Jurnalistul Mirel Curea comentează în Evenimentul Zilei cel mai recent scandal în centrul căruia se află unul dintre liderii USR, Roxana Wring. Și justificările fostei șefe USR București, după decizia CNSAS de a cere instanței să stabilească dacă aceasta a colaborat cu Securitatea. Justificări pe care jurnalistul le compară cu abureala livrată în alt scandal al ultimelor zile, cel din jurul apariției lui Mihai Șora în campania pro libertate a celor de la emag.
„Până aici, nimic nemaiîntâlnit, încă un sifon al Securității! Ridicolă însă surprinderea pe care Wring o mimează, încercând să transmită public o prosteală de tip Mihai Șora”, scrie jurnalistul redând explicațiile oferite de Wring într-un comunicat, în care spune cum a lucrat la ONT după ce a terminat facultatea. Iar singura ei „vină” ar fi că a întocmit „raportări și procese verbale pe care, la vârsta respectivă, le-am considerat a fi parte din birocrația stufoasă și inutilă a serviciului”.
„Așadar, a terminat facultatea la vârsta de 22 de ani și „s-a angajat la ONT”. Pe bune? Cum „s-a angajat”, că atunci era pe bază de repartiție?”, se întreabă Mirel Curea, precizând că la ONT nu „te angajai”, ci erai angajat.„ „De Securitate, de Direcția a III-a! ONT, ca orice altă întreprindere care avea cea mai mică tangență cu străinii și străinătățile era păstorită de Securitate, iar în locurile astea nu ajungeai decât după ce te selecționa Securitatea”.
”Pentru cine nu știe, toți ghizii care lucrau cu grupuri de străini erau colaboratori ai Securității, și încă unii deosebit de importanți. Înainte de fiecare tur, ei erau instruiți de ofițerul de legătură cu privire la prezențele de interes din grupul ce urma să fie însoțit. O mare importanță era acordată foștilor cetățeni români, etnici evrei, germani, maghiari, armeni, etc, plecați din România și reveniți pe meleagurile natale în calitate de turiști, dar și altor categorii de cetățeni străini care prezentau interes pe diferite linii de muncă ale Securității. După fiecare tur, ghizii informau în rapoarte scrise totul despre ce și cum cu ăia din grupul însoțit, precum și despre cei în privința cărora primiseră misiune specială”, subliniază jurnalistul.
Mirel Curea are însă o curiozitate îndreptățită, însoțită de o veste proastă pentru userista care, apărându-și trecutul de colaborator al Securității, pare că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase:
”Ar fi interesant de știut dacă și cine v-a preluat și instruit în vederea plasării în Marea Britanie, în anul pregătitor, acela în care ziceți că ați fost persecutată, o altă componentă a legendărilor specifice în astfel de combinații. Nu sunt în măsură să tranșez eu valabilitatea acestei variante, are cu siguranță cine, știu și cine, drept pentru care, am o veste proastă: în calitate de cetățean englez, tocmai ați intrat în atenția organelor britanice de contraspionaj!”
Comentarii de acest gen dovedesc necunoaștere. Oriunde în România socialistă, nu te angajai ci erai angajat, unde primeai repartiție. Pentru a te muta unde îți doreai, aveai de plătit școlarizarea. Toate serviciile de personal erau înțesate de șefi de rețele informative. Că ONT era filială a Securității era evident, numai că nu-i prea păsa nimănui. Cel puțin nu le păsa celor 4,5 milioane de membri PCR în care, la loc de frunte, se găseau „disidenții” cunoscuți după revoluție. Nu vă dau exemplul agenților securității trimiși în misiune în occident ca fugari sau căsătoriți, dar ăștia nu reprezentau un avantaj sau un pericol pentru „intern”. Poate serviciile secrete britanice să se simtă afectate, dar România nu. Pentru cei care chiar sunt inocenți, toți cei care primeau aprobarea să plece chiar și în lagărul socialist (ce nume potrivit) aveau de dat note informative despre ce au făcut cu cine au discutat, la serviciu, dacă reveneau. Dacă nu, erau contactați și pedepsiți. Pe atunci cei fără serviciu erau arestați nu aleși primari sau parlamentari.