Sistemul capitalist vestic, care vorbeste despre bani si profit, nu poate genera oameni educati. Atunci ce asteptam de la el?

Ne parvin, din ce in ce mai putine date legate de performanta in educatie, din cadrul sistemului intern al unei tari sau in plan mondial, atit in statisticile nationale cit si internationale. De cele mai multe ori, statisticile se refera la subiecte mai putin interesante, legate de acest generator al fiecarei economii.
In 2000, s-a creat un Program pentru Evaluarea Elevilor si Studentilor la nivel International (PISA – Programme for International Student Assesment), in cadrul OECD, un “club” al bogatilor dupa cum stiti.
Acest program, a inceput sa urmareasca rezultatele elevilor in 32 de tari. Multi au fost socati de locul pe care se afla, iar din 2009, acest program nu mai afiseaza nici un fel de informatii,cel mai probabil datorita nemultumrii unora.
Dar sa vedem cum este perceputa caderea sistemelor educationale vestice, de ce si care sint factorii generatori.
Sindicatele profesorilor din vest,sustin ca mersul in jos rapid al sistemului de invatamint occidental, este datorat in primul rind taierilor permanente ale cheltuielilor cu acest departament vital al economiei nationale. Pe de alta parte, ei vad ca un aspect negativ, structurarea sub o alta forma a claselor sociale in cadrul societatilor vestice si nu in ultimul rind un nivel cultural, care nu evalueaza corect importanta educatie in sistemul capitalist.
Dupa parerea lor, toate acestea fac o diferenta enorma, dar ei nu s-au gindit ca aceste aspecte sint generate de unul singur, lipsa de functionalitate a sistemului capitalist in acesta faza a “dezvoltarii” lui, iar interdependentele create in jurul acestor factori, sint de natura sa aiureasca si mai mult lumea si sa ofere o analiza confuza a ancorarii sistemului in complexele economice occidentale.
Dupa parerea “specialistilor” capitalisti, ideea de a construi un bun sistem educational este legata de bani, ca de altfel orice in societatea lor, ceea ce a dus la o situatie dificila tot ce misca. Dar lucrurile nu stau deloc asa.
Cele mai multe tari, din cele 20 de tari care conduc grupul OECD, au dublat sau chiar triplat cheltuielile de educatie intre 1970 si 1994, iar valorile umane care ar fi trebuit sa fie integrate in societate au fost in numar din ce in ce mai mic, sistemul lor economic bazindu-se pe emigranti veniti din zonele unde nu se investea pentru sistemele educatoionale, sau se si nvetsea foarte putin, raportat.
Performantele educationale difera foarte mult chiar in cadrul sistemului capitalist, al tarilor componente, mai ales in cadrul celor care au investit aceasi bani in educatie. Cel mai mult a investit America si dupa cum se poate vedea se afla mult in urma tarilor care nu au investit mare lucru, comparativ.
Andreas Schleicher, unul dintre analistii sefi ai PISA, crede ca numai 10% din diferentele de voloare inregistrate la elevi, au de-a face cu bani si investitia.
Alti analisti vestici, cred ca structurarea sub o alta forma a claselor sociale face o mare diferenta. Martin Johnson,o figura proeminenta a analistilor pe educatiie, arata cu degetul catre cresterea factorului de inegalitate sociala, intre clase, care in Marea Britanie,spre exemplu, este printre cele mai mari din lumea “civilizata”, spunind ca este prinicpala ratiune pentru care copiii nu au performante la scoala. Se considera ca tinerii veniti din familii cu venituri mici sint supusi unui risc mai mare de a nu putea urma un sitem educational. Un alt specialist, Dan Goldhaber, gaseste vinovati de acest dezastru educational, factori care nu tin de scoala, cum ar fi familiile, a caror determinare si pregatire pot conta pentru 60% din performantele obtinute de tineri.
Cultura este , fara discutie, partea cea mai importanta, un factor determinant. Cei mai multi parinti asiatici, ca si est europenii, in urma cu ani de zile, dadeau o mare importanta sistemului educational si pregatirii copiilor lor, mult mai mare decit o faceau sau o fac vesticii. In acest moment, Singapore, Coreea de Sud si Hong Kong, stau confortabil in fotoliile de lideri mondiali in performantele reusite de tinerii lor, fiind la mare distanta de America, aceasta fiind in spatele Estoniei, Poloniei, Australiei, Noii Zeelande, Finlandei, Japoniei si altor tari, la fel ca si Germania, Franta si Marea Britanie, care se situeaza pe ultimele locuri in statisticile OECD.
Vestul vorbeste de reforma in educatie si vede citiva pasi. Eu as vorbi de reforma in tarile emergente si cele care inca mai le permite partrimoniul cultural sa priveasca serios educatia, acolo trebuie facuta reforma si pentru acele tari trebuie sa plateasca vestul pentru a avea si ei oameni de valoare si voi argumenta in continuare.
Occidentalii vad ca necesari, in cadrul asa zisei reforme la care se refera specialisti lor, urmatorii pasi:1.Descentralizarea sistemului de educatie, prin oferirea unor puteri de decizie scolilor. 2. Concentrarea si crearea unor structuri ale sistemului pe tema ajutorului oferit copiilor cu probleme de percepere si cu performante reduse. 3. Oferirea de sanse sistemului de invatamint pe diferite nivele, diferite forme de invatatmint. 4. Standarde ridicate solicitate pentru profesori.
Voi incerca in continuare sa dau o alta imagine acestui subiect, poate una mai realista si de sprijin pentru Romania.
Cine credeti ca este pe locul 4 in clasamentul ratei de imbunatatire a invatamintului in OECD? Ontario, Canada, retineti primul nume este Ontario si pe urma Canada, pentru ca este important in analiza care va urma. Inaintea acestei provincii canadiene se afla cu un scor foarte mare, pe primul loc Singapore, dupa care Hong Kong si Coreea de Sud. O sa ne intrebam, de ce Ontario si nu simplu Canada?
Pai, de aici vine si imaginea artificiala a statisticilor lor mincinoase.
Ontario primeste peste 200.000 de emigranti pe an pe diferite considerente, in timp ce intreaga Canada, primeste ceva mai putin de 100.000 de emigranti. Copiii de emigranti ridica standardul educational semnificativ. O sa ma intrebati cum, pentru ca ei nu stiu engleza in marea lor majoritate. Foarte simplu. Durata in care ei vor invata engleza este de maxim o jumatate de an. In momentul cind vine un copil din Romania, spre exemplu, chiar si acum, el este evaluat cu peste doi ani mai avansat decit copiii canadieni. Deci practic sistemul educational canadian, are pentru un an si jumatate un elev in aceasi clasa ca si in Romania, de aceasi virsta, dar mult mai evoluat si uite cum se inregistreaza Ontario cu un sistem educational dinamic.
De ce, daca sint corecti, nu iau in calcul zonele preponderent canadiene din estul tarii, unde nivelul este jalnic. Nu este corect ca ei sa apara in astfel de clasamente si sa cheltuie prosteste pentru elevi sume ametitoare raportate la Romania, iar rezultatele sa se lase asteptate in baza emigrantilor, care mai departe au mult mai putine drepturi decit canadienii.
Este la fel in orice tara capitalista din OECD, nici o diferenta. Canadienii au fost mai directi, chiar daca lipsiti de bun simt in statistica prezentata, dar celelalte tari iau esantioane mincinoase din zonele cu inalt grad de emigratie.
Vorbind de Canada, unde cunosc mai bine sistemul, pot spune ca este surprinzator sa vezi ca, guvetrnul provinciei a cheltuit in 2004, peste 30% din PIB pentru invatamint in timp ce tarile vest europene, care si ele sint undeva la peste 17% in medie, ne impun noua, romanilor sa cheltuim 2,5 % dintr-un amarit de PIB.
Oare nu asta este genocidul de care trebuie acuzat Basescu si mizeriile care au condus si conduc destinele economice ale tarii? Dupa mine este un genocid de proportii.
Se discuta la adresa fostului sistem socialist din Romania ,ca taranii si muncitorii, veneau la Bucuresti si in orasele mari pentru a-si cumpara piine si asta a fost un aspect emotional la procesul lui Ceausescu. Dar acum, sintem in situatia in care trebuie sa mergem afara din tara sa obtinem o diploma acreditata dintr-un sistem educational bolnav, pentru a avea loc de munca in tara noastra, deci trebuie, daca putem, sa iesim afara la scoli ce nu au nici o legatura cu formare de valori, dar sint recunoscute, pentru a crea premisele financiare in vedrea cumpararii unei piini. Nu este un genocid al valorilor si respectului? Cum poate fi privit altfel?
Se discuta de descentralizare in invatamint, dar nu se discuta de performanta si sustinerea mai multor teste de catre elevi, care ar putea duce la corectarea unor deficiente in mod util. Se discuta de un bacalaureat dar nu de un examen pentru intrarea in facultate, unde tienrii din medii diferite ar trebui sa isi incerce puterile si nu sa aflam ca un elev cu bacalaureatul a ajuns dintr-o comuna unde era fiul sefului de post ,sa intre la facultate, iar alti tineri nu au reusit chiar daca, poate stiu mai mult decit fiul sefului de post. Descentralizarea nu inseamna izolarea financiara de stat, ci asa cum este sistemul charter school in SUA, se refera la o eventuala performanta, care este clar ca nu va veni,pe banii statului si cu management privat. Profesorii vor crea criterii si vor oferii note favorabile pentru a se vedea munca lor si a incasa banii de la un stat in degrigolada, pentru ca sistemul educational este AFACERE in capitalism.
”Specialisti” in educatie din vest spun ca riscul de a nu invata este legat de statutul social si ca familiile sarace vor furniza copii nepregatiti in marea lor majoritate. Dar cum se face ca atit in sociailasm si mai putin in capitalism, cei mai buni profesionisti au provenit din familiile sarace, ei erau aceia care duceau economia inainte, ei erau aceia care stiau ce insemna sa nu ai si sa iti doresti si faceau tot posibilul sa poata avea si ei.
Problema este alta si in capitalism criza se acutizeaza. Faptul ca in socialism, acel copil sarac avea o singura sansa, a invata, pentru a evolua, pentru deveni cineva, altfel nu putea sa cistige si visul lui nu ar fi devenit realitate, face o diferenta mare acest aspect. In capitalism, surele de bani se pot constituii la dispozitia tinerilor in mod dubios, ei fiind transformati in retele de imbogatire a celor de la putere fara sa faca efort intelectual si numai sa aiba un simt al riscului.
Tinerii pot trai in capitalism, din comert cu droguri, din pomenile sociale date de statul capitalist la limita subzistentei, din inselaciuni, din programe ce duc la inevolutie dar prefera sa tina tinerii intr-o stare de confuzie si detaliile pot continua.
Surprinzator, intr-o oarecare masura, este pozitia codasa a Germaniei, unde sint mari probleme atit la testele bazate pe citit cit si pe scris. Germania este tara de emigratie, dar nu pentru orice nationalitati, insa invatarea limbi germane cu siguranta ia mai mult timp decit engleza. Pe de alta parte exista un nivel apropiat fata de alte tarile din vestul Europei si alte tari, deci venirea emigrantilor in numar mult mai mic decit in Canada, nu aduce un plus in clasament.
Daca discutam de teste sau de curriculum (programa scolara) din scolile vestice si de perfidia si minciuna care sta la baza constituirii unui astfel de clasament, lucrurile au o logica si putem da conotatiile dezvoltarii sistemelor educationale in sistemul capitalist.
Trebuie sa pornim de la un exemplu simplu, pentru a vedea de ce sint ei in top la sumele fabuloase pe care le cheltuie in educatie.
In primul rind, daca un elev pleaca din Romania in clasa a patra, in Canada , va fi automat cel putin in clasa a sasea, si asta se intimpla cu mai toti emigranti care vin din zone unde investitiile pentru invatamint sint extreme de mici si fondurile neglijabile. Datorita limbi, pe care v-a trebui sa o invete, copilul va merge la clasa patra pentru inceput, pina cind rezultatele lui in invatarea limbi sint corespunzatoare, ceea ce dureaza cam sase luni pentru copii.Tinarul, intra, cu cunostintele lui, dupa sase luni, in categoria celor de virsta lui, dar mult mai bine pregatit. Ca urmare, testele pe care le sustine sint cu rezultate mult mai bune decit ale colegilor de clasa,el avind aceasi virsta.
In ultima instanta,Ministerul Educatiei din Canada si din OECD, realizeaza o statistica a virstelor si nu pe clase, astfel asigurindu-se ca elevi au note mari si intrind in competitie cu alti mincinosi din OECD. Romania ar fi prima tara din lume, din punct de vedere al rezultatelor in sistemul educational, daca in clasa a X a s-ar invata tabla inmultirii dupa o programa scolara facuta a ne scoate in fata.Elevii ar avea rezultate remarcabile si am putea candida in clasamentul minciunii din educatie. Rezultatele se vad in doua feluri. In primul rind ca vesticii nu au nici un medaliat la nici o olimpiada internationala(in afara Finlandei, unde sistemul este total diferit si cu multe asemanarii cu cel din Romania socialista), dar sint cocotati fortat pe primele locuri, iar in al doiela rind, rezultatele din economie si ale celor care sint in faza integrarii lor in procesle de productie, sint dezolante, fara nici o cunostiinta.
Asa cum frauda a fost legalizata in sitemul economic capitalist, in felul asta a fost si prostia legalizata si s-au mintit singuri, crezind ca emigrantii pot acoperii necesitatile unor economii care doresc sa se situeze in primele opt din lume.
Ceea ce este regretabil, este ca pentru a crea o imagine falsa si a oferii imaginea eficientei unor cheltuieli si ale unui sistem de invatamint moribund, ei apeleaza la distrugerea unor generatii, fara sa ii intereseze. Ideea de afecere este una care trebuie sa domine anumite sfere de activitate, dar cind se face afacere in favoarea unui grup, pe spatele tinerilor si viitorului tari, fara scrupule, atunci vorbim de altceva.
In Germania,provincia Saxonia,Social Democratul Wolfgang Nowak , spunea ca ar dori sa creeze o reforma in invatamint, dar sa pastreze metodele din fostul sistem socialist, si chiar a inceput i Leipzig si Dresda, iar foarte multi parinti se uita inapoi cu nostalgia ca vechiul sistem a putut oferii valori de care acum Germania duce lipsa.
Ceea ce se intimpla in sistemul educational vestic, face parte din degradarea morala si economica a sistemului capitalist mondial.
Adrian Cosereanu
http://www.alternativaromaniei.com/
