Nu oricine este atat de norocos ca sa aiba un spirit atotputernic care sa il vegheze si sa il apre, asa cum a fost poporul evreu. Cu toate acestea, in absolut toata povestea biblica, evreii sunt un popor pe care ii cam durea in bascheti de dumne-zeul lui Avram, Isac si Iacov. Ei nu au iubit si ascultat niciodata acest stapan, asa cum ar vrea popii sa credem. Nici o scriere a acelor vremuri, nu relateaza despre vreun popor care ar fi avut o cultura monoteista. În lumea antică toţi oamenii traiau impreuna cu zeii. Despre existenta lor pe acest pamant, avem marturiei mii de scrieri antice, palatele si constructii care formau adevarate orase mamut, in care zeii domneau peste oamenii. Omenirea era sclava a sute de zei, fiecare având un rol important în cadrul societatii oamenilor. Pentru zei au fost construite mii de temple (palate imperiale). Erau zeii cei care decideau soarta omului, erau zeii cei care ii sfatuiau sau ii ajutau pe oameni si erau zeii cei care distrugeau pe cei care erau neascultatori si nesupusi
Dupa ce citesti Biblia, constati ca ceea ce biserica si popii iti baga in cap nu se prea brodeste cu ce scrie in ea. De aceea iti apar in minte intrebari interesante, ca de exemplu: Cum este posibil ca un popor care are un dumne-zeu bun, corect si iubitor sa nu il urmeze niciodata? Marea majoritate a povestirilor biblice ne zugravesc poporul lui dumne-zeu revenind mereu la cultul zeilor. De ce? Pentru care motiv toti acesti oameni isi renegau dumne-zeul revenind la cultele pagane? Raspunsul biblic te lasa lat de nici 10 respiratii gura la gura nu te scoala din lesin. Stiti de ce evreii se intorceau mereu sa isi venereze vechii zei? Pentru ca erau incapatanati si tari de cap. Adica, pentru cei care au scris aceste enormitati, evreii erau niste prosti. Era imposibil sa scrie ca evreii erau anarhici, nu suportau jugul stapanilor si nu credeau in dumne-zeul lui Avram, Isac si Iacov. Asa ca mai bine au scris ca erau tari de scafarlie.
Evrei nu erau tampiti. Vedeau ca tipul asta nu era pe creanga lui. Erau satui de accesele lui de furie asasina, erau infricosati de metodele tiranice cu care ii oropsea si incepusera sa inteleaga ca devenisera sclavii pe viata ai unui dement. Nesupunerea si neascultarea lor il facea pe spiritul “atotstiutor si atotputernic” sa aiba accese puternice de furie datorita carora ii asasina cu un sange atat de rece incat nici vipera nu ar putea sa il intreaca.
Interesant in aberatiile acestea biblice este faptul ca povestirea trunchiata este plamadita in asa fel incat sa nu intelegi mare lucru din ea. Iti obosesc mintea cu minciuni de tipul: ei il iubeau pe dumne-zeu, iar apoi ne relateaza cu lux de amanunte cum reveneau la cultul zeilor. Cultul zeilor? Care zei? De ce se inchinau lui Baal, Işhtar si Maloch care erau zeii sumerilor, akkadienilor şi ai babilonezilor? De ce nu se inchinau zeilor egipteni Ra, Amon, Horus, care erau zeii tarii in care locuiau de peste 400 de ani? Unde ii cunoscusera ei pe zeii sumerilor, akadienilor si ai mesopotamienilor ?? O sa va raspund ceva mai jos la aceasta intrebare. Acum sa încercăm să înţelegem comportamentul poporului evreu impotriva dumne-zeului lui Avraam, Isaac, şi Iacov.
Iacov s-a căsătorit cu verisoarele lui primare, fiicele lui Laban, fratele mamei sale. Când a plecat din casa unchiului si socrului sau, soţia lui, Rahila, fura doi idoli care erau ai tatălui ei. Tatăl isi da seama de lipsa lor si merge în căutarea idolilor in corturile lui Iacov si ale slujitorilor acestuia. Acesti idoli, reprezentau pentru el, zeii lui, asa cum icoanele il reprezinta pe dumne-zeu la crestini. Dar Rahila i-a ascuns bine, iar el nu reuseste sa-i gaseasca.
Geneza 31/17-20, 30-34 “Atunci s-a sculat Iacov şi a urcat copiii şi femeile sale pe cămile. A strâns toate turmele sale şi toată bogăţia sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, şi toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului. Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său. Deci Iacov a înşelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă……Laban intelege ca a fost pacalit si ii spune lui Iacov: Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?” Atunci răspunzând Iacov, a zis către Laban: „M-am temut…. Dar la cine vei găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de faţă cu rudele noastre şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!” Iacov însă nu ştia că Rahila, femeia sa, îi furase. A intrat atunci Laban în cortul lui Iacov, şi în cortul Liei, şi în cortul celor două roabe, şi a căutat şi n-a găsit nimic; apoi, ieşind din cortul Liei, a intrat şi în cortul Rahilei. Rahila însă luase idolii şi-i pusese sub samarul cămilei şi şedea deasupra lor; şi a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei şi n-a găsit nimic.”
Aceasta situatie te obliga sa te intrebi: dacă dumne-zeu l-a trimis pe Iacov să isi ia sotii verisoarele primare, înseamnă că tatal lor era o persoană de încredere care il iubiea pe dumne-zeul lui Iacov. Atunci de ce ii trebuiau acesti idoli si pentru care motiv a trebuit să facă atata scandal pentru pierderea lor, din moment ce el il iubea cu adevărat pe dumne-zeu? Când ai un singur dumne-zeu care este bun, de ce oare mai ai nevoie de alti dumne-zei? Răspunsul ni-l da insusi Laban care spune ca acei idoli reprezentau zeii lui, cei pe care ii venera din tata in fiu. El nu se inchina dumne-zeului evereilor, la fel cum nu o făceau nici fiicele lui, nevestele lui Iacov. Ei toti se închinau altor zeilor pe care ii cunosteau si ii iubeau de multe generatii.
Un alt episod interesant se intampla pe timpul lui Moise, atunci cind acesta spune poporului evreu, ca dumne-zeu a poruncit ca sa iasa toti din Egipt. Multe lucruri oribile s-au intamplat in acesta interminabila calatorie de exterminare a evreilor, pe care dumne-zeu si prietenul sau Moise au pus-o la cale. Din “bunatatea, bunavointa si milostenia” stafiei, bietii evrei au fost lasati sa piara printre nisipurile eterne. Au ratacit precum cainii, 40 de ani printre dune, dar pamantul cu lapte si miere nu l-a vazut niciunul. Daca ar trebui sa parcurgem astazi acest itinerar dintre Egipt si tara Canaan, adica Palestina, ar trebui sa mergem cu masina cam 8 ore. Unii spun ca ar dura o zi. Oricum, ceea ce am vrut sa subliniez, este ca de la 8 ore sau o zi, doua pana la a calatori 40 de ani pe acesata distanta, mi se pare ceva de domeniul absurdului. Acest inuman chin, nu a fost decat o vointa a cretinului ceresc, care, asa cum se lauda, ii pierde in acele locuri sterile. Poporul se lamenta si spunea ca traiau mai bine in Egipt, decat urmand pe dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov.
Din astfel de peripetii reiese clar cat de iubit era zeul acesta de catre popor. O alta intamplare din care reiese acest lucru, are loc atunci cand Moise isi lasa poporul singur, pentru a merge pe munte, sa asculte ultimile ordine de la dumne-zeu. Intalnirea aceasta dintre cei doi asasini este foarte lunga, deoarece dureaza 40 de zile. In timp ce ei huzureau in astronava si teseau soarta norodului nestiutor, acestia incepusera sa crape de foame. Obositi de aşteptare, de foame si de mizerie, oamenii isi construiesc un viţel de aur caruia doreau sa i se inchine asa cum faceau cu zeii lor adevarati.
Exodul 32/1-4”Vazand insa poporul ca Moise intarzie a se pogori din munte, s-a adunat la Aaron si i-a zis: „Scoala si ne fa dumnezei, care sa mearga inaintea noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a intamplat” Iar Aaron le-a zis: „Scoateti cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor vostri si ale fetelor voastre si-i aduceti la mine” Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor sai si i-a adus la Aaron. Luandu-i din mainile lor, i-a turnat in tipar si a facut din ei un vitel turnat si l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: „Iata, Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului!”
Si de acesta data, poporul se intoarece la cultul vechilor zei in care aveau mai multa incredere decat aveau in tiranicul prieten al lui Avram, Isac si Iacov. Evreii ca natiune, nu au crezut niciodata in Iehova, deoarece acesta era doar partenerul conducatorilor lor. Acestia trebuiau sa il ajute sa stapaneasca lumea care nu se vede si pe zeii ei. In schimb, Iehova, ii ajuta sa domine lumea pamanteana, al carui sef ramane pentru totdeauna. Astazi se vede mai mult ca oricand ca s-a tinut de promisiune. Când au ieşit din Egipt indreptandu-se spre ţara promisă pe tot parcursul drumului nu au facut nimic altceva decat sa se planga lui Moise de traiul inuman si de viata imposibila pe care erau obligati sa o duca. Vechiul Testament de la început până la sfârşit povesteste cum poporul ales uita de dumne-zeu foarte repede. Ei se intorceau mereu la vechea lui religie si la vechiul cult pentru zei, de acesta erau mereu pedepsiti.
Exodul 16/1-3”Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustiul Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului. Si toata adunarea copiilor lui Israel a cartit in pustiul acela impotriva lui Moise si Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviti de mana Domnului in tara Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu carne, cand mancam paine de ne saturam? Caci ne-ati adus in pustiul acesta ca sa faceti sa moara de foame toata multimea aceasta.”
Exodul17/2-3” Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: „Da-ne apa sa bem!” Moise le-a raspuns: „Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?” Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?”
Un alt om important care umileste toata viata sa pe dumne-zeul stafie al lui Avram, Isaac si Iacov, este regele Manase, fiul regelui Iezechia. El este unul dintre cei mai cunoscuti regi ai evreilor. Ezechia a urmat toata viata poruncile lui dumne-zeu si a fost scalvul lui umil pana la ultima suflare. Manase, fiul sau, a urcat pe tron când avea 12 ani, şi a domnit în Ierusalim 55 anni. Iata cam ce a facut el in timpul lungii domnii pe care a avut-o: A IV carte a regilor 21/ 1-7”Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim cincizeci şi cinei de ani. Numele mamei lui era Hefţibah. Acesta a făcut lucruri netrebnice înaintea Domnului, urmând urâciunile păgânilor pe care-i izgonise Domnul de la faţa fiilor lui Israel. El a făcut din nou înălţimile pe care le stricase tatăl său Iezechia şi a aşezat jertfelnice pentru Baal; a făcut Aşere, cum făcuse şi Ahab, regele lui Israel, şi s-a închinat la toată oştirea cerească, slujind acesteia. Apoi a zidit jertfelnice chiar şi în templul Domnului, de care zisese Domnul: „În Ierusalim voi pune numele Meu!” Şi a făcut jertfelnice la toată oştirea cerului în amândouă curiile templului Domnului; A trecut pe fiul său prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se îndeletniceau cu chemarea morţilor şi vrăjitori şi a făcut şi alte multe lucruri urâte Domnului, ca să-L mânie. După aceea chipul Aşerei pe care îl făcuse l-a aşezat în casa despre care Domnul îi zisese lui David şi lui Solomon, fiul lui: „În casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, voi pune numele Meu pe vecie;”
Atunci cand citesti aceste lucruri, dar dormi din picioare cu ochii larg deschisi, fara sa iti pui intrebari si fara sa intelegi nimic din lalaliala popii, te pacalesc. Daca ai avea insa ochii deschisi, ar fi imposibil sa nu te intrebi, macar din bun simt, cum poate un baiat de doar 12 ani, sa se intoarca a reconstrui altare zeilor? De ce a practicat magia, si si-a ars propriul fiu? De ce credea in ghicitori impotriva cultului dumne-zeului tatalui sau? De ce la 12 ani stia deja totul despre zei si uzantele care se faceau in templele lor? De ce? Dacă a crescut inchinandu-se doar dumne-zeului Iehova, când a avut timp să înveţe cultul zeilor?
Cultul pentru zei il va avea si fiul lui Manase, care nu va avea nici o legatura ca dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov. Cartea IV a regilor 21/18-22 “Apoi a răposat Manase cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina de lângă casa lui, în grădina lui Uza, iar în locul lui s-a făcut rege Amon, fiul său. Amon era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit doi ani în Ierusalim. Numele mamei lui era Meşulemet, fiica lui Haruţ din Iotba. Şi acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, cum făcuse şi Manase, tatăl său; A umblat întocmai pe aceeaşi Cale pe care umblase şi tatăl său, slujind idolilor cărora slujise şi tatăl său şi închinându-se lor. A părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi şi n-a umblat în calea Domnului.”
Raspunsul pentru acest comportament al poporului este simplu: evreii nu au fost niciodată un popor monoteist. Ei au crezut întotdeauna în zeii lor, asa cum in zei credeau toate popoarele antichitatii. Aceasta legatura stransa a lor cu zeii nu era rodul unor povesti despre stafii si prieteni imaginari care vin sa te ajute. Toate popoarele antice erau slugile zeilor care erau fiinte in carne si oase. Statul in patru labe, cu ochii in pamant, este semnul supunerii, al ascultarii, al sclavului, nicidecum un gest de demnitate, de respect, de spiritualitate. De aici vine ingenunchiatul crestinilor care cred ca daca stau incovoiati ca tortile de la galeti si se tarasc pe genunchi pana fac bube, au atins imparatia cerului, nicidecum fundul galetii cu cacat. Biblia este plina de povestiri in care poporul evreu nu asculta deloc de dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov, motiv pentru care cei trei erau disperati si nemultumiti de comportamentul lor. Poporul nu l-a iubit si nu l-a urmat niciodata pe acest dumne-zeu, decat sub amenintarea capateniilor lor. Singurul mod in care aceasta natiune de oameni oropsiti si umiliti putea sa fie dominata de stafie, era frica. La fel ca si astazi. Cea mai eficienta metoda de a stapani, este sa le bagi frica in oase celor asupriti, nedreptatiti, umiliti si nestiutori.
Alte mii de situatii in care poporul isi reneaga dumne-zeul, pe care nu l-au vrut niciodata, le puteti gasi si singuri in oricare pagina a Bibliei, ca sa va convingeti ca in realitate, evreii nu au fost niciodata un popor monoteist. Ei nu au crezut, nu au urmat si nu s-au inchinat niciodata lui Iehova. Evreii au fost un popor politeist, un popor care credea in mii de zei, asa cum de altfel se intampla cu toata umanitatea.
Gabriela Dobrescu-Secretele Bibliei
