”Și-au părăsit țara, au enervat până la xenofobie pe cei din țările în care au emigrat, iar acum ne dau lecții de patriotism din Londra, Bruxelles, Paris, Washington…”
Unul dintre cei mai apreciați analiști, Bogdan Duca, editorialistului publicației ”Q Magazine” dace un eseu care, cu siguranță, va atrage multe comentarii. Asta pentru că Duca își spune deschis – și într-o cheie originală – opinia critică despre românii plecați în străinătate.
”Pentru câteva milioane de români, decembrie 1989 a fost doar oportunitatea de a își părăsi țara pentru un salariu mai bun”, constată Duca, punctând de la început: ”E dreptul lor, dar să o lase mai moale cu patriotismul, căci știm exact valoarea lui: diferența dintre leafa din România și salariul câștigat pe unde au emigrat”.
Și dacă asta a fost o afirmație dură, citiți următoarea, care dă adevărul pe față și în privința ipocriziei capitaliste:
”Pentru alți români, mult mai puțini, decembrie 1989 a fost o oportunitate de a își transforma bișnița în bisnis și, contribuind măcar cu o fraudă fiscală la jefuirea fostei Românii socialiste, dacă nu chiar cu niște tunuri majore, să se îmbogățească”, scrie Duca.
Analistul aruncă bomba: ”Deși majoritatea niște golani și profitori, ei au devenit bună parte din capitalul românesc, poli de putere românească într-o țară ce rămăsese fără stăpân”.
”Lor li s-au opus interese externe, în creștere după aderarea României la UE și la NATO”, scrie Duca.
Analistul explica istoria fenomenului care isterizează #REZIST: ”Așa a început lupta anticorupție, care a urmărit lichidarea acestor poli de putere românești și înlocuirea lor cu alții străini – și de aici caracterul pervers și antiromânesc al așa numitei lupte anticorupție”.
”În sfârșit, pentru marea majoritate a românilor care nici să fure nu au știut, nici să emigreze nu i-a lăsat inima, decembrie 1989 a adus curent electric, căldură în calorifere, apă caldă, televiziune și libertatea de a crede orice… inclusiv de a crede că sub Ceaușescu era mai bine”, scrie ironic Bogdan Duca.
De fapt, acești români ”sunt cei care pierd totul: liberalizarea preturilor la gaze și energie, impusă de UE, îi va obliga pe ei să închidă singuri curentul și căldura” – atrage atenția cu ironie amară analistul.
”Acum li se ia și libertatea de a crede orice”, scrie analistul, trăgând o primă concluzie: ”Oricum, cică ar fi mai proști decât semenii lor care și-au părăsit țara și au acum convulsii patriotice de la distanță…”.
Și, continuă el cu segmentul ”privat” sau ”capitalist”: ”Aceeași soartă o au și bișnițarii revoluției. Cică sunt prea corupți pentru standardele euro-atlantice și trebuie să facă loc multinaționalelor și băncilor”.
Și, în fine, categoria lăudată: așa zisa ”Diaspora”.
”Cei mai fericiți sunt emigranții. Și-au părăsit țara, au enervat până la xenofobie pe cei din țările în care au emigrat, iar acum ne dau lecții de patriotism din Londra, Bruxelles, Paris, Washington…”, încheie Bogdan Duca acest eseu despre românii de după Revoluție.
Dragoș Dumitriu.
Si au drept de vot mai ceva ca noi, trei zile tot voteaza si pe urma ne scuipa seminte in cap. Eu zic sa-i lase sa voteze tot anul, non-stop, ca e tot una.
Desigur eseul domnului Duca, reprezintă una dintre păreri privind rolul și locul diasporei. O altă părere ar fi aceea că „diasporezilor” le pasă mai mult de ceea ce se întâmplă la noi acasă decât le pasă unora dintre cei rămași acasă. Ne „scuipă semințe în cap” tocmai pentru că noi suntem obișnuiți să ținem capul plecat. În România votează însă și cel care iese din crâșmă doar după ce a terminat ajutorul social și alocația copiilor. Să nu punem în balanță patriotismul celor rămași acasă cu al celui care trimite bani la familia „patrioată” rămasă acasă, pentru a o ajuta să-și plătească taxele (dacă nu știați, TVA pentru mărfurile și bunurile cumpărate de familiile diasporezilor este de 19%, în timp ce impozitul pe venitul realizat în țară este de 10% din venitul obținut în cursul anului fiscal, din care se scad contributiile sociale datorate”). Dacă am pune în balanță traiul din perioada comunistă cu cel de acum, constatăm că în medie trăim mai bine. Problema e doar că acum un judecător câștigă cât 50 de muncitori în construcții, că acum oricine are dreptul să vorbească dar nu-l ascultă nimeni; ca înainte o textilistă mergea în concediu la Mamaia iar acum nu mai e obligată să plece în concediu. Am progresat: În medie avem mașini mai multe și mai scumpe; avem vile somptuoase, unele chiar pe Coasta de Azur sau în Brazilia, avem personal TESA mai mult decât putem duce, dar căutăm muncitorii calificați înlocuiți de filipinezi, sri-lankezi, etc. Nu știu dacă e cazul să facem astfel de comparații. Cred însă că unora dintre noi le pasă că putem trăi mai bine, că putem avea drepturile descrise frumos în Constituție, pe hârtie; că autoritățile statului nu mai răspund de nemerniciile pe care le fac, sau pentru că nu fac ce trebuia să facă pentru salariul primit de la statul mafiot doar pentru susține niște partide și pentru a-și ține gura
In parte ai dreptate, dar cam amesteci ”dreptatea” cu ne-dreptatea. Tie când iti da cineva ceva si pe urma iti tot reproseaza ca ti-a dat si ca ar trebui sa faci cum zice el, Dumnezeul tau, cum te-ai simti? Care e diferenta intre asistatul statului si asistatul propriului copil, plecat spre a-i fi lui mai bine, desi numai sufletelul lui stie ce traieste pe acolo? Care-i diferenta intre a spala la cur un batran ieuropean si propriul batran lasat acasa de izbeliste care te-a sters pe tine la cur când erai in scutece??? Aluia ii zici saru-mana desi esti sclavul lui si celui de acasa ii scupi seminte in cap si-l umilesti de cat de destept esti tu?!
Jderule, trebuie sa recunosti diferenta intre cururi. In timp ce spalatul unui cur ieuropean iti asigura un trai decent, curul patriotic iti da nu ai batai de cap si balaceala in saracie si nevoi. Si nu nu ai spalatul curului unei italience iti asigura spalatul curului parintelui patriotic prin angajarea u ei patrioate locale scuipata cu seminte pe cap.
Pare a fi un deal bun, nu?
Am mai spus că o discuție trebuie purtată cu argumente pro și contra. Altfel e inutilă. Trebuie să recunoaștem că nu suntem în situația de a alege să spălăm gratis sau pe bani puțini, proprii bătrâni la „cur” sau unde e nevoie. Dacă suntem responsabili, avem obligații și față de părinți și față de copii, dar trebuie să avem și posibilitatea. Oportunismul are și părți criticabile și părți necesare și utile. Dacă ar fi să alegem între a trăi de azi pe mâine, fără speranță într-un trai mai bun și niște sacrificii cum sunt muncile înjositoare, riscante sau grele în mediul străin nouă, mulți ar alege speranța. Că unii vor rămâne săraci cu toată munca din diverse cauze, sau că alții au ales să fure sau să cerșească pentru că așa au realizat bunăstarea dorită, sunt cazuri de analizat. Ce cred că merită reținut e însă faptul că aveau un scop și au ales o posibilitate de a-l atinge. Nu toți suntem la fel de capabili să alegem varianta optimă, dar ca și răspunsul atribuit lui Dumnezeu celui care dorea să câștige la LOTO – trebuie să cumperi un bilet!
Citadelo, nu ar fi de remarcat diferența între cururi ! Părinții și copii au multe alte părți de pupat. Problema este supraviețuirea într-un mediu ostil. Din acest punct de vedere, românii nu prea au de ales. În țară se câștigă puțin pentru muncă multă, justiția e mai degrabă injustiție bazată pe bunul-plac, „relațio-crația” a produs autorități ineficiente, fără răspunderi, fără merite, dar plătite copios ! Nedreptatea e la ea acasă, unde ar fi trebuit să se simtă românii … ca acasă !+