donnelly Carney speculează că Alexandru a decis deja să se căsătorească cu Stateira și că o pregătea pentru viață ca soție alui.
Stateira a devenit a doua soție a lui Alexandru în anul 324 î.H., aproape zece ani după capturarea sa, într-o ceremonie de masă cunoscută sub numele de nunțile Susa [5], ceremonie care a durat cinci zile.
Nouăzeci de nobile persane au fost căsătorite atunci cu soldați macedoneni loiali lui Alexandru;
Acesta nunți au inclus-o și Drypetis, care s-a căsătorit cu prietenul lui Alexandru, Hephaestion. [6] La aceeași ceremonie, Alexandru s-a căsătorit nu numai cu Stateira dar și cu Parysatis, fiica domnitorului persan anterior, Artaxerxes III. [7]
Era o practică destul de obișnuită în acele timpuri, ca, conducătorii cuceritori să se căsătorească cu văduva sau cu fiica bărbatului pe care l-au deposedat de acel teritoriu. Prin aceste nunți cu ambelor femei, Alexandru și-a cimentat legăturile cu ambele ramuri ale familiei regale ale Imperiului Achaemenid. [6] [7]
Alexandru a murit în anul următor, în anul 323 î.Hr. După moartea sa, prima sa soție, Roxana, a complotat cu generalul Perdiccas să o ucidă pe Stateira. Roxana a dorit să-și cimenteze poziția ei și pe cea a fiului ei, Alexandru al IV-lea, eliminându-și o rivală care ar fi putut fi sau care ar fi putut pretinde că este gravidă. Potrivit lui Plutarh, sora lui Stateira, Drypetis, a fost ucisă și ea în același timp; Carney crede că Plutarhul a fost greși informat, și că de fapt, Parysatis ar fi murit odată cu Stateira.
Ați văzut cum au INVENTAT pur și simplu Progresiștii „homesexualitatea” lui Alexandru Macedon CARE NU EXISTĂ?
Ogden, unul dintre cei care a scris despre Alexandru, conchide pe acest subiect: „… Alexandru a fost strict heterosexual și deloc promiscuos”
Ați putut vedea acum care sunt în realitate mărturiile istorice ale antichității pe acest subiect și cum v-au dezinformat prin trunchierea lor?
Vă dați seama cât de mincinoși sunt?
</p»acesata></p»acesata>
