Tineretul, tineretul, tineretul, o forta de care sistemul capitalist isi bate joc zilnic.

Pina cind vor mai suporta ei aceasta umilinta?

Cum ii putem spune unui tinar ca ar trebui sa fie mindru pentru ca traieste in sistemul capitalist si cum am putea sa il convingem ca ziua de miine ii va aduce satisfactia dorita, atit profesional cit si social? Cine ar putea sa spuna asa ceva unui tinar „capitalist”?
Liderii sistemului capitalist, par sa nu se fi intrebat niciodata ce doresc acesti tineri de la viata, ci doar au concluzionat cit ar trebui sa le ofere ei, pentru ca profitul ramas sa fie unul din ce in ce mai mare, indiferent cit de neconfortabili se simt acesti tineri.
Nimeni si nicaieri in lumea capitalului, nu inceraca sa lase tineretul sa isi spuna cuvintul sau sa intrevada o alta alternativa la acest sistem putrezit capitalist. Acesti tineri nu sint acceptati si nu le sint acceptate opiniile, nu pot sa participe efectiv la viata sociala sau politica si sint ghidonati in directia dorita de asa zisi lideri capitalisti in plan economic. Tineretul reprezinta o afacere pentru acesti capitalisti verosi.
Din pacate, am mai spus o cu mai multe ocazii, nu inteleg cum niste lideri socialisti sau comunisti cum le plac propagandistilor capitalisti sa spuna, au dorit sa creze valori si au avut grija ca tineretul sa se simta in Romania, cu mult mai siguri pe ei si pe viata lor decit acesti tineri capitalisti, care traiesc o cofuzie si o saracie generala. Cum s-a putut ca lideri fara un nivel de educatie ridicat, in socialismul din Romania, sa construiasca scoli intr un numar impresionant, iar acum acesti lideri capitalisti scoliti la cele mai renumite scoli si universitati din sistemul capitalist, sa construiasca cu mult mai multe biserici decit scoli.

Cum se putea ca invatamintul sa fie gratuit , iar acum parintii nu vad nici o solutie in a-si trimite copilul la scoala din cauza lipsei banilor. Cum au putut acei oameni fara educatie sa ofere tabere pregatire elevilor in toate domeniile si foarte multe tabere de vacanta, gratuite, iar acesti lideri „inteligenti” nu pot nici macar sa construiasca o statiune de vacanta pentru tineret.

Cum se putea ca fiecare scoala sa aiba un cabinet medical si chiar un cabinet stomatologic, iar acum scolile nu mai au nici pansamente sterile, pentru a bandaja degetul unui copil, dar sintem capitalisti. Cine, noi sau ei?
Hai sa vedem ce spun statisticile lor despre dezastrul din lumea tinerilor “capitalisti”. Publicatia britanica The Economist, arata ca, peste 290 de milioane de tineri (intre 15 si 24 de ani), nu sint angrenati nici in scoli si nici in cimpul muncii, ceea ce inseamna peste 25% din tineretul planetei in cadrul acestei virste.
Pe de alta parte, foarte multi tineri lucreaza fie in activitati platite la negru, fie in locuri de munca temporare sau part time. In tarile bogate, peste 32% dintre tinerii din aceasta categorie sint angajati temporar, ceea ce inseamna ca este aproape imposibil sa dobindeasca cunostiintele unei profesii.
Tot The Economist, ne arata ca in acest moment, peste 50% dintre tineri sint fie pe piata neagra a muncii, fie nu sint angrenati in nici un proces. Aproximativ 50% din tinerii planetei in gasim in tarile din sud est Asia, Africa si Orientul Mijlociu, practic zonele cele mai fierbinti ale planetei, unde capitalismul a declasat razboaie si unde tinerii au asteptarii, dar vor fi puternic dezamagiti si cel mai sigur acele zone vor fi viitoarele focar de razboi si de unde tinerii vor emigra si vor incurca in mod sistematic calculele „finantei mondiale”.
Populatia intre 15 si 24 de ani, este asteptata sa creasca in Africa cu mai mult de 35%, pina in 2025, ajungind la peste 275 de milioane de tineri ce au si vor avea nevoie de educatie si locuri  munca.
In statele OECD, pierderea economica datorara inactivitatii tinerilor, deci pentru ca ei sint in afara fortei de  munca, se estimeaza la peste 153 de miliarde de dpolari, doar in Europa, ceea ce inseamna o pierdere mai mare de 1% din PIB ul  continentului, in conditiile unei cresteri economice de sub 0,2%. Deci eroarea de a nu angaja tineri, nu numai ca micsoreaza sau anuleaza cresterea economica, dar ameninta ziua de miine in mod existential.
In Japonia, numarul tinerilor fara loc de munca a crescut semnificativ, dupa criza financiara  de proportii de la finalul anilor 90, dar somajul in rindul tinerilor a ramas in continuare chiar in vremuri mai bune, chiar in ciuda scaderii fortei de munca, datorita imbatrinirii populatiei si iesirii din cimpul muncii a baby boom-erilor.
Deci un alt aspect interesant si  luat in seama la acest capitalism, este faptul ca numarul tinerilor in afara cimpului muncii creste in pofida iesirii din cimpul muncii a unui numar ridicat de virstnici. De aici ne putem da seama de actualul dezastru la care sint supusi tinerii vestici.
O interesanta analiza a pietei muncii, ne arata ca zece ani dupa criza financiara din Indonezia, din 1997, tinerii care au pierdut locul de munca atunci, au fost din ce in ce mai putin interesati pentru a reveni in cimpul muncii si cind au facut-o, au preferat sa lucreze pe piata neagra a muncii.
Pe de alta parte, un studiu sud american, arata ca in Brazilia si Argentina, tinerii care s-au angajat in cimpul muncii in perioada de recesiune accentuata, au avut mari probleme pe piata muncii atunci cind au devenit adulti si intretinatori de familii.
Toate tarile capitaliste sufera aceasi molima si anume: crestere economica extrem de mica, o piata a muncii blocata si o discrepanta intre sistemul de educatie si necesitatile pietei muncii.
In anumite zone ale sistemului capitalist salbatic, este foarte greu de trimis in somaj un lucrator in virsta, mai ales pentru faptul ca in multe familii el este sustinatorul financiar principal si are deja acassa povara unor tineri care nu isi gasesc loc de munca, iar acesti tineri traiesc cu parintii pe perioade nedeterminate, in vest, acesti tineri simt denumiti „generatia boomerang”, pentru ca peste 85% dintre ei sint la a treia incercare de a pleca de acasa si a lua viata in piept, esuind lamentabil dupa scurt timp.

Tarile vestice cu o mai mica rata a somajului in rindul tinerilor au o relatie foarte apropiata intre educatie si munca. Exemplu poate fi Germania, care are o traditie lunga in educatia vocationala de inalta calitate si in programe de ucenicie. Tarile care au o rata mai mare a somajului in rindul tinerilor, au o diferenta mare intre educatie si munca.

In 1979, in cadrul marilor firme americane, se oferea tinerilor proaspat angajati, in medie, doua saptamini si jumatate de pregatire prin intermediul cursurilor interne. In 1991, numai 17% dintre tineri au raportat primirea acestei facilitati de a urma cursuri de calificare in cadrul companiilor mari americane, pe parcursul unui an. In 2011, numai 21% au declarat ca au fost angrenati in cursuri de pregatire profesionala in companii, in ultimii cinci ani.

Firma de consultanta in domeniul muncii, Accenture, declara ca numai 21% din 1000 de tineri americani din cimpul muncii, s-au perfectionat prin intermediul cursurilor tehnice in cadrul marilor companii americane.

In 2011, numai 8% dintre angajatorii britanici au finantat cursuri de pregatire profesionala pentru tineri in cadrul companiilor lor, cu mult mai putin decit media de pe continent, care si ea este destul de scazuta. In Marea Britanie, numai 19% dintre elevi de liceu in clasa terminala au vizitat o unitate economica.

In unele tari s-a propus interventia statului in acest proces de pregatire, prin care guvernul sa ofere, pentru aceia care au fost o perioada mai lunga in afara fortelor de munca, sume considerabile din salariu care urmeaza sa il plateasca angajatorul, pentru o instruire de cel putin doi ani in cadrul companiei.

Din pacate, din aceasta practica ce se dovedea de succes, multi au inteles sa deturneze banii de la stat catre propriile companii si luau in pregatire permanent tineri, numai pentru a smulge bani de la contribuabili, lucru care s-a intimplat cu precadere in Marea Britanie.

Ce ar putea acest sistem sa propuna tinerilor ? Absolut nimic, in afara saraciei si a unei vietii fara nici o speranta. Vor fi tinerii, forta care va pune capat acestui sistem de grup si de exploatare crunta, care se numeste capitalism? Se pare ca ne indreptam catre acest punct.

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/