[…] Poporul român e un popor uniform, care s-a dezvoltat şi a rezistat indiferent de conducerea pe care-a avut-o. Faptul că de la un capăt la celălalt al ţării se vorbeşte o limbă unitară, faptul că, în esenţă, avem aceeaşi mentalitate ne arată limpede că, dincolo de falsele graniţe care ni s-au pus în istorie, poporul a fost întotdeauna unul singur. Pentru statele vestice, grozav de eterogene, o asemenea uniformitate e greu de înţeles […]
E limpede de constatat că, pe măsură ce s-au produs unirile teritoriale, s-a înteţit propaganda împotriva românilor. Pentru ca, în final, să ni se nege tocmai elementul care e definitoriu pentru noi, anume existenţa acestui popor. Poporul e mai important decât statul, deoarece poporul înseamnă oamenii, acel suflet colectiv care ne uneşte şi care ne dă putere.
Poporul e acel geniu, acea forţă care, în momentele cheie ale istoriei, se transformă într-o unitate de monolit. Ei, bine, tocmai acest element este negat de forţele străine care ne conduc. Tocmai acest element se încearcă a fi distrus.
Toată emigraţia românească a fost un plan bine pus la punct pentru a slăbi poporul. Românii au fost împinşi să fugă care pe unde-a apucat pentru a-şi face un trai mai bun. Li s-a indus tuturor falsa iluzie că se pot realiza, că pot ajunge fericiţi, cerându-li-se aparent o bagatelă: să plece de-aici.
Nu s-a gândit nimeni că, odată plecat şi rupt de ţară, faci o crimă deoarece îţi dezrădăcinezi copiii. Lipsiţi de rădăcina care creşte doar pe pământul ţării tale, copiii românilor care s-au rupt mult prea superficial de locurile natale, trăiesc în esenţă o tragedie. Au iluzia că au rădăcinile acolo unde, de fapt, nu le au. Sufletul lor, mentalitatea lor, idealurile lor sunt altele decât cele ale pământurilor pe care părinţii lor i-au obligat să trăiască.
Şi, de-aici, o sursă de frustrare şi de nefericire. În ciuda siguranţei şi superiorităţii afişate, victimele acestui exod programat sunt tocmai odraslele celor plecaţi. Dar cei care constată asta o fac mult prea târziu, atunci când, de fapt, nu se mai poate face nimic.
Aşa cum otomanii ne luau şi copii ca bir, la fel Occidentul ne-a luat o halcă din populaţie ca bir. Însă, în timp ce otomanii se opreau la a ne lua copiii, occidentalii (ar trebui să citiţi altceva în spatele acestei sintagme) – prin cozile lor de topor de-aici – vor să facă o ticăloşie şi mai mare, anume să înlocuiască o parte a populaţiei plecate, cu populaţii „de import”, care să submineze unitatea poporului şi să înlocuiască poporul cu o populaţie – aşa cum le place ticăloşilor să vorbească despre noi.
Aveţi grijă la această sintagmă: când auziţi pe cineva vorbind despre „populaţia românească” şi nu despre poporul român, să ştiţi că aveţi de-a face cu un ticălos pe care ar trebui să-l ocoliţi. Asta deoarece e unul dintre pionii care pun umărul la planul ticălos de a destabiliza poporul şi a-l transforma într-o populaţie.
Poate vă întrebaţi care-i motivul pentru care ni se întâmplă doar nouă asta. De ce nu se întâmplă la fel cu ungurii, cu polonezii, cu cehii s.a.m.d. Cum se face de ei îşi găsesc resursele pentru a se opune şi noi nu? Asta ţine de un specific al nostru. Suntem într-o mare slavă. Niciodată nu ne-am simţit bine cu slavii, pentru că noi nu suntem slavi.
Suntem un popor total diferit, cu idealuri diferite. De-aceea ne-am căutat permanent salvarea în Occident, de care ne-am simţit apropiaţi. Ne-am simţit fraţi cu francezii, cu italienii, cu „popoarele noastre” latine. Problema e că această frăţie a venit doar dinspre noi către ei. Şi asta s-a întâmplat strict din cauza degenerării acelor popoare, a transformării lor ca efect al degradării rasei.
Ştiu că aici voi fi luat în râs. Cum naiba să faci degenerat poporul francez în condiţiile în care Franţa se află cu atâta în faţa noastră. V-aţi întrebat însă dacă francezii aceia mai sunt francezii de altădată? V-aţi întrebat dacă italienii mai sunt italieni s.a.m.d.?
Transformarea care ni se pregăteşte este, în realitate, o împingere a noastră către degenerare, către pierderea sufletului nostru, adică a acelui element care ne face să gândim şi, mai ales, să trăim împreună, indiferent de furtunile istoriei.
Asta e ceea ce primim de la „aliaţii” sau „fraţii” noştri occidentali. În realitate ei nu ne sunt nici aliaţi şi, cu atât mai puţin, fraţi. Sunt o specie degenerată, plină de paraziţi dezrădăcinaţi, acţionând ca lupii în blană de oaie. Şi care, dacă nu ne trezim la timp, ne vor distruge.
Nici în partea noastră de Europă, adică în Est, nu avem cum să ne găsim aliaţi. Sunt popoare diferite care, chiar dacă n-o arată, nu sunt deranjate de planul de disoluţie pus la cale împotriva poporului român.
Pe de o parte sunt chestiuni istorice care-i fac să se bucure de nenorocirea noastră, iar de partea cealaltă e o inconştienţă a lor deoarece, în cazul în care reuşeşte planul de degenerare a poporului român, asta va fi ca o bombă pe care-ar fi lăsat-o în proximitatea lor.
Din păcate nu vor fi niciodată conştienţi de asta, iar dacă vor conştientiza va fi oricum prea târziu atât pentru ei, dar mai ales pentru noi.
Aici o să fac o paranteză pentru a le atrage atenţia tuturor naţionaliştilor români că sunt pe cale să repete o eroare a istoriei. Cu toate că aveam complexele noastre împotriva Germaniei rezultate din prima conflagraţie mondială, în Al Doilea Război Mondial naţionaliştii români au mers de partea Germaniei, cu speranţa că vor scăpa de comunism.
Acum, în confruntarea care se pregăteşte, naţionaliştii români sunt atraşi de Rusia, întrucât aparent a rămas unicul bastion de normalitate.
Iată aşadar tabloul complet şi real: suntem singuri pe lume. Obişnuiţi-vă cu această imagine deoarece e singura reală. Salvarea noastră n-are cum să vină de la Occident – care în acest moment şi-a pus plenar în aplicare planul criminal împotriva noastră – şi n-are cum să vină nici de la Rusia care, în ciuda apropierii fizice, e la o distanţă teribilă, din toate punctele de vedere, de aspiraţiile noastre naturale […].
România nu e o insulă de latinitate într-o mare slavă, ci e o insulă în oceanul lumii. Ocean care ne este potrivnic şi încearcă de atâta amar de vreme să ne inunde. Însă, faptul că nu reuşeşte, arată că fundaţia, pietrele pe care se sprijină această insulă, sunt puternice.
Şi dacă vom fi capabili să înţelegem asta, puterea acelor pietre va creşte. Sper să mă fi făcut înţeles şi să fi reuşit prin acest articol să transmit ceea ce era de conştientizat!
„România nu e o insulă de latinitate într-o mare slavă, ci e o insulă în oceanul lumii.” E de discutat această afirmație! Evident că globalizarea are destule dezavantaje, dar izolarea nu e o soluție. Aș da ca exemplu poporul evreu care de multă vreme își păstrează identitatea printre străini. Chiar și ungurii au o solidaritate națională. Nu se ceartă între ei, ci se ajută când trăiesc între alte popoare. Am putea proceda și noi la fel sau vrem să trăim din nou într-un lagăr precum cel socialist? Să-i zicem lagărul naționalist. E vorba de cântărirea unor avantaje împreună cu dezavantajele inerente. Este cert faptul că dacii nu vorbeau o limbă ciudată compusă doar din barză, varză, viezure, ci erau în permanent contact cu imperiul roman. Poate limba latină se trage din limba dacică și nu invers? Cine știe? Până la urmă identitatea națională nu se dovedește prin limba vorbită ci prin tradiții, nivel de trai, grad de civilizație. Că acum 500 de ani oamenii nu aveau internet, trăiau în bordeie mai aproape de natură, sau în castele mai izolați, nu cred că sunt argumente pentru a desființa internetul și comunicarea la nivel global. De altfel traiul în natură s-a mai încercat în secolul trecut, iar izolarea ca „insulă în oceanul lumii”, nu pare prea populară printre români.
Romania este tara balcanica, exact ca si tarile care apartineau de fosta Iugoslavie, la fel ca si Slovenia, ori Provincia Trieste (care reprezinta o mica parte a Italiei), precum Bulgaria, etc. In partea noastra de Europa (de sud-est) putem sa traim in buna vecinatate, n-avem nevoie de aliati, pentru ca nu ne ataca nimeni!!! Iar aliantele n-au finalitate, se distrug, nu se tine cont de ele in cazul unui razboi. Istoria este martora atator aliante care au cedat, incat n-are rost sa le enumar aici!
„Niciodată nu ne-am simţit bine cu slavii, pentru că noi nu suntem slavi”. Really? Nu cumva a imprumutat, dl. Diaconu, zicerile lui Eminescu? Sau a fost in audienta la Kremlin si nu s-a simtit in largul dumnealui? Fac o trecere, pe scurt, prin istoria tarii noastre, privind relatiile romano-ruse: Tratatul de la Lutk – incheiat intre Dimitrie Cantemir si Petru cel Mare, in care Moldova se alia cu Rusia impotriva Imperiului Otoman, razboiul ruso-turc din 1877 cand Romania a fost aliata Rusiei, finele sec. XVIII comert in continua crestere intre Principatele Romane si Imperiul Rus (lana, vinul de Obobesti, a carui vindere aducea castiguri cuprinse intre 30-50%, sare, vite – la mare cautare atunci fiind boii moldovenesti, lemn si articole din lemn, miere, etc. Relatiile romano-ruse s-au racit incepand dupa anexarea Basarabiei in 1812, cand au patruns in Tara Romaneasca societatile britanice interesate de petrolul romanesc, care au incercat sa elimine influenta ruseasca de pe piata. In toamna lui 1878 relatiile diplomatice intre Romania si Rusia s-au reluat, ca la sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand Basarabia s-a unit cu Romania Mare, iar Rusia tarista a devenit URSS, sa cunoasca o noua raceala. Abia in 1934 in urma conventiei semnata intre ministrii de externe ai Romaniei si Rusiei (N. Titulescu si A. Litvinov) s-au relansat raporturile diplomatice intre cele doua state. In urma Diktatului de la Viena, cand Transilvania urma sa fie cedata Ungariei, tot prin intermediul occidentalilor proslaviti de o parte dintre romani (nu pot generaliza, n-or fi toti), georgianul Stalin (vazut ca o plaga, tot de catre o parte dintre conationalii mei) a afirmat in stilu-i caracteristic: „Transilvania vecino na Ruminie” – Transilvania va fi pe veci a Romaniei. Nu mai adaug aici toate dialogurile intre Dej si Stalin, buna intelegere dintre ei si in ceea ce priveste despagubirile de razboi ale Romaniei, pe care tot occidentalii lu’ peste le-au cerut in AUR. Rusia si tatuca Stalin s-au opus, obligandu-i pe vestici sa le accepte in grane, deoarece tara noastra a fost „defrisata” in urma confruntarilor armate, trebuia reconstruita si nu avea posibilitatea extragerii in timp record a minereului aurifer, ca sa recompenseze leprele britanice. Daca am intrat in sfera de influenta a rusilor, dl. Diaconu ar trebui sa le multumesca tot occidentalilor, care ne-au vandut pe un colt nenorocit de servetel! Ca tot am avut noi romanii afinitati mai mari fata de ei, nu-i asa? Dar Ceausescu a format blocul socialist pe baza a doua structuri: economica (CAER) si politico-militara (Tratatul de la Varsovia) prin care a ridicat Romania, ca sa ajunga vaca grasa de muls tot a Occidentului ticalos venit aici sa aplice tactica pamantului parjolit, pentru ca…a avut de unde!!!
In opinia mea, imi doresc o Romanie libera, fara sa fie tributara nici Rusiei, dar nici vest-europenilor sau americanilor, o Romanie cu legaturi economice, politice, diplomatice, culturale, comerciale cu toate statele de pe planisfera asta, dar in baza respectarii suveranitatii si cultivarii respectului, in baza reciprocitatii. Poti sa te intelegi cu vecinii si fara sa-i scuipi de la pupitre prezidentiale, cum au facut toti „alesii” de dupa ’89 incoace! Ca politician vandut intereselor straine, ai posibilitatea sa-ti manifesti dispretul fata de rusi de la masa restaurantului Golden Blitz spre exemplu, atunci vorbesti in nume propriu, NU de la pupitrul cu stema Romaniei, pentru ca atunci dai din plisc in numele unei tari!
La baza fiecarei emanatii publice, a fiecarui articol scris de unul sau altul, ar trebui sa stea istoria, ratiunea si bunul-simt!
P.S. A se verifica istoria in ceea ce priveste numarul de morti romani in urma bombardamentelor americane din WWII. Tot acelasi obiect de invatamant sa se verifice si-n ceea ce priveste bombardamentele URSS-ului de atunci, sa vedem exista vreunul?
Parțial adevărat. Dar… nici chiar așa. Adică occidentul e vinovat că ne-a vândut rușilor pe un colț de șervețel?! Tot occidentul e vinovat că am plătit URSS-ului despăgubiri de război în grâne și alte produse, (dar și în aur și teritorii ca Bucovina, Basarabia, insula Șerpilor) ? Bombardamentele URSS nu au ucis români în București, dar armata sovietică a cam omorât destui români. Nu mai amintesc de cei care au murit drept carne de tun alături de armata sovietică ? Despre 1877 poate ar fi de amintit că armata româno-rusă a fost condusă de principele Carol I, iar „tratatul preliminar de la San Stefano a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878, după încheierea războiului ruso-turc din 1877-1878. Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. … România a fost obligată să cedeze Rusiei Basarabia de sud ” Cu așa „aliați” era să pierdem și întreaga Moldovă
De ce nu ati scris, stimate domn, de cand a inceput sa se imbunatateasca soarta romanilor aflati sub suzeranitate otomana? Dar despre Regulamentele Organice din timpul administratiei generalului rus Pavel Kisellef, recunoscute drept primele constitutii romanesti? Dar despre dorinta arzatoare de unire a romanilor din cele 2 Principate, realizata cu sprijinul tarinei Ecaterina cea Mare, care a insistat, din 1782 si pana in 1789, pe langa nenorocitul de imparat Joseph al II-lea al Austriei? De ce nu amintiti de scrisoarea aceleiasi tarine catre imparatul prusac Wilhelm al II-lea cu scopul materializarii aceluiasi deziderat? Dar despre inscaunarea lui Al. Ioan Cuza ca domn al Moldovei si al Tarii Romanesti in 1859, cand Rusia isi mentinea sprijinul in pofida nemultumirii Austriei si Angliei si cand garanta ajutor si ocrotire impotriva conflictului armat al Turciei asupra Tarilor Romane? Amintiti de Razboiul de Independenta din anii 1877-1878, dar ignorati asistenta acordata de rusi pentru implinirea visului secular al romanilor, in conditiile in care Romania nu se mai afla sub Protectoratul Rus (inca de prin 1857), ci sub garantia puterilor europene care s-au opus nazuintelor de emancipare politica, economica si sociala. Sa-l luam la puricat pe Kogalniceanu, care solicita catre Inalta Poarta si Puterile Garante recunoasterea numelui de ROMANIA, care tot raspuns negativ primea, pana a gasit sprijin si intelegere tot la „jalnica” Rusie, prin conventia semnata cu consulul general al Rusiei, Dmitri Stuart, in baza careia Mr. Mihail Kogalniceanu a putut sa rosteasca in Adunarea Deputatilor celebra Declaratie de Independenta. Aveti idee cum a devenit Ioan Murgescu (maior pe atunci) amiral si comandant al Marinei Romane? Decorat de Marele Duce Nicolae? Exact legat de evenimentul amintit de dvs! Tot in acea perioada (1877-1878) Rusia, pe langa bataliile purtate in Balcani, trebuia sa tina piept hoardelor otomane care atacau in Caucaz, conduse de sangerosul Muhtar Pasa. Dar nu i-au parasit pe romani nici atunci, cu toate ca armata turcilor era dotata cu tunuri nemtesti Krupp, arme americane de tip Winchester si pusti englezesti Henry-Martin, cu care ne asaltau pe toate partile, ca tot vorbim de carne de tun. Acum intelegeti, de ce se opuneau Unirii provinciilor romanesti? De ce nu amintiti de caderea Plevnei si ostilitatea cu care a fost tratata Rusia, de catre Anglia si Austria, dupa ce-a recunoscut independenta Romaniei si s-a incheiat Tratatul de la San Stefano? Trei judete sudice ale Basarabiei au revenit, in urma Congresului de la Berlin, Rusiei tariste: Cahul, Ismail si Bolgrad, dar pastrati tacerea, stimate domn, cu privire la cele care intrau in componenta Romaniei si potentialul lor economic: Dobrogea de Nord cu Delta Dunarii, Constanta, Mangalia, Medgidia, Tulcea, Isaccea, Babadag, Sulina. Pai, atunci, e corecta informarea dvs? Am dat de pomana (de fapt nu noi, ci turcii) niste terenuri sterpe, dupa care plangem si-n sec XXI, fara sa luam in calcul ca ne-am castigat (cu ajutorul Rusiei, pentru ca europenii ne-au pus DOAR bete-n roate) recunoasterea ca stat suveran si independent. Ma intreb si eu, asa…ca nestiutorul, de ce vrem noi totul gratis si pe ochi frumosi? De ce nu ne-au lasat rusii sa fim pasalc 500 de ani, ca pe bulgari??? Poate acum nu mai aveam scarbele de americani urcate-n spinarea noastra, sa ne capuseze pana ramanem fara suflu!
De ce n-ati amintit de articolul 5 al conventiei dintre Napoleon Bonaparte si tarul Alexandru I? Piticul si simpaticul francez, un strateg deosebit, recunosc, dorea sa ne anexeze Imperiului Tarist, dar Rusia (ca si URSS-ul mai tarziu) si-a dorit o Romanie independenta, nu anexata, asadar a fost refuzat politicos.
Cat despre laitmotivul tezaurului, va rog sa ma scutiti, cu expunerea! Am trimis-o spre publicare demult, pe Vocea Rusiei, o gasiti acolo in limba romana, asa amputata si mutilata din lipsa de spatiu, dar clara si fara echivoc pentru cei cu mintea deschisa, neintinata de propaganda americana. O gasiti si-n limba rusa, intr-o publicatie saptamanala care apare la Moscova (Caleidoscopul Rus).
NU fac propaganda nimanui, NU ma intereseaza nici rusii, nici americanii (ambii ne-au fost potrivnici in anumite momente istorice, ambii ne-au spoliat resursele, diferenta e ca rusii, comparativ cu americanii, ne-au lasat sa mai si traim, sa mai si respiram) ci STRICT tara in care traiesc, dar istoria a reprezentat si inca mai reprezinta o pasiune, n-am inventat-o eu, chiar daca formatia mea profesionala e alta. Scoala aia comunista, mult hulita, ne-a invatat (pe unii doar) sa discernem adevarul de minciuna si sa spunem lucrurilor pe nume, sa recunoastem indiferent de afinitatile/simpatiile ori antipatiile firesti fiecarei persoane.
Cititi, va rog, articolul din ziarul The Times din 1943, condus de lordul Beaver (un apropiat de suflet al lui Churchill) pe care e posibil sa-l gasiti pe net. Daca nu, pe dark web cu siguranta! Si acolo gasiti aceeasi informatie, ca si in manualele de istorie de dinainte de ’89, ca si-n revistele Magazin Istoric editate tot atunci, cum Churchill (dupa discutii preliminare cu ministrul, delegat de Roosevelt, Averell Harriman) ii vinde Europa de Est lui Stalin pe o bucatica rupta dintr-un servetel, dupa cum urmeaza: 90% predominare a rusilor in Romania, 90% predominare anglo-americana in Grecia, iar in Iugoslavia stapanirea sa fie de 50-50, adica in proportii egale atat rusi cat si anglo-americani. De ce s-a procedat astfel? Primul ministru englez dorea sa protejeze Mediterana si sa incheie o intelegere cu Iosif Stalin pentru ajutor militar+tehnica de lupta necesara americanilor sa atace Japonia. Dupa parcurgerea materialelor, cu siguranta, intrebarile dumneavoastra vor disparea!
Cu scuzele de rigaore, rectific: Kiseleff
Excelente raspunsurile stimata Sabina ! Respect pt munca depusa !
Va multumesc frumos, stimate domn! N-o consider munca, ci o terapie la stresul cotidian.