Dragii mosului, veniti lângă mine să vă mai spun o poveste.
A fost odată ca niciodată o cetate mândră si înfloritoare cu ziduri tari si flamuri înstelate. Iar la poarta cetătii, în calea tuturor trecătorilor, zăcea o sărmană copilă adusă acolo de niste geambasi tuciurii, din neam de ursari încornorati.
Dar în ce hal arăta copila! Fata îi era arsă cu vitriol si plină de răni adânci, lăsate anume la vedere. Ochii erau topiti si încercănati, iar urechile astupate. Bratele îi erau tăiate de la umeri iar în locul lor avea două proteze prinse pe la spate. În loc de mâna dreaptă avea un cârlig de fier ascutit si ruginit. Iar în loc de mâna stângă – un brat luat de la o păpusă gonflabilă de cauciuc, cu degetele vopsite în rosu aprins.
În capul copilei se vedeau niste găuri îngrozitoare pe unde, niste doctori fără suflet – se vede – îi scoseseră creierii. Aceiasi doctori îi frânseseră cu multă stiintă sira spinării, în asa fel încât să nu moară dar nici să se poată tine pe picioare. La pieptul bietei copile se vedeau niste urme de gheare, pe unde încercaseră să-i scoată si inima. Pe sărmanul trup neputincios fosgăiau fel de fel de paraziti: păduchi, plosnite si căpuse.
Vai si amar de sărmana copilă!
Geambasii o împungeau cu niste furci ascutite ca să plângă de durere. Ascunsi pe la spate trăgeau de sfori când o mână, când alta. Cu stânga ademeneau trecătorii; cu dreapta îi agătau pe unii, îi speriau pe altii si le rupeau vesmintele.
Dar iată că un domn din serviciul de asistentă socială al cetătii s-a oprit în fata copilei. A văzut starea în care se afla, a făcut un raport si a cerut niste bani să rezolve cazul în spetă. Fiindcă geambasii se declarau părintii legali ai infirmei, le-a dat lor banii si i-a rugat să aibă grijă de ea; s-o spele, să o îngrijească, să-i dea de mâncare, să o ducă la doctor si să o trateze. Dar geambasii de ursari au luat banii si i-au băgat în afaceri necurate, lăsând-o pe biata copilă aproape în starea în care se găsea.
Omul a venit din nou si a văzut că asa zisii părinti n-au făcut aproape nimic. Când i-a întrebat au început să se văicărească: medicamentele costă scump, doctorii cer mult, nu sunt locuri la spital, fata mănâncă dar nu pune nimic pe ea. Si asa mai departe.
– Dar parazitii, măcar, pe ei de ce nu i-ati stârpit? – a întrebat domnul asistent social.
– Am dat cu toate insecticidele – strigară geambasii arătând zeci de sticle si sticlute scrise în toate limbile pământului. Nu are nici un efect. Probabil parazitii au devenit rezistenti. Am auzit că si altii de prin cetatea asta au paraziti si nu scapă de ei.
– Ptiu, scăpă domnul asistent social, parcă simtind că-l mănâncă ceva pe sub cămasă. Si le mai dădu niste bani.
Dar geambasii luară banii si-i tocară din nou pe droguri si pe jocuri de noroc. Si tot asa.
– Nu stiu ce să mai cred – exclamă la un moment dat domnul asistent social, care începuse să prindă drag de biata copilă si ar fi vrut cu tot dinadinsul să o scape de soarta ei. Cu cât o cunosc mai bine pe copila aceasta, cu atât o înteleg mai putin! ….
Si gata povestea!
– Cum si gata? strigară copiii – că nu are sfârsit.
– Va spun mai departe dacă ati tălmăcit ce v-am povestit până acum. Ia spuneti voi, cine să fie sărmana copilă?
– România, tărisoara noastră iubită – spuseră copiii, care se pricepeau toti la povesti.
– Dar fata ei cea slutită?
– Chipul ei cel blând si primitor, cultura, traditiile si obiceiurile cele frumoase, pe care le-au urâtit cu fel de fel de înjurături, urlete si manele. Iar limba smulsă din gură este limba pe care ne-o stâlcesc până uităm să o mai vorbim.
– Dar mâna dreaptă si cu mâna stângă?
– E limpede, sunt partidele politice pe care ni le-au tăiat din rădăcină. În locul mâinii drepte avem o făcătură cu cârlig la masele populare, care-i sperie pe străini. Iar stânga e umflată peste măsură, perversă si neputincioasă. Amândouă mâinile sunt legate pe la spate, adică, feriti de ochii lumii, cei de la putere se înteleg foarte bine între ei si trase de la distantă, ceea ce stim noi ce va să zică.
– Bravo, copii, văd că stiti lectia. Mai departe.
– Creierii scosi din cap reprezintă intelectualitatea tării exterminată în două rânduri: prin teroarea stalinistă, după 1944 si prin teroarea dosarelor, după 1989. Coloana vertebrală este presa, mediile de informare, fiindcă fără o coloană vertebrală dreaptă, nici o natiune nu se poate tine pe picioare. Iar inima este credinta pe care au încercat si încă mai încearcă să ne-o smulgă din piept.
– Dar păduchii, plosnitele si ceilalti paraziti?
– Ei, te faci că nu stii, mosule! Asta-i coruptia pe care nu vor s-o extermine si spun că nu se poate. Fiindcă în sticlele scrise mare “Insecticid” este numai apă chioară.
– Dar banii domnului asistent social?
– Sunt fondurile PHARE care se duc si se tot duc ca într-o gaură neagră.
– Ei, nu chiar toate, ci doar o mică parte din ele, să ne întelegem.
– Asa să fie, că noi nu suntem contabili.
– Si domnul asistent social?
– Acela trebuie să fie însusi seful delegatiei europene în România, care mi se pare că a si spus chiar asa: “Cu cât cunosc mai mult România, cu atât o înteleg mai putin”.
– Si acum o întrebare încuietoare: ochii aceia împăienjeniti si urechile acelea astupate, ce-or mai fi?
– ????
– Nu stiti, hai că v-am prins. Astea-s toate prostiile pe care le vedeti la televizor si toată muzica tembelă pe care o ascultati de nu mai vedeti ceea ce trebuie de văzut si nu mai ascultati ceea ce trebuie de ascultat.
– Lasă morala, mosule, că esti depăsit de evenimente. Mai bine spune sfârsitul povestii.
– Domnul asistent a chemat atunci politia comunitară si i-a însfăcat pe cei doi. S-a dovedit că nu erau părintii copilei (adică părintii natiunii, vezi bine) ci niste uzurpatori ticălosi.
– Dar cine sunt geambasii cei răi si cine sunt doctorii fără suflet?
– Au intrat în programul de protectie a …martorilor; cine le dezvăluie adevărata identitate este rasist si xenofob.
– Am înteles, mosule, am înteles.
– S-a găsit si certificatul de nastere original al copilei în care scria că este de os domnesc. Si mai era scris că este înzestrată cu un sistem de regenerare unic si indestructibil, pe care ar vrea să pună mâna toată lumea. Si-am încălecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!
– Dar sistemul de regenerare din ce se compune, vrem să stim!
– Chiar voi sunteti sistemul de regenerare, dragii mosului, si ar fi bine să vă puneti la treabă, că vă bate mama natură si vă trage de urechi mătusa istorie de nu vă vedeti!
